ICCJ. Decizia nr. 53/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 53/2009
Dosar nr. 12919/299/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, la data de 18 septembrie 2007, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a înaintat spre competentă soluţionare contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC R. SA în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. Bucureşti, ca urmare a declinării competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti conform sentinţei civile nr. 11264 din 3 septembrie 2007.
Prin sentinţa comercială nr. 5 din 28 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, respinge excepţiile prematurităţii, tardivităţii şi prescripţiei dreptului material la acţiune invocat de A.V.A.S. Bucureşti, cu sediul în Bucureşti, str. prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Respinge contestaţia la executare formulată de SC R. SA Săvineşti, jud. Neamţ, astfel cum a fost precizată, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia prematurităţii acţiunii invocată de A.V.A.S. pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 46 din OUG nr. 51/1998, în sensul că procedura prealabilă nu a fost îndeplinită, instanţa a constatat că acţiunea însoţită de copia înscrisurilor a fost comunicată conform menţiunilor aflate la fila 13 dosar Judecătoria sectorului 1 şi fără a se produce o vătămare intimatei A.V.A.S., întrucât comunicarea s-a făcut până la primul termen de judecată.
În ceea ce priveşte excepţia tardivităţii faţă de data formulării contestaţiei conform art. 570 alin. (2) C. proc. civ., instanţa a constatat că Tabloul Final al Distribuirii între creditori a fost comunicat de A.V.A.S. conform adresei înregistrate la SC R. SA sub nr. 501 din 11 iunie 2007 (fila 3 dosar Judecătoria Sector 1 Bucureşti).
Contestaţia la executare a fost înaintată cu scrisoare recomandată conform plicului ataşat la 12 iunie 2007, înlăuntrul termenului de 3 zile prevăzut de art. 570 alin. (2) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte excepţia prescripţiei privind dreptul contestatoarei de a executa gajul, acesta s-a născut la 20 iunie 2000 iar măsura asiguratorie a sechestrului s-a aplicat la 22 martie 2004, deci cu depăşirea termenului de 3 ani, instanţa constatând contractul de gaj fără deposedare încheiat la 20 iunie 2006, învestit cu formulă executorie la 16 aprilie 2003, conform încheierii pronunţată în dosarul nr. 113 din aprilie 2003 a Judecătoriei Piatra Neamţ (fila 50 dosar Judecătoria Sector 1).
Procesul-verbal de sechestru a fost încheiat la 22 martie 2004, rezultând astfel că toate actele de executare au fost efectuate înlăuntrul termenului de prescripţie, pe care l-au întrerupt conform art. 16 lit. c) din Decretul nr. 167/1958 (fiind acte începătoare de executare).
Referitor la fondul cauzei instanţa a apreciat că se aplică dispoziţiile art. 44 din OUG nr. 51/1998, fiind un litigiu în legătură cu creanţe neperformante preluate la datoria publică, litigiu care se soluţionează cu respectarea capitolului IX din OUG nr. 51/1998 completate cu dispoziţiile Codului de procedură civilă.
Instanţa a apreciat că în speţă se aplică OUG nr. 51/1998, dispoziţia art. 61 fiind specială are prioritate faţă de reglementarea generală, respectiv art. 1730 alin. (3) C. civ. şi art. 564 C. proc. civ., în cauză neexistând un privilegiu legal, ci un gaj convenţional.
Prin cererea de recurs formulată, contestatoarea SC R. SA Săvineşti a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere şi că în speţă nu sunt aplicabile prevederile art. 61 din OUG nr. 51/1998, potrivit cărora creanţele A.V.A.S. se execută înaintea oricărui alt drept, deoarece acest text conţine şi prevederea „cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale". Ori dreptul de gaj al acesteia face parte din categoria de privilegii legale şi, fiind un privilegiu special asupra anumitor bunuri mobile, determina ca această creanţă garantată cu gaj să primeze celei aparţinând A.V.A.S., potrivit art. 1736 C. civ.
De asemenea, se precizează că nu sunt incidente nici prevederile art. 168 C. proCod Fiscal, întrucât potrivit art. 137 alin. (7) din acest cod „faţă de terţi, inclusiv faţă de stat, o garanţie reală şi celelalte sarcini reale asupra bunurilor au un grad de prioritate care se stabileşte de la momentul în care acestea au fost făcute publice prin oricare dintre metodele prevăzute de lege".
În cauză, gajul pe cele opt utilaje a fost înscris în Registrul de transcripţiuni ale Judecătoriei sectorului 6 Bucureşti, sub numărul 1372 din 21 iunie 2000, dată la care A.V.A.S. nu se afla în posesia acestor utilaje şi nici nu erau sechestrate de către intimată.
Temeiul de drept indicat de contestatoare îl constituie art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Prin întâmpinarea formulată intimata a solicitat respingerea recursului şi menţinerea hotărârii atacate ca fiind temeinică şi legală.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte analizând sentinţa recurată în raport de motivele invocate, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că situaţia expusă nu se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Critica potrivit căreia instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere nu poate fi reţinută, întrucât acţiunea a fost precizată în sensul că obiectul contestaţiei la executare constă în greşita distribuire a sumelor rezultate din vânzarea în bloc a activului debitoarei SC T.P. SA Bucureşti.
Potrivit principiului disponibilităţii, instanţa s-a pronunţat în limitele cererii cu care a fost învestită şi fără a interpreta greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimba natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Potrivit principiului disponibilităţii, recurenta şi-a determinat nu numai existenţa procesului ci şi conţinutul acestuia prin stabilirea cadrului procesual, a obiectului său, asupra căruia instanţa s-a pronunţat.
Nefondată este şi critica vizând aplicarea greşită a legii de către instanţa de apel, întrucât litigiul fiind în legătură cu creanţele neperformante preluate la datoria publică sunt aplicabile dispoziţiile art. 61 din OUG nr. 51/1998 care prevăd: „Dreptul corespunzător creanţei preluate la datoria publică se execută înaintea oricărui alt drept, indiferent de natura acestuia sau de data la care a fost constituit, cu excepţia salariilor şi a altor privilegii legale".
Instanţa de fond a stabilit că dreptul de gaj al contestatoarei nu constituie un privilegiu legal pentru a fi exceptat potrivit textului legal menţionat, ci dreptul acesteia se referă la un gaj convenţional prin care părţile au convenit asupra necesităţii constituirii lui.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a respinge recursul declarat de contestatoarea SC R. SA Săvineşti împotriva sentinţei nr. 5 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC R. SA Săvineşti împotriva sentinţei nr. 5 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 55/2009. Comercial → |
|---|
