ICCJ. Decizia nr. 465/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 465/2009
Dosar nr. 8127/2/2007
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
La data de 21 iunie 2006, S.I.F. Moldova SA - Bacău a formulat în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti o contestaţie la executare, împotriva executării silite iniţiate de A.V.A.S. pe baza biletului la ordin emis de SC A.R. SA Tuşnad dat în favoarea SC B. SA în valoare de 470.000 dolari SUA, la data de 2 aprilie 1996 şi scadent la 2 aprilie 1997.
Prin sentinţa comercială nr. 33 din 7 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis contestaţia la executare, a constatat prescris dreptul A.V.A.S. de a cere executarea silită în baza biletului la ordin menţionat mai sus şi a anulat formele de executare începute, reţinând ca aplicabile dispoziţiile art. 94 din Legea nr. 58/1934.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti pârâta A.V.A.S. Bucureşti a formulat recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând în esenţă, respingerea contestaţiei la executare, întrucât trebuiau reţinute ca aplicabile dispoziţiile OUG nr. 51/1998 care prevăd o prescripţie specială de 7 ani, în cauză operând şi întreruperea prescripţiei prin actele de executare ale antecesoarei sale B. de la care s-a preluat prin cesiunea de creanţă în litigiu.
Recursul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin, care nu a suferit nici un fel de modificări exprese prin OUG nr. 51/1998, trebuie reţinut că acţiunea posesorului contra avalistului, acceptantului este acţiunea directă (art. 47 coroborat cu art. 106), biletul la ordin având valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, învestirea sa cu formulă executorie fiind de competenţa judecătoriei (art. 61 coroborat cu art. 106), orice acţiune rezultând din biletul la ordin împotriva acceptantului (şi avalistului) prescriindu-se în 3 ani socotiţi de la data scadenţei (art. 94).
Având în vedere dispoziţiile legale menţionate mai sus, nu se poate reţine că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 13 alin. (5) din OUG nr. 51/1998 privind termenul special al prescripţiei de 7 ani, cum greşit se susţine prin recursul de faţă de către A.V.A.S.
Aceasta întrucât prevederile OUG nr. 51 din 1998 ca lege specială nu puteau deroga de la legea specială a executării cambiale - Legea nr. 58/1934, decât pe baza unei dispoziţii exprese.
Mai trebuie menţionat şi faptul că enumerarea generală cuprinsă în art. 39 alin. (1), care conferă calitatea de titlu executor şi pentru actele prin care s-au constituit garanţii personale pentru restituirea creanţelor bancare preluate de A.V.A.S., nu este de natură a înlătura prevederea din art. 61 din Legea nr. 58/1934 privind obligativitatea investirii biletului la ordin cu formulă executorie.
În consecinţă, în speţă trebuia reţinută prioritatea incidenţei dreptului cambial - Legea nr. 58/1934 - ca un sistem executor unitar şi cu formalităţi specifice, aşa cum corect s-a procedat şi prin hotărârea atacată prin care s-a făcut aplicaţiunea prescripţiei de 3 ani a dreptului de a cere executarea silită a biletului la ordin în raport de data scadenţei sale, constatându-se împlinirea acestuia în anul 2000.
Pe de altă parte, nu poate fi primită nici susţinerea recurentei privind întreruperea cursului prescripţiei, întrucât recunoaşterea sub condiţie a dreptului pretins, s-a făcut după împlinirea termenului de prescripţie, fiind astfel nerelevantă, aşa cum corect a reţinut instanţa de fond.
In consecinţă, susţinerile recurentei pârâte nu întrunesc condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate aşa cum greşit se solicită.
Astfel că recursul pârâtei va fi privit ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 33 din 07 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 464/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 473/2009. Comercial → |
|---|
