ICCJ. Decizia nr. 407/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 407/2009
Dosar nr. 7426/2/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, sub nr. 7426/2/2007 SC A.P.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu SC E. SA prin lichidator judiciar SC F.C. SRL, revizuirea sentinţei comerciale nr. 3484 din 25 septembrie 2007 şi a încheierii din 7 noiembrie 2006 pronunţate în dosarul nr. 7788/3/2005 de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a comercială, pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în sensul de a dispune anularea sentinţei atacate şi a încheierii din 7 noiembrie 2006 din acelaşi dosar, întrucât acestea încalcă puterea de lucru judecat a sentinţei comerciale nr. 816 din 4 aprilie 2006 pronunţată în dosarul nr. 7800/3/2005 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială.
În motivarea cererii se arată că dosarul nr. 7788/3/2005 şi dosarul nr. 5110/2000 au fost disjunse din dosarul nr. 5110/2000 aşa cum rezultă din încheierea din 11 octombrie 2005.
Ambele dosare aveau ca obiect anularea unor acte de înstrăinare încheiate cu 3 ani anterior deschiderii procedurii, întemeiate pe art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995, în forma de la data introducerii acţiunii care prevedea posibilitatea exercitării unei astfel de acţiuni de către administratorul judiciar/lichidator, în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art. 24 lit. a) (60 de zile) dar nu mai târziu de 18 luni de la data deschiderii procedurii .
Fiind vorba de deschiderea aceleiaşi proceduri faţă de SC E. SA, trebuie să fie stabilită aceeaşi dată în ambele dosare adică 21 aprilie 2001, cum fusese stabilită în dosarul nr. 7800/3/2005 iar nu o altă dată stabilită arbitrar în dosarul nr. 7788/3/2005. În acelaşi sens, nu se poate stabili ca dată a depunerii raportului prevăzut de art. 18 lit. a) din Legea nr. 64/1995, 19 iunie 2001 în dosarul nr. 7800/3/2005 iar în dosarul nr. 7788/3/2005, 1 iunie 2004.
Astfel, a arătat revizuienta prin sentinţa atacată se încalcă puterea lucrului judecat a sentinţei comerciale irevocabile nr. 816 din 4 aprilie 2006 care a statuat ca dată a deschiderii procedurii de la care se calcula termenul de 18 luni, 21 aprilie 2001 iar data raportului de la care se calcula termenul de 1 an este de 19 iunie 2001 cererea de revizuire este inadmisibilă, a susţinut revizuienta, deoarece excepţia puterii de lucru judecat nu a fost soluţionată, cu referire la încheierea din 7 noiembrie 2007 care priveşte numai excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
La termenul de judecată din 3 februarie 2007 curtea a constatat că hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat priveşte şi o altă persoană juridică respectiv A.V.A.S., astfel că a dispus citaţia acesteia în cauză, în calitate de intimată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 7 din 18 februarie 2008 a respins cererea de revizuire formulată de revizuienta SC A.P.C. SRL BUCUREŞTI cu motivarea în esenţă că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Cu petiţia înregistrată la data de 11 aprilie 2008, revizuienta a declarat recurs solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei atacate, admiterea cererii de revizuire şi anularea sentinţei comerciale nr. 3484 din 25 septembrie 2007 şi a încheierii din 7 noiembrie 2006.
Prin recursul său recurenta a arătat că sentinţa atacată este nelegală şi netemeinică.
Recurenta SC A.P. SRL BUCUREŞTI prin motivele de recurs a reluat de fapt motivarea cererii de revizuire a sentinţei comerciale nr. 3484 din 25 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, arătând că în speţa de faţă sunt două hotărâri definitive potrivnice, întrucât intimata SC E. SA conform sentinţei comercială 816/2006 nu poate exercita acţiunea în anulare întemeiată pe art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995, termenul de exercitare fiind prescris pentru acţiunea introdusă în iunie 2005 iar în sentinţa comercială 3484/2007 aceeaşi intimată poate exercita acelaşi gen de acţiune ulterior introducerii primei cereri, la 11 octombrie 2005, respingându-se excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi soluţionându-se cauza pe fond.
Recurenta menţionează că prin a doua hotărâre se încalcă principiul autorităţii de lucru judecat întrucât acesta urmăreşte nu numai împiedicarea reluării unui litigiu soluţionat irevocabil ci şi prevenirea pronunţării de hotărâri contradictorii.
Se mai menţionează că a doua hotărâre nu ţine seama de constatările primei instanţe, chiar dacă în cazul acesta particular este vorba de unul şi acelaşi judecător sindic care nu ţine seama de ceea ce a hotărât tot el într-o acţiune întemeiată pe art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995.
Recurenta mai arată privitor la identitatea de cauză că cele două acţiuni au fost disjunse din dosarul nr. 5110/2005 la data de 11 octombrie 2005, iar cauza lor este fraudarea intereselor creditorilor, temeiul juridic fiind acelaşi, art. 61 lit. b) din Legea nr. 64/1995.
Recurenta conchide arătând că aceste încălcări ale drepturilor fundamentale nu pot fi îndreptate decât prin anularea celei de a doua hotărâri.
În drept, recursul nu a fost motivat.
Recursul declarat de revizuientă nu este fondat şi va fi respins pentru următoare considerente:
În primul rând trebuie menţionat că motivele invocate de către recurentă nu sunt motive de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Având în vedere că potrivit legii hotărârea recurată nu poate fi atacată cu apel, recursul declarat în cauză nu este limitat la motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa putând să analizeze cauza sub toate aspectele, deci fiind incident art. 3041 C. proc. civ., instanţa de control judiciar va analiza aspectele privind legalitatea hotărârii atacate.
Având în vedere considerentele anterior menţionate şi în raport de dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. care stabilesc ca motiv de revizuire a unei hotărâri irevocabile, existenţa unor hotărâri definitive potrivnice date de instanţele de acelaşi grad sau de grade diferite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate.
Instanţa prin disjungerea cererii de revizuire formulată de revizuienta SC A.P.C. SRL, în mod legal a reţinut că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ. deoarece cele două hotărâri, sentinţa comercială nr. 816 din 4 aprilie 2006 şi nr. 3484 din 25 septembrie 2007 privesc două pricini diferite şi nu una şi aceeaşi pricină iar a doua cerinţă care nu este întrunită priveşte lipsa identităţii de părţi.
De asemeni corect s-a reţinut că stabilirea în mod diferit a datei de la care se calculează termenul de prescripţie în care poate fi introdusă acţiunea în anulare de către lichidatorul judiciar ar fi putut constitui motiv de recurs (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) şi nu motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În concluzie, hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat de revizuientă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuienta SC A.P.C. SRL BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 17 din 18 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 404/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 413/2009. Comercial → |
|---|
