ICCJ. Decizia nr. 52/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 52/2009
Dosar nr. 3771/100/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3358 din 15 octombrie 2007 a Tribunalului Maramureş, dată în fond după casarea dispusă prin Decizia nr. 1246 din 18 iunie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant a pârâtei SC K. SRL Baia Mare de către administratorul special K.A., excepţie invocată de reclamanta SC B. SRL Baia Mare, iar pe fond a fost admisă acţiunea reclamantei, formulată împotriva pârâtei SC K. SRL şi în contradictoriu cu Biroul executorului judecătoresc M.M., pârâta a fost obligată să restituie biletul la ordin emis la 5 iulie 2004 de către T.R.W. SRL pentru suma de 442.000 lei (Ron) şi să îl depună la grefa Tribunalului Maramureş.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că deşi prin Încheierea din 6 iunie 2007, dată în dosarul de faliment nr. 7753/100/2006 al Tribunalului Maramureş, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare a societăţii SC K. SRL de către K.A., administrator statutar, această măsură s-a dispus doar în ceea ce priveşte operaţiunile de plăţi şi valorificare a producţiei şi nu şi în privinţa dreptului statutar de a conduce activitatea societăţii şi de a o reprezenta în raporturile cu terţii, aşa încât excepţia invocată de reclamantă a fost respinsă.
Pe fond s-a reţinut că la 5 iulie 2004 SC T.R.W. SRL a emis un bilet la ordin pentru suma de 4.420.000.000 lei (Rol) în favoarea pârâtei SC K. SRL, bilet avalizat de SC B. SRL.
Întrucât pârâta SC K. SRL a folosit acţiunea cauzală rezultată din raportul fundamental născut între tras şi beneficiar în dosarul de faliment nr. 2520/2004 al Tribunalului Maramureş, în care a depus o serie de facturi din care rezulta debitul de 4.420.000.000 lei (Rol) înscriindu-şi creanţa în tabloul creditorilor, s-a apreciat, în considerarea dispoziţiilor art. 35 şi art. 64 alin. (3) din Legea 58/1934 că acţiunea cambială prin care aceeaşi pârâtă a depus acelaşi bilet la ordin în dosarul de executare nr. 342/2004 al executorului judecătoresc M.M. încercând recuperarea aceleeaşi sume nu mai poate fi exercitată deoarece acţiunea cauzală şi cea cambială nu se cumulează, ci se succed.
Apelul declarat de pârâta SC K. SRL împotriva acestei sentinţe a fost anulat prin Decizia civilă nr. 13 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că apelul a fost declarat de pârâtă prin administratorul special K.A. şi consilierul juridic F.G., aceştia fiind şi semnatarii apelului.
Întrucât intimata-reclamantă a solicitat anularea apelului, care nu a fost semnat şi de administratorul judiciar L.G.I. S.P.R.L., instanţa a acordat termen în temeiul dispoziţiilor art. 161 alin. (1) C. proc. civ. pentru clarificarea aspectelor şi complinirea lipsurilor.
La termenul acordat s-a reţinut că la 6 iunie 2006 judecătorul sindic a ridicat în procedura de insolvenţă a SC K. SRL dreptul de administrare al administratorului statutar K.A. aşa încât potrivit art. 18 din Legea 85/2006 singurul care putea reprezenta societatea era administratorul judiciar L.G.I. S.P.R.L., tot el fiind şi cel ce putea promova acţiuni în justiţie.
Întrucât cererea de apel nu a cuprins şi semnătura administratorului judiciar L.G.I. S.P.R.L. iar la termenul acordat în considerarea art. 161 alin. (2) şi art. 133 alin. (2) C. proc. civ. pentru lipsa semnăturii acestuia nu s-a complinit această lipsă, instanţa de apel a dispus anularea apelului în temeiul dispoziţiilor art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. şi art. 287 alin. (2) fraza ultimă C. proc. civ.
Nemulţumită de această decizie pârâta SC K. SRL prin administrator K.A. a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. recurenta critică anularea apelului pentru lipsa semnăturii administratorului judiciar în cererea de apel, arătând că deşi prin sentinţa comercială nr. 5538/2006 a judecătorului sindic Tribunalul Maramureş s-a deschis procedura insolvenţei societăţii şi a fost desemnat administrator judiciar SC P.C. SRL, în prezent L.G.I. S.P.R.L., la 6 iunie 2007 i s-a recunoscut dreptul administratorului statutar K.A. a face anumite operaţiuni aşa încât dreptul de administrare i s-a ridicat doar în parte.
