ICCJ. Decizia nr. 463/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 463/2009
Dosar nr. 8710.3/54/2006
Şedinţa publică din 17 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 17 februarie 2005, reclamanta B.V.V. a chemat în judecată pârâta SC C.H. SRL Craiova, solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 7276 din 6 februarie 2004 şi a contractului de locaţiune nr. 1922 din 6 februarie 2004, precum şi evacuarea pârâtei din imobil, cu restabilirea situaţiei anterioare.
Prin cererea reconvenţională, pârâta-reclamantă SC C.H. SRL Craiova a solicitat obligarea reclamantei la plata contravalorii tuturor lucrărilor de reparaţii exterioare şi interioare, modificări interioare imobil şi împrejmuire precum şi instituirea unui drept de retenţie asupra spaţiului închiriat, până la plata efectivă a valorii lucrărilor efectuate.
Tribunalul Gorj, secţia comercială şi de contencios-administrativ, prin sentinţa nr. 89 din 09 mai 2006, a admis în parte acţiunea, dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 7275 din 06 februarie 2004 şi a contractului de locaţiune nr. 1922 din 06 februarie 2004, precum şi evacuarea pârâtei SC C.H. SRL Craiova.
A fost obligată pârâta-reclamantă către reclamanta-pârâtă la plata chiriei de 300 Euro/lunar, începând cu data de 06 februarie 2004 şi până la evacuare. A fost respinsă cererea reclamantei privind restabilirea situaţiei anterioare a spaţiului închiriat şi cu privire la obligarea pârâtei să înlăture lucrările ce închid calea de acces.
De asemenea, a fost respinsă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC C.H. SRL Craiova.
În pronunţarea sentinţei s-a reţinut, pe baza expertizei tehnice dispuse în cauză, că locatara a efectuat reparaţii asupra imobilului închiriat care i-a afectat structura de rezistenţă, lucrări ce nu au avut acordul proprietarului.
S-a mai reţinut că, potrivit clauzelor contractuale, locatara, din momentul începerii activităţii comerciale, datorează o chirie de 300 Euro/lună.
În respingerea cererii reconvenţionale, instanţa a reţinut că pretenţiile sunt neîntemeiate, modificările şi lucrările efectuate de pârâta-reclamantă fiind voluptorii.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta-reclamantă SC C.H. SRL Craiova, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 180 din 20 septembrie 2006, hotărârea atacată fiind desfiinţată cu trimiterea la fond spre rejudecare, pentru a se pune în discuţia părţilor dacă reclamanta înţelege să-l cheme în judecată şi pe B.C., în nume propriu, cu care a încheiat contractul de locaţiune în cauză nr. 1922/2004.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, susţinând că B.C. a fost prezent în instanţă, în calitate de administrator al societăţii pârâte, deci a existat procedura îndeplinită.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin Decizia nr. 776 din 20 februarie 2007 a admis recursul, a casat Decizia atacată şi a trimis cauza instanţei de apel spre rejudecare.
În rejudecare, Curtea de Apel a dispus efectuarea unei expertize tehnice în specialitatea construcţii, pentru a se stabili dacă prin îmbunătăţirile efectuate de apelanta pârâtă s-a afectat structura de rezistenţă a imobilului şi cuantumul îmbunătăţirilor efectuate cu acordul proprietarului.
Prin Decizia nr. 111 din 16 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul pârâtei SC C.H. SRL Craiova, împotriva sentinţei primei instanţe pe care a schimbat-o în sensul respingerii acţiunii principale şi a menţinerii restului dispoziţiilor sentinţei.
În pronunţarea acestei hotărâri instanţa a reţinut că cererea reclamantei pentru rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei nu-şi are temei. Reclamanta a fost de acord cu modificările aduse spaţiului închiriat, după cum rezultă din declaraţia autentificată cu nr. 2149 din 22 martie 2004, în baza căreia s-a obţinut şi autorizaţia de construcţie.
Din expertiza tehnică dispusă, în apel a rezultat că lucrările efectuate de pârâtă nu au afectat structura de rezistenţă şi s-au efectuat în limitele autorizaţiei de construire.
S-a mai reţinut că pârâta şi-a respectat obligaţiile privind plata chiriei, prevăzute prin contract.
Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele critici:
- reţinerile instanţei de apel în sensul că nu a fost afectată structura de rezistenţă a imobilului şi că s-a respectat autorizaţia de construire, reţineri întemeiate pe expertiza dispusă în apel, nu pot fi luate în considerare, cât timp acestea sunt contrare concluziilor expertizei dispuse de instanţa de fond;
- instanţa de apel, nemotivat a reţinut expertiza efectuată în apel;
- nu şi-a dat acordul pentru distrugerea imobilului, ci pentru îmbunătăţire.
Recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Cererea de reziliere a contractului de locaţiune se întemeiază pe modificările efectuate de pârâtă asupra spaţiului închiriat, fără acordul reclamantei, de natură să afecteze structura de rezistenţă.
În stabilirea situaţiei de fapt la fond şi apel, instanţele au avut în vedere probatoriile administrate, în special proba cu expertiza tehnică.
În ce priveşte afectarea structurii de rezistenţă a imobilului, aceasta a constituit un obiectiv pentru ambele expertize şi, în adevăr răspunsurile au fost diferite.
Expertiza efectuată în dosarul primei instanţe a concluzionat că structura de rezistenţă a clădirii a fost afectată prin crearea a două goluri în zidurile de rezistenţă.
Expertiza efectuată în apel de un expert autorizat M.L.P.A.T. (ing. R.G.) a înlăturat concluziile primei expertize privind afectarea rezistenţei zidurilor prin cele două goluri, întrucât au fost asigurate prin consolidarea cu cadre din profile metalice, soluţie dată de un expert M.L.P.A.T., lucrările fiind realizate cu respectarea structurii de rezistenţă.
Nu se poate reţine deci o încălcare a prevederilor legale privind proba cu expertiza, ca mijloc de stabilire a situaţiei de fapt.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind temeinică şi legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta B.V.V. împotriva deciziei nr. 111 din 16 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 461/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 466/2009. Comercial → |
|---|
