ICCJ. Decizia nr. 503/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 503/2009
Dosar nr. 113/1285/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Cluj, înregistrată la data de 30 ianuarie 2008, reclamanta D.G.F.P. Vâlcea a chemat în judecată pe pârâta B.T. SA, solicitând ca aceasta să fie obligată să-i furnizeze informaţiile solicitate prin adresa nr. 51778 din 23 noiembrie 2007, respectiv să-i comunice datele de identificare ale persoanelor ce au deţinut sau deţin specimen de semnătură în vederea derulării operaţiunilor financiar-bancare, precum şi perioada în care acestea au fost îndreptăţite să dispună asemenea operaţii pentru un număr de trei societăţi comerciale, astfel cum sunt menţionate în anexa 1 a cererii, invocând în drept dispoziţiile art. 52 şi urm. C. proCod Fiscal şi art. 373 şi urm. C. proc. civ.
Tribunalul Comercial Cluj a respins acţiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată, prin sentinţa comercială nr. 788, pronunţată la data de 8 aprilie 2008.
Spre a hotărî astfel prima instanţă a reţinut că solicitarea reclamantei este nelegală şi netemeinică fiind făcută cu ignorarea dispoziţiilor legale referitoare la secretul profesional în domeniul bancar şi în relaţia cu clientela.
Apelul formulat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia civilă nr. 144, pronunţată la data de 8 iulie 2008.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de control judiciar a reţinut, examinând criticile invocate în susţinerea apelului , referitoare la neaplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor OG nr. 92/2003, modificată şi completată privind Codul de procedură fiscală, că OUG nr. 99/2006 prevede expres şi limitativ, cazurile şi condiţiile în care se furnizează date de natura secretului bancar, prin art. 113-114, care reprezintă dispoziţii speciale în această materie, iar apelanta-reclamantă nu face dovada că s-ar încadra în vreuna din situaţiile care să justifice furnizarea informaţiilor solicitate.
Împotriva menţionatei decizii a formulat recurs apelanta-reclamantă invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului s-a arătat, în esenţă, că motivarea instanţei de apel este restrictivă şi limitată la art. 113-114 din OUG nr. 99/2006, fără a se avea în vedere prevederile art. 59 C. proCod Fiscal, invocate, sau cele ale art.60, fiind bazată pe denaturarea înţelesului art. 52 şi art. 54 din acelaşi cod, critici care se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ., recurenta nedezvoltând motivul invocat prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., spre a putea fi analizat.
Intimata a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, apreciind nefondate criticile invocate în susţinerea acestei cereri.
Recursul este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei, iar aspectele referitoare la motivarea deciziei atacate, invocate de recurentă, nu răspund cerinţelor acestui text legal.
Este de observat că prin evocarea conţinutului art. 52 şi art. 54 C. proCod Fiscal, instanţa de apel „nu a denaturat" înţelesul acestor prevederi legale, că dispoziţiile art. 59 şi art. 60 din acelaşi cod nu-şi găsesc incidenţa, în speţă, spre a se putea reţine nesocotirea lor de către instanţa de apel, care a avut în vedere că procedura de furnizare a informaţiilor de natura secretului bancar, precum şi persoanele şi instituţiile îndrituite să primească astfel de informaţii, sunt prevăzute de legea bancară, reţinând în mod corect că solicitarea apelantei-reclamante nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de Codul de procedură fiscală şi OUG nr. 99/2006, cu referire la art. 113-114, situaţie ce înlătură incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2, Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.F.P. VÂLCEA împotriva deciziei civile nr. 144/2008 din 8 iulie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 497/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 506/2009. Comercial → |
|---|
