ICCJ. Decizia nr. 440/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 440/2009
Dosar nr. 33805/3/2007
Şedinţa publică din 12 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta C.N.C.F. C.F.R. SA, Regionala Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta S.A.A.F. SA Bucureşti, solicitând evacuarea pârâtei din spaţiul în suprafaţă de 127,8 mp situat în incinta clădirii unde are sediul reclamanta.
Cererea a fost adresată Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti care, prin sentinţa nr. 11926 din 12 septembrie 2007 a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Tribunalului Bucureşti.
La prima instanţă, pârâta a invocat lipsa capacităţii de exerciţiu şi lipsa capacităţii de folosinţă a reclamantei, susţinând că aceasta nu are personalitate juridică fiind un dezmembrământ al C.N.C.F. C.F.R. SA cu care a încheiat contractul de închiriere în temeiul căruia a folosit spaţiul în litigiu.
Prin sentinţa nr. 14331 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale de folosinţă a reclamantei şi a respins acţiunea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 41 C. proc. civ., poate fi parte în judecată persoana care are folosinţa drepturilor civile.
Reclamanta este o sucursală a persoanei juridice C.N.C.F. C.F.R. SA, astfel că nu are personalitate juridică.
Cererea de chemare în judecată nu a fost întocmită şi semnată în numele persoanei juridice pe care semnatarul avea dreptul să o reprezinte, ci în numele unei sucursale care, potrivit actelor constitutive nu a fost autorizată să stea în judecată.
Contractul de închiriere a fost încheiat în numele C.N.C.F. C.F.R. SA de către o persoană delegată în acest sens şi nu în numele reclamantei.
Reclamanta a formulat apel împotriva sentinţei nr. 14331 din 3 decembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, susţinând că directorul general care este şi preşedintele consiliului de administraţie al companiei, reprezintă C.F.R. în raporturile cu terţii, putând delega parte din atribuţiile sale directorilor executivi sau oricărei alte persoane din C.F.R., competenţele directorilor executivi fiind stabilite prin Regulamentul de Organizare şi Funcţionare al C.N.C.F. C.F.R. SA, la cap. II 3 alin. (2).
Prin dispoziţia nr. 21 din 21 aprilie 2005, directorul general al C.N.C.F. C.F.R. SA a delegat competenţa de reprezentare directorului regionalei şi personalului juridic de specialitate pentru reprezentarea cu puteri depline a companiei în faţa instanţelor judecătoreşti.
Apelanta a mai susţinut că la încheierea contractului de închiriere, C.N.C.F. C.F.R. SA a fost reprezentată de Regionala C.F.R. Bucureşti prin directorul regional, care are competenţa de a încheia contracte de închiriere, în baza dispoziţiei nr. 153 din 20 decembrie 2006 a directorului general al C.N.C.F. C.F.R. SA.
Prin Decizia nr. 119 din 29 februarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis apelul, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare, Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că acţiunea nu a fost introdusă de sucursală în nume propriu, ci de C.N.C.F. C.F.R. SA, persoană juridică cu capacitate deplină de exerciţiu şi de folosinţă, prin Regionala Bucureşti în baza mandatului de reprezentare conform actului constitutiv, statutului companiei, R.O.F., astfel că nu se mai poate pune în discuţie excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei.
Pârâta a declarat recurs, solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii instanţei de fond, susţinând că Regionala Bucureşti nu apare în calitate de mandatar al C.N.C.F. C.F.R. SA, ci a formulat cererea de chemare în judecată şi apelul în nume propriu.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente: faţă de prevederile art. 42 C. proc. civ., potrivit căruia persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate ori autorizate, Regionala Bucureşti stă în judecată pentru C.N.C.F. C.F.R. SA, în baza delegării atribuţiilor de reprezentare, de către directorul general al C.N.C.F. C.F.R. SA, către directorul Regionalei, astfel că instanţa de apel corect a reţinut că nu se mai poate pune în discuţie excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei.
Criticile formulate de recurentă nu pot fi reţinute, recursul declarat în cauză este nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta S.A.A.F. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 119 din 29 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 43/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 45/2009. Comercial → |
|---|
