ICCJ. Decizia nr. 488/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 488/2009
Dosar nr. 38/101/2006
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 667/COM din 10 octombrie 2007, pronunţată în dosarul nr. 38/101/2006, Tribunalul Mehedinţi, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea precizată, formulată de reclamanta SC M. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva pârâtei SC R. SRL Drobeta Turnu Severin, a luat act că reclamanta a renunţat la judecata capătului de cerere privind restituirea sumei de 10.000 lei, încasată necuvenit de pârâtă şi a obligat pârâta la terminarea lucrărilor contractate şi neefectuate, respectiv lucrările necesare pentru realizarea tavanului suspendat, prevăzut în situaţia de lucrări pe luna decembrie 2006 şi depunerea actelor doveditoare referitoare la calitatea produselor folosite, declaraţii de conformitate privind calitatea serviciilor efectuate şi termenul lor de garanţie, precum şi la plata a 412,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva sentinţei pronunţate de Tribunalul Mehedinţi, a formulat apel, în termenul legal, pârâta SC R. SRL Drobeta Turnu Severin, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art. 282-296 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 100 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a respins, ca nefondat, apelul, iar pârâta a fost obligată la cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că între părţi a fost încheiat în mod valabil un contract privind executarea lucrărilor de reparaţii şi modernizări asupra imobilului „Spitalul Judeţean Drobeta Turnu Severin", prin simplul acord de voinţă al acestora, aşa cum în mod corect a reţinut instanţa de fond, forma scrisă nefiind necesară pentru valabilitatea contractului şi, prin urmare, apărările intimatei-reclamante SC M. SRL Drobeta Turnu Severin formulate în acest sens sunt întemeiate.
Realitatea existenţei şi executării acestei convenţii este probată, în cauză, de faptul că apelanta-pârâtă SC R. SRL Drobeta Turnu Severin a executat cea mai mare parte a lucrărilor, pentru încasarea cărora a emis facturi şi a prezentat situaţii de lucrări intimatei-reclamante SC M. SRL Drobeta Turnu Severin care, la rândul ei le-a achitat, precum şi de concluziile raportului de expertiză în care sunt prezentate detaliat lucrările executate astfel că nici aceste critici formulate de apelanta-pârâtă SC R. SRL Drobeta Turnu Severin au fost apreciate ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, pârâta, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă că, nu există temei pentru obligarea la efectuarea unor lucrări de construcţii la care aceasta nu s-a obligat neexistând convenţia în opinia acesteia potrivit probelor administrate, iar dacă se reţine că situaţiile de lucrări constituie o dovadă în acest sens, rezultă din probe că intimata-reclamantă se află în culpă pentru neexecutarea obligaţiei de plată a preţului pentru lucrările angajate şi efectuate.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
În primul rând, se constată că recurenta aduce critici hotărârii care nu se subsumează numai dispoziţiilor art. 304 pct. 8 C. proc. civ. referitoare la interpretarea convenţiei dedusă judecăţii dar şi art. 304 pct. 9 C. proc. civ., limite în care recursul urmează a fi analizat.
În legătură cu susţinerea recurentei potrivit căreia între părţi nu există acord valabil încheiat trebuie arătat că încheierea unui contract poate fi analizată atât sub mecanismul formării acordului de voinţă, cât şi sub aspectul formării valabile a acestui acord.
În cauză, faţă de probele administrate, rezultă că oferta chiar verbală ca manifestare de voinţă din partea intimatei-reclamante a fost acceptată de recurenta-pârâtă prin executarea acesteia, chiar recurenta-pârâtă recunoscând existenţa relaţiilor comerciale dintre părţi prin concluziile scrise depuse la dosar, în apel, ceea ce echivalează cu realizarea acordului de voinţă, fiind în prezenţa unui contract consensul care se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără nicio formalitate.
Legea nu cere respectarea unei anumite forme în cazul convenţiei dedusă judecăţii, încât toate acestea sunt de natură a face dovada atât asupra intervenirii unui acord de voinţă cât şi a valabilităţii acestuia, din perspectiva art. 948 C. civ.
S-a mai susţinut că s-a denaturat conţinutul convenţiei, recurenta neasumându-şi obligaţiile la care a fost supusă prin hotărârea pronunţată, dar nici din acest punct de vedere nu se poate reţine nelegalitatea acesteia, deoarece instanţa de apel a avut în vedere situaţiile de lucrări întocmite, ca probă, ceea ce s-a convenit potrivit acestora şi încasarea contravalorii lucrărilor de către recurenta-pârâtă fără a fi însă şi finalizate, potrivit concluziilor raportului de expertiză.
În fine, invocarea excepţiei de neexecutare, ca mijloc de apărare nu poate fi primită în această fază procesuală, faţă de caracterul extraordinar al căii de atac, în cadrul căreia se analizează doar legalitatea hotărârii şi nu netemeinicia acesteia, partea având la îndemână o acţiune separată pentru ceea ce pretinde la rândul său că a executat dar nu a fost plătit.
Aşa fiind, hotărârea este la adăpost de criticile aduse, fiind legală, încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC R. SRL Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 100 din 10 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 487/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 490/2009. Comercial → |
|---|