De asemenea, deşi intimata SC B. SRL a susţinut că s-a deschis şi procedura falimentului, nu s-a făcut nici o dovadă în acest sens aşa încât K.A. nu şi-a pierdut dreptul de a administra societatea şi de a o reprezenta, instanţa de apel ignorând dispoziţiile art. 18 alin. (1) din Legea 85/2006.
În consecinţă, recurenta apreciază că instanţa de apel a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 287 alin. (1) pct.5 C. proc. civ.
Pe fondul cauzei recurenta apreciază ca nelegală soluţia primei instanţe, ea bazându-se pe o greşită aplicare şi interpretare a dispoziţiilor art. 64 alin. (3) din Legea 58/1934 şi neţinând seama de poziţia şi statutul părţilor rezultat din raporturile lor comerciale şi de faptul că biletul la ordin emis de debitor era avalizat de un terţ.
Prin întâmpinare intimata reclamantă a solicitat, în principal, anularea recursului pentru că este formulat prin administratorul K.A., iar în subsidiar ca nefondat.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Deşi intimata a solicitat anularea recursului pentru acelaşi motiv pentru care şi apelul a fost anulat Curtea apreciază că aspectul invocat vizează însuşi motivul din recursul pârâtei, aşa încât acest aspect vizează fondul recursului ce urmează a fi analizat în considerentele ce vor urma.
Aşa cum au reţinut instanţele, de fond şi apel, faţă de pârâta SC K. SRL s-a deschis procedura insolvenţei la 13 decembrie 2006, prin sentinţa nr. 5338 a Tribunalului Maramureş, judecător sindic (dosar nr. 7753/100/2006).
La momentul deschiderii procedurii insolvenţei a fost numit administrator judiciar SC P.C. SRL Baia Mare, devenită ulterior L.G.I. S.P.R.L., abilitată să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art. 20 din Legea 85/2006.
Ulterior, prin încheierea din 6 iunie 2007, dată în acelaşi dosar nr. 7753/100/2006 s-a admis în parte cererea administratorului judiciar având ca obiect ridicarea dreptului de administrare a administratorului special K.A. în sensul că toate operaţiunile şi actele având ca obiect plăţi în numerar sau bancă să fie contrasemnate de administratorul judiciar, ca şi valorificarea producţiei şi angajarea de cheltuieli să se facă numai după obţinerea acordului din partea administratorului judiciar.
Deşi la instanţa de fond fusese respinsă excepţia lipsei calităţii de reprezentant al pârâtei SC K. SRL de către administratorul statutar, în apel intimata-reclamantă a depus relaţii din programul informativ ECRIS privind situaţia dosarului nr. 7753/100/2006, cu date ulterioare soluţionării fondului, din care rezulta că la 12 septembrie 2007 urmau să se facă propuneri pentru faliment (fila 15 apel), invocând nelegala semnare a apelului.
În acest context, în considerarea dispoziţiilor art. 161 C. proc. civ. s-a acordat termen pentru ca apelanta să facă dovada reprezentantului său legal, dovadă pe care apelanta nu a făcut-o, aşa încât corect instanţa de apel a făcut aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 161 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 133 alin. (2) şi art. 287 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
Nici măcar în recurs recurenta nu a făcut dovada stadiului actual al procedurii insolvenţei deschisă faţă de ea, prevalându-se de acte care erau anterioare şi care, într-adevăr, îi confereau administratorului societar anumite drepturi de administrare, cu acordul şi contrasemnătura administratorului judiciar.
Numai că în apel s-a pus problema reprezentantului legal al societăţii pârâte în formularea apelului, apelanta pârâtă nefăcând dovada, deşi i s-a acordat termen în acest sens, că ar mai avea acest drept, cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 20 lit. f) din Legea 85/2006, administratorul judiciar este cel abilitat să formuleze şi să susţină acţiunile debitorului aflat în insolvenţă, mandatarea administratorului judiciar pentru exercitarea atribuţiilor prevăzute în art. 20 din Legea 85/2006 fiind expres stipulată în dispozitivul sentinţei comerciale nr. 5538 din 13 decembrie 2006 a Tribunalului Maramureş.
În consecinţă, Curtea apreciază că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii dispunând anularea apelului formulat de administratorul special K.A.
Cât priveşte fondul pricinii Curtea apreciază că nu pot fi analizate criticile invocate de recurentă deoarece ele nu au format obiectul judecăţii în apel aşa încât nu se poate exercita controlul judecătoresc ierarhic, omisso medio.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC K. SRL Baia Mare prin administrator judiciar L.G.I. S.P.R.L. (fostă SC P. SRL) împotriva deciziei nr. 13 din 28 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 50/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 53/2009. Comercial → |
|---|
