ICCJ. Decizia nr. 403/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 403/2009
Dosar nr. 20610/99/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin acţiune, reclamanta SC N. SA IAŞI a solicitat în contradictoriu cu pârâta SC R.C. SRL, să se dispună rezilierea contractului de închiriere nr. 2794 din 28 mai 2004 cu modificările şi completările ulterioare, evacuarea pârâtei din spaţiul comercial ce face obiectul contractului şi obligarea pârâtei la plata sumei de 15 Euro/mp/lună prezentând daune cominatorii pe perioada cuprinsă între data înregistrării acţiunii şi data eliberării efective a spaţiului.
În motivare s-a arătat că părţile au încheiat contractul nr. 2794 din 28 mai 2004 prin care reclamanta a închiriat pârâtei spaţiul comercial situat în Iaşi, durata contractului fiind prelungită până la 31 mai 2008 prin actul adiţional nr. 2. Părţile au stipulat clauza conform căreia locatorul are obligaţia de a nu subînchiria, cesiona sau înstrăina spaţiul, să nu aducă modificări spaţiului fără consimţământul exprimat în scris al locatorului iar în caz de nerespectare a oricăror clauze contractuale se obligă să achite orice sumă.
Tribunalul Iaşi, secţia comercială şi contencios administrativ, prin sentinţa comercială nr. 739 din 11 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă, a dispus rezilierea contractului de închiriere 2794 din 28 mai 2004 încheiat de părţi şi evacuarea pârâtei din imobil şi a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei calculate din momentul pronunţării hotărârii şi până la eliberarea spaţiului.
Prin aceeaşi sentinţă a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că pârâta nu a respectat dispoziţiile art. V 2 lit. e) şi ale art. VI 3 din contractul de închiriere prin încheierea unui contract de depozit nr. 1499 din 8 martie 2006 şi instalarea unui bancomat în spaţiul închiriat, fără aprobarea locatorului şi a adus în acest fel şi modificări la spaţiul închiriat.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta SC R.C. SRL IAŞI, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a arătat că deşi a semnat un contract valabil până în 2008, reclamanta doreşte să închirieze spaţiul în litigiu unei alte persoane juridice.
Prin motivele de apel pârâta arată că nu a subînchiriat spaţiul ci a încheiat un contract de depozit astfel încât nu a încălcat clauzele contractuale iar la data de 12 martie 2007 R.B. a reziliat contractul de depozit.
A mai arătat pârâta că reclamanta nu a făcut dovada pretinselor modificări ale spaţiului iar instanţa de fond în mod nelegal a obligat-o la plata daunelor cominatorii.
Apelanta a mai menţionat că instanţa de fond nu a verificat calitatea persoanei care a formulat acţiunea în numele SC N. SRL şi a primit concluziile unor apărători ai reclamantei care nu au făcut dovada calităţii de reprezentant neexistând la dosar delegaţia de reprezentare pentru consilierul juridic şi avocatul care a răspuns în cauză.
Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, prin Decizia nr. 110 din 12 noiembrie 2007 a respins ca nefondat apelul pârâtei, a obligat-o la 300 lei cheltuieli de judecată către intimată, cu motivarea în esenţă că pârâta nu a respectat clauzele contractului de închiriere şi a încheiat cu R.B. contractul de depozit nr. 1499 din 8 martie 2006 amplasând un bancomat în spaţiu, spaţiul suferind modificări la faţadă, conform planşelor fotografica de la filele 11-13 dosar 15632/2006.
Cu petiţia înregistrată la data de 27 decembrie 2007 pârâta SC R.C. SRL IAŞI a declarat în termen legal recurs împotriva deciziei criticând-o pentru nelegalitate.
Prin motivele de recurs invocate pârâta a arătat că instanţa de apel a respins apelul său pe baza unor considerente lacunare şi care înfrâng norme şi principii fundamentale de drept.
Printr-un prim motiv pârâta arată că instanţa de apel a reţinut aceleaşi motive hilare şi aberante cu privire la pretinsa încălcare a dispoziţiilor contractului de închiriere nr. 2794 din 28 mai 2004 ca şi instanţa de fond făcând confuzie între contactul de depozit ce îşi regăseşte sediul materiei în art. 1591 şi urm. C. civ. şi subînchirierea, cesiunea contractului şi orice altă formă de înstrăinare a spaţiului către terţi.
Recurenta menţionează că prin greşita interpretare a acestui contract de depozit a fost schimbată natura acestuia.
Recurenta invocă şi art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. arătând că instanţa de apel reţine că s-au adus modificări spaţiului prin primirea în depozit a bancomatului băncii comerciale R.B., iar acest raţionament a fost întemeiat pe o serie de fotografii depuse de intimată la dosar.
Mai menţionează că nu a recunoscut niciodată acele fotografii ca fiind ale spaţiului închiriat.
Pentru motivele invocate recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi pe fond respingerea acţiunii.
Recursul declarat de pârâtă nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Analizând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat instanţele au interpretat corect dispoziţiile art. V 2 lit. a) şi ale art. VI 3 din contractul de închiriere nr. 2794 din 28 mai 2004 încheiat între părţi.
Art. V 2 lit. e) din contractul de închiriere prevede că locatarul se obligă să nu aducă modificări spaţiului fără consimţământul exprimat în scris al locatorului iar art. VI 3 prevede că toată durata contractului, locatarului îi este interzisă subînchirierea, cesiunea sau orice formă de înstrăinare către terţi a spaţiului.
Prin încheierea contractului de depozit cu R.B. şi amplasarea în spaţiu a unui bancomat rezultă fără echivoc că pârâta a încălcat clauzele contractului de închiriere, astfel că în mod legal instanţele au dispus rezilierea contractului de închiriere, evacuarea şi plata de daune cominatorii.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, în cauză nefiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R.C. SRL IAŞI împotriva deciziei comerciale nr. 110 din 12 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 400/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 404/2009. Comercial → |
|---|
