ICCJ. Decizia nr. 495/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 495/2009
Dosar nr. 10364/3/2007
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 41251 din 29 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosar nr. 10364/3/2007, prima instanţă a respins cererea formulată de creditoarea A.V.A.S. împotriva pârâtei SC S.E. SA, cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 625.424,66 lei, reprezentând dobânda calculată pentru creditul de restructurare acordat pârâtei prin convenţia nr. 535/1994.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel reclamanta A.V.A.S., solicitând rejudecarea cauzei în fond şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că între Fondul Proprietăţii de Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S. şi SC S.E. SA s-a încheiat contractul nr. 535 din 28 octombrie 1994 prin care acesta punea la dispoziţia pârâtei-intimate suma de 1.300.000.000 ROL destinată restructurării societăţii, suma urmând să fie rambursată autorităţii statului în condiţiile art. 2 lit. c) din convenţia părţilor plus dobânda de 50 % din valoarea împrumutară, iar pentru întârzierea la rambursare societatea creditată plătea penalităţi egale cu dobânda pieţii la credite bancare, conform art. 4 din contract.
Ulterior, acestui contract, semnatarii contractului nr. 15 din 12 ianuarie 1999, între care Fondul Proprietăţii de Stat avea calitatea de vânzător al acţiunilor SC S.E. SA au fost negociate şi clauzele 6.1.3. şi 6.1.4. în care s-a prevăzut că datoriile societăţii SC S.E. SA către vânzătorul Fondul Proprietăţii de Stat - identificate în Anexa 9 a contractului - sunt reeşalonate pentru o perioadă de 5 ani, cu un termen de graţie de 3 luni dar şi că sunt anulate majorările aferente datoriilor societăţii către vânzător. Anexa 9 a contractului identifică, între altele, contractul de creditare nr. 535/1994.
Sub acest aspect, curtea de apel a reţinut ca nefondată susţinerea apelantei-reclamante că, potrivit principiului relativităţii efectelor contractului, nu se puteau aduce modificări convenţiei nr. 535/1994, deoarece, în drept, a operat o stipulaţie pentru altul, prin angajarea clauzei din contractul de privatizare nr. 15 din 12 ianuarie 1999 între care Fondul Proprietăţii de Stat, în calitatea sa de promitent, se obliga faţă de cumpărătorul acţiunilor O.B.V.O., stipulant, pe de o parte, să amâne scadenţa contractului de credit nr. 535 din 28 octombrie 1994, iar pe de alta, să absolve de datorie SC S.E. SA, pentru majorările datorate statului în legătură cu acest angajament.
Cât priveşte rambursarea datoriei constând în dobândă s-a reţinut că, în cauză, a operat autoritatea de lucru judecat, deoarece potrivit acţiunii înregistrate la Curtea de Apel Ploieşti la 6 mai 2003 (depusă în copie la fila 65 a dosarului TB), A.V.A.S. a solicitat de la SC S.E. SA plata, între altele, a sumei de 5.290.821.918 ROL reprezentând dobânda calculată conform contractului nr. 535 din 28 octombrie 1994, cauza acestei pretenţii fiind art. 2 lit. c) din acest contract.
Curtea de Apel Ploieşti a pronunţat sentinţa comercială nr. 162 din 10 iulie 2003, irevocabilă prin Decizia comercială nr. 1544/2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosar nr. 2157/2003, statuând asupra obiectului şi întinderii obligaţiilor de executat în baza contractului, stabilind cu privire la dobândă că nu se datorează acte jurisdicţionale intrate în puterea lucrului judecat, care nu mai permit, prin efectul lor absolut şi irefragabil, repunerea în discuţie a chestiunilor dezlegate prin considerentele care pregătesc şi justifică dispozitivul.
Împotriva acestei hotărâri, a formulat recurs reclamanta, invocând motivele de recurs, prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
A arătat, în esenţă, că este greşită reţinerea de către instanţa de apel a modificării conţinutului convenţiei de acordare a împrumutului prin contractul de vânzare-cumpărare acţiuni (privatizare) faţă de principiul relativităţii efectelor contractului, iar obligaţia, oricum, a fost una formală faţă de conţinutul art. 6.2. din contract.
Totodată, a arătat că instanţa a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor privind autoritatea de lucru judecat, în cauza precedentă neavând loc o judecată pe fond a pretenţiilor deduse acestei judecăţi.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând recursul se găseşte, nefondat.
În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, potrivit probelor administrate rezultă cu evidenţă că Fondul Proprietăţii de Stat, antecesorul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti a înţeles să renunţe la dreptul său de a încasa dobânda la împrumut în baza convenţiei ce face obiectul judecăţii, prin contractul de privatizare intervenit ulterior, conform clauzelor prevăzute la art. 6.1.3. şi art. 6.1.4., din care rezultă o obligaţie de rezultat şi nu de diligenţe, sub forma stipulaţiei pentru altul, iar intimata-pârâtă, deşi nu a participat la încheierea contractului de privatizare, are drepturi ce izvorăsc din aceste clauze, ca terţ beneficiar, aceasta fiind voinţa reală a stipulantului şi a promitentului, care nu este contrară legii, fiind obţinut Acordul Ministerului Finanţelor, care a acceptat la cererea expresă a F.P.S. ca SC S.E. SA să beneficieze de anularea oricăror majorări de întârziere aferente tuturor datoriilor societăţii faţă de stat, inclusiv a celor ce izvorăsc din convenţia de împrumut.
Prin urmare, motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.
Cât priveşte cel de al doilea motiv de recurs, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., hotărârea este, de asemenea, legală, deoarece chiar dacă prin judecata anterioară instanţa nu a pronunţat o hotărâre pe fond, potrivit dispozitivului dat în considerarea legală a modificării clauzelor convenţiei, obligaţia pretinsă nu mai există.
Prin urmare, cu această motivare suficientă, hotărârile celor două instanţe sunt legale, aşa încât, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. găsind şi acest motiv ca nefondat, recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 206 din 17 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 475/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 496/2009. Comercial → |
|---|
