ICCJ. Decizia nr. 417/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 417/2009
Dosar nr. 2535/2/2008
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, contestatoarea SC M.B.M.C. SRL SA a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S. anularea formelor de executare, somaţia nr. 3249 din 8 aprilie 2008, să se constate că societatea nu mai are obligaţii de plată faţă de A.V.A.S. Bucureşti.
În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin contractul de cesiune de creanţă nr. 106358 din 7 iulie 1999 B. a cesionat A.V.A.S. creanţa deţinută împotriva SC M.B.M.C. SRL în valoare de 156.983.506.335,19 lei consolidată în valută conform prevederilor OUG nr. 51/1998. Urmare a cesionării creanţei, în scopul achitării debitelor datorate A.V.A.S., s-a încheiat între părţi Convenţia de eşalonare nr. 112 din 9 iunie 2000 şi ulterior actul adiţional nr. 1 din 25 iulie 2003 la convenţie, prin care contestatoarea s-a obligat la plata eşalonată a debitelor către A.V.A.S.
Ulterior, contestatoarea fiind în imposibilitate de respectare a graficului de eşalonare cu consecinţa neachitării ratelor asumate, creditoarea A.V.A.S. a reziliat convenţia de eşalonare şi a declanşat executarea silită. Prin adresa nr. 15573 din 11 decembrie 2007 A.V.A.S. a comunicat debitoarei că debitul datorat este 5.407.266,26 dolari SUA debit principal şi 9.023,33 RON, cheltuieli de valorificare şi cu ordinele de plată nr. 1 din 21 decembrie 2007 şi nr. 2 din 20 decembrie 2007 au fost achitate aceste sume.
Contestatoarea a mai arătat că deşi creditoarea A.V.A.S. a procedat la rezilierea Convenţiei de eşalonare care nu mai produce efecte între părţi, a solicitat achitarea diferenţei din comisionul de rescadenţare avut în vedere pentru cazul în care sumele datorate s-ar fi achitat eşalonat şi nu integral, aşa cum este cazul de faţă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa comercială nr. 114 din 9 iulie 2008 a respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC M.B.M.C. 95 SA BUCUREŞTI cu motivarea în esenţă că în conformitate cu dispoziţiile actului adiţional nr. 1 din 25 iulie 2003 clauzele art. 2.8 din contractul de eşalonare sunt incidente şi sumelor datorate cu titlu de comision de rescadenţare.
Cu petiţia înregistrată la data de 7 august 2008, contestatoarea SC M.B.M.C. 95 SRL BUCUREŞTI a declarat recurs împotriva sentinţei solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei şi pe fond admiterea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată şi desfiinţarea somaţiei emisă cu nr. 3249 din 8 aprilie 2008 constatând că nu mai are nici o obligaţie faţă de creditoarea-intimată.
Prin motivele de recurs contestatoarea arată că în condiţiile în care sumele au fost plătite anterior ajungerii la termen a convenţiei de eşalonare astfel cum aceasta a fost modificată prin actul adiţional nr. 1 din 25 iulie 2003, pentru sumele achitate în avans nu datorează comision de rescadenţare.
Mai arată recurenta că acest comision de rescadenţare are caracterul unei dobânzi, care poartă asupra debitului principal şi în condiţiile în care debitul principal a fost achitat înainte de scadenţă, dobânda nu mai este datorată şi pe cale de consecinţă nu mai poate fi solicitată.
Recurenta menţionează că susţinerile instanţei în sensul că s-a prevalat de propria culpă sunt nefondate, având în vedere că a plătit sumele solicitate de intimată şi că nu datorează comisionul de rescadenţare aferent perioadei pentru care sumele au fost achitate anticipat.
Este nefondată, conchide recurenta şi afirmaţia instanţei în sensul că intimata a înţeles să execute separat comisionul de rescadenţare, având în vedere că din actele de la dosar nu rezultă acest aspect, întrucât A.V.A.S. a recuperat întreg debitul iar pentru comisionul de rescadenţare solicitat nu există titlu executoriu.
Recursul declarat de contestatoare nu este fondat şi va fi respins pentru următoarele considerente.
Din analiza actelor şi înscrisurilor dosarului în raport de criticile formulate în recurs, Înalta Curte reţine că potrivit convenţiei părţilor şi anume actul adiţional la convenţia de eşalonare nr. 112 din 2000, contestatoarea-debitoare datorează şi plata comisionului de rescadenţare în sumă de 331.045,07 dolari SUA din care s-a achitat până în prezent suma de 144.449,49 dolari SUA, soldul rămas fiind de 187.009,58 dolari SUA.
Nu pot fi primite criticile recurentei referitoare la faptul că intimata nu deţine titlu executoriu valabil, că aceasta a recunoscut că nu mai deţine nicio creanţă împotriva sa, aşa cum reiese din adresa nr. 15573 din 11 decembrie 2007 şi că somaţia transmisă este abuzivă şi nelegală deoarece prin actul adiţional nr. 1 din 25 iulie 2003 la convenţia de eşalonare nr. 112 din 9 iunie 2000, la art. 2.4 s-a prevăzut: „soldul creanţei la data de 30 iunie 2003, în valoare de 6.521.845,15 dolari SUA se reconsideră la plată conform graficului următor, concomitent cu plata comisionului de rescadenţare în sumă de 331.454,07 dolari SUA aferent operaţiunii, calculat în cuantum de 9% pe an la soldul restant din Convenţia de reeşalonare nr. 112 din 9 iunie 2000".
Mai trebuie menţionat, tot în contextul criticilor recurentei privitoare la faptul că intimata nu deţine titlu executoriu valabil cu privire la comisionul de rescadenţare, că dispoziţiile OUG nr. 51/1998 aplicabile speţei, prevăd în mod expres puterea de titlu executoriu a convenţiilor de eşalonare la plată a creanţelor preluate de A.V.A.S.
În consecinţă, hotărârea atacată fiind legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de contestatoare va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC M.B.M.C. 95 SA BUCUREŞTI împotriva sentinţei comerciale nr. 114 din 9 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 416/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 422/2009. Comercial → |
|---|
