ICCJ. Decizia nr. 400/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 400/2009
Dosar nr. 4764/83/2006
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 1384/20/2007 Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea reclamantei SC C.L.J. SRL SATU MARE desemnată lichidator în dosarul de faliment al SC B.L. SRL NEGREŞTI OAŞ formulată în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL NEGREŞTI OAŞ având ca obiect constatare nulitate contract de cesiune.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta a solicitat constatare nulităţii absolute a contractului de cesiune autentificat sub nr. 3474 din 19 noiembrie 2001 motivat de faptul că acest contract are cauză ilicită şi a invocat ca temei de drept art. 948, art. 966, art. 968 C. civ.
Instanţa a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada cauzei ilicite şi nu a indicat de altfel în ce constă aceasta.
Cu privire la actele la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată aceste aspecte au fost clarificate într-un prim ciclu procesual prin sentinţa civilă nr. 1249/LC/2000 pronunţată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 1453/2005 prin care s-a statuat că reclamanta a încasat de la pârâtă suma de 50 000 dolari SUA echivalentul sumei de 1,5 miliarde lei vechi, sumă pe care în prezenta reclamanta o reclamă ca fiind neîncasată.
Împotriva sentinţei nr. 1384/LC din 29 iunie 2007 a formulat apel B.M. în calitate de creditor, administrator special al SC B.L. SRL solicitând instanţei admiterea, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată la instanţa de fond.
În motivarea apelului, reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată a fost formulată în calitate de asociat unic, creditor şi administrator special al SC B.L. SRL şi instanţa de fond nu a soluţionat cererea sa, ci numai pe aceea formulată de lichidatorul societăţii, aşa încât Tribunalul nu a intrat în cercetarea fondului acţiunii sale.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 18/2008 AC din 26 februarie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a numitei B.M. şi a anulat apelul declarat de B.M. împotriva sentinţei.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că art. 43 alin. (3) din Legea nr. 85/2006 prevede că dreptul de administrare al debitorului încetează de drept de la data la care se dispune începerea falimentului iar art. 3 pct. 28 reglementează că lichidatorul este persoana fizică sau juridică, practician în insolvenţă, autorizată în condiţiile legii, desemnată să exercite atribuţiile prevăzute la art. 25 în cadrul procedurii falimentului, atât în procedura generală cât şi în cea simplificată.
Instanţa a concluzionat că după intrarea în faliment singurul reprezentant al societăţii este lichidatorul şi numai acesta are legitimarea procesuală să formuleze acţiuni în numele societăţii.
Cu petiţia înregistrată la data de 14 aprilie 2008, reclamanta B.M. a declarat în termen legal recurs, împotriva deciziei instanţei de apel şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru judecarea fondului.
În motivarea recursului său, reclamanta a arătat că Decizia este netemeinică şi nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii deoarece prevederile art. 17 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 85/2006 dispun „creditorul poate să introducă acţiuni pentru anularea sau transferul cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator".
A mai menţionat recurenta că instanţa de apel prin Decizia dată a ignorat şi calitatea sa de administrator special pe care o deţine la SC B.L. SRL şi că lichidatorul societăţii nu a introdus şi nu intenţionează să introducă în contradictoriu cu SC A. SRL, acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului de cesiune acţiuni autentificat sub nr. 3474 din 19 noiembrie 2001, pe care societatea menţionată le-a deţinut la SC T. SA NEGREŞTI OAŞ.
Recursul declarat de reclamantă este fondat şi urmează să fie admis, va fi casată Decizia atacată şi trimisă cauza pentru rejudecarea apelului, aceleiaşi instanţe, pentru următoarele considerente.
Din analiza deciziei recurată în raport de actele şi înscrisurile dosarului cât şi a motivelor de nelegalitate invocate de către reclamantă, Înalta Curte apreciază că în mod greşit instanţa de apel a reţinut că apelanta B.M. nu are calitatea de reprezentant al societăţii.
Recurenta-reclamantă în calitatea de creditor al societăţii, are atribuţii prevăzute în art. 17 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi anume lit. f) „să introducă acţiuni pentru anularea unor transferuri cu caracter patrimonial, făcute de debitor în dauna creditorilor, atunci când astfel de acţiuni nu au fost introduse de administratorul judiciar sau de lichidator".
Din înscrisurile dosarului rezultă că reclamanta B.M. are şi calitatea de administrator special al SC B.L. SRL fapt ce rezultă din procesul-verbal încheiat la data de 15 decembrie 2006 a şedinţei Adunării Acţionarilor falitei SC B.L. SRL, convocată de SC C.L.J. 2000 SRL în calitate de lichidator al societăţii menţionate (fila 101 – dosar 4764/83/2006).
Având în vedere că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) lit. f), art. 18 alin. (2) lit. b) coroborate cu art. 79 şi art. 80 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, rezultă că în mod greşit instanţa de apel a anulat apelul reclamantei pentru lipsa calităţii de reprezentant a apelantei-reclamantă B.M.
În consecinţă, hotărârea pronunţată fiind nelegală, se impune admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei civilă nr. 18/AC din 26 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 40/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 403/2009. Comercial → |
|---|
