ICCJ. Decizia nr. 404/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 404/2009
Dosar nr. 747/1259/200.
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată la data de 8 iunie 2007 reclamanta SC I.G. SRL BUCUREŞTI a chemat în judecată pe pârâta SC G. SA CÂMPULUNG Argeş solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa în cauză să o oblige la emiterea unui consimţământ în formă autentică privind radierea dreptului de ipotecă înscris în cărţile funciare nr. 834/N şi 944/N Câmpulung.
În motivarea acţiunii, s-a arătat în esenţă că a încheiat cu pârâta prin intermediul lichidatorului judiciar un contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 22 din 8 noiembrie 2003, prin care s-a vândut către reclamantă întregul său patrimoniu din Câmpulung. Preţul contractului a fost stabilit a se plăti în 5 tranşe, până la data de 30 iunie 2003.
Reclamanta a revândut, la data de 24 iulie 2003, patrimoniul dobândit de la pârâtă către alte două societăţi comerciale, care şi-au asumat obligaţia de a achita diferenţa de preţ rămasă neachitată de către pârâtă, însă la finele lunii septembrie 2003, contractul de vânzare către acestea a fost rezoluţionat, iar patrimoniul în discuţie a revenit la reclamant.
Până la finalizarea procesului cu cele două societăţi, pârâta a deschis procedura falimentului împotriva reclamantei, pentru diferenţa de preţ, astfel că la data de 30 octombrie 2003, reclamanta a achitat integral preţul contractului.
Întrucât pentru asigurarea plăţii integrale a diferenţei de preţ, a fost instituită o ipotecă convenţională asupra blocului tineret şi activului tehnologicgranule, plata fiind realizată, pârâta trebuia să emită un consimţământ în formă autentică pentru radierea ipotecii, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1996 R.
Cu toate că i s-a solicitat această operaţiune, pârâta a refuzat cu motivarea că nu s-au finalizat toate litigiile dintre reclamantă şi celelalte pârâte.
La data de 19 septembrie 2007 pârâta a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat precum şi pe cea de necompetenţă materială a Tribunalului Comercial Argeş, faţă de existenţa clauzei compromisorii din conţinutul contractului de vânzare-cumpărare.
Prin încheierea din aceeaşi dată, instanţa a respins excepţia de necompetenţă materială cu motivarea că litigiul este unul neevaluabil în bani, respectiv obligaţia de a face, căreia nu i se aplică pactul comisoriu privind soluţionarea litigiului dintre părţi prin arbitraj.
Tribunalul Comercial Argeş prin sentinţa comercială nr. 942/C din 10 octombrie 2007 a respins excepţia autorităţii de lucru judecat, a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să emită un consimţământ în formă autentică privind radierea dreptului de ipotecă înscris în cărţile funciare nr. 834/N şi 944/N Câmpulung, cu motivarea în esenţă că nu sunt întrunite cele trei condiţii cumulative impuse de art. 1201 C. civ. iar în ce priveşte fondul cauzei, s-a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 7/1995 R.
Împotriva sentinţei a formulat apel pârâta SC G. SA CÂMPULUNG criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că instanţa de fond incorect a respins excepţia necompetenţei materială de soluţionare a cauzei şi a interpretat restrictiv dispoziţiile contractuale, reţinând numai pe cele ale art. 7-3 din contract.
Prin Decizia nr. 145/A-C din 19 decembrie 2007, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, a admis apelul pârâtei SC G. SA CÂMPULUNG, a anulat sentinţa şi a trimis cauza spre competentă soluţionare la Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Argeş, cu motivarea că prin contractul de vânzare-cumpărare cu garanţii imobiliare nr. 22 din 8 ianuarie 2003 încheiat de părţi, la art. 11 este prevăzută clauza compromisorie şi cum instanţa de fond a interpretat greşit această prevedere a contractului a pronunţat o hotărâre anulabilă.
Cu petiţia înregistrată la data de 8 ianuarie 2008 reclamanta SC I.G. SRL Bucureşti a declarat recurs împotriva deciziei instanţei de apel.
Recurenta-reclamantă a arătat prin recursul său că la primul termen de judecată din apel, instanţa s-a pronunţat pe o excepţie cu încălcarea principiului contradictorialităţii dezbaterilor şi cu încălcarea dreptului la apărare.
Mai menţionează recurenta că prin întâmpinarea transmisă la dosar pentru termenul din data de 19 decembrie 2007 a solicitat instanţei să îl oblige pe reprezentantul reclamantei apărător, să facă dovada calităţii sale de reprezentant şi de asemeni să facă dovada faptului că societatea de lichidare nu şi-a încetat mandatul. În plus arată recurenta s-a făcut dovada faptului că litigiul a rămas fără obiect ca efect al emiterii consimţământului în formă scrisă privind radierea ipotecilor.
Reclamanta nu a motivat în drept recursul declarat.
Recursul declarat în cauză nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Criticile invocate prin recurs nu sunt critici de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi recursul de altfel a rămas fără obiect, ca efect al emiterii consimţământului în formă scrisă privind radierea ipotecilor.
În concluzie, Decizia recurată fiind legală şi motivele de recurs invocate nu sunt de natură să ducă la modificarea sau casarea hotărârii, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.G. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 145/AC din 19 decembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 403/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 407/2009. Comercial → |
|---|
