ICCJ. Decizia nr. 497/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 497/2009
Dosar nr. 289/2/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, contestatoarea SC A.H. SRL a formulat contestaţie la executare împotriva somaţiei nr. 64920 din 13 decembrie 2007 emisă de A.D.S. Bucureşti prin care se solicită achitarea sumei de 3.567.991,87 lei compusă din 2.333.266,21 lei debit şi penalităţi de 1.234.725,66 lei.
Contestatoarea a solicitat şi suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. (1) C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului curtea de apel a reţinut că excepţia tardivităţii primează cererii de suspendare a executării silite şi a reţinut, în consecinţă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat la cunoştinţă de actul de execuţie pe care îl contestă, termen depăşit în cauză, faţă de data de 21 decembrie 2007 când rezultă că a fost trimisă somaţia nr. 64920 din 13 decembrie 2007, respectiv 11 ianuarie 2008, când s-a formulat contestaţia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termenul legal, contestatoarea invocând, în drept, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
A susţinut, în primul rând, că instanţa de fond trebuia să se pronunţe mai întâi asupra cererii de suspendare a executării formulată prin contestaţia la executare ceea ce a omis, iar în al doilea rând, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii, s-a luat greşit în calcul ca data de la care a început să curgă termenul de 15 zile, data comunicării somaţiei şi nu aceea a datei când prin cererea nr. 11 din 7 ianuarie 2008, înregistrată la pârâtă sub nr. 760002 din 8 ianuarie 2008, a solicitat recalcularea redevenţei aferentă contractului, având în vederea somaţiei 64920 din 13 decembrie 2007.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
În privinţa primei critici, se reţine că cererea de suspendare a executării silite, formulată în cauză, este o cerere accesorie cererii principale care are ca obiect contestarea somaţiei prin care s-a pornit executarea silită.
Faţă de această situaţie şi în considerarea dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., potrivit cărora instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, se constată că instanţa de fond nu a omis să se pronunţe asupra cererii de suspendare, ci , dimpotrivă, dând eficienţă regulii de procedură enunţată mai sus, a rezolvat cu prioritate excepţia, care întemeiată fiind a condus la împiedicarea cercetării fondului, inclusiv a acestei cereri în raport de accesorialitate cu cererea principală.
Decăderea, ca sancţiune de drept procesual pentru nerespectarea termenului lipseşte total de eficienţă juridică cererea de recurs ca act de procedură.
În privinţa celei de a doua critici, se constată că executarea silită pornită în cauză se află sub incidenţa dispoziţiilor speciale ale OUG nr. 51/1998 care se aplică şi A.D.S., în calitate de instituţie implicată în procesul de privatizare, OUG nr. 64/2005 privind accelerarea procedurilor de recuperare a sumelor de bani datorate A.D.S., de către partenerii contractuali, care se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile Codului de procedură civilă, conform art. 44 din OUG nr. 51/1998, în cauză, reţinându-se incidenţa art. 401 alin. (1) C. proc. civ.
Susţinerea recurentei, potrivit căreia termenul de 15 zile prevăzut de acest text de lege a început să curgă de la data formulării unei cereri către intimată (adresa nr. 760002 din 8 ianuarie 2008, pentru recalcularea redevenţei ce face obiectul executării silite) este greşită, deoarece pe de o parte, termenul de 15 zile a început să curgă de la data comunicării actului de execuţie, în speţă, somaţia, iar pe de altă parte, cererea invocată nu are efect întreruptiv asupra acestui termen, recurenta contestând de fapt întinderea creanţei.
Aşa fiind, în mod legal, instanţa de fond s-a pronunţat în sensul admiterii excepţiei, soluţia fiind corectă şi va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea SC A.H. SRL Feteşti împotriva sentinţei comerciale nr. 63 din 23 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 490/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 503/2009. Comercial → |
|---|
