ICCJ. Decizia nr. 522/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 522/2009
Dosar nr. 846/115/2007
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 14 martie 2007 reclamanta SC U. SA Reşiţa societate în faliment reprezentată prin lichidator judiciar I.P.C.I.PU.R.L. Reşiţa a formulat o cerere de chemare în judecată a pârâtei Primăria Oraviţa pentru ca pârâta să fie obligată, prin hotărâre judecătorească la plata sumei de 245.194,59 lei pretenţii reprezentând contravaloare chirie utilaje de salubrizare şi penalităţi de întârziere în plata chiriei.
Ulterior, prin precizarea la acţiune din 14 mai 2007, acţiunea a fost modificată prin chemarea în judecată şi a Oraşului Oraviţa prin Primar, cu invocarea art. 22 din Legea nr. 215/2001 republicată privind administraţia publică locală.
În cursul soluţionării cauzei pe fond s-a invocat de către pârâta Primăria Oraşului Oraviţa excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 1628 din 3 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 846/115/2007 a fost respinsă excepţia cu privire la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Oraşului Oraviţa ca fiind rămasă fără obiect, iar pe fondul cauzei cererea de chemare în judecată s-a admis în parte pârâtul Oraşul Oraviţa prin Primar fiind obligat la plata sumei totale de 242.847,13 lei pretenţii, din care 89.976,30 lei contravaloare chirie şi 152.870,83 lei penalităţi de întârziere la plata chiriei datorate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei este rămasă fără obiect faţă că împrejurarea că instituţia Primăriei a recunoscut în cursul soluţionării cauzei pe fond că a intrat în posesia şi folosinţa mijloacelor de transport şi celorlalte utilităţi necesare pentru activitatea de salubritate a Oraşului Oraviţa proprietatea reclamantei. Pe fondul cauzei instanţa de fond a obligat pârâtul la plată numai pentru pretenţiile din acţiune solicitate, respectiv recunoscute în raport de prevederile art. 167/1958 art. 16 alin. (1), lit. (a) raportat la art. 17 alin. (1) şi (2) din acest act normativ.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de fond au declarat apel pârâtele Oraşul Oraviţa, Primăria Oraviţa şi Consiliul Local Oraviţa.
Prin Decizia civilă nr. 29/COM din 21 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, apelul a fost respins, reţinându-se că motivele de apel ce vizează lipsa calităţii procesuale pasive a Primăriei Oraşului Oraviţa şi a Consiliului Local Oraviţa sunt neavenite atâta vreme cât prin sentinţa instanţei de fond a fost obligat la plată doar oraşul Oraviţa; s-a reţinut totodată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
La data de 15 aprilie 2008, Primarul oraşului Oraviţa în calitate de reprezentant al oraşului Oraviţa, a declarat recurs împotriva acestei din urmă hotărâri motivat în drept pe prevederile art. 304 pct. 5, 8 şi 9 C. proc. civ. şi a susţinut că este netemeinică şi nelegală întrucât:
- la analizarea probatoriului administrat în cauză s-au nesocotit susţinerile reclamantei cu privire la lipsa calităţii procesuale a instituţiei publice, cu consecinţa obligării acestuia la plata unor sume de bani izvorâte dintr-un contract în care nu este parte;
- s-a respins nelegal introducerea în cauză a SC A.C. SA în condiţiile în care această societate este succesoarea Biroului de Gospodărire Comunală, Prestări Servicii Comunale de la care a preluat serviciile;
- instanţa de apel nu s-a pronunţat cu privire la cererea pârâtului exprimată în încheierea din 21 februarie 2008 de compensare a debitelor SC U. SA faţă de instituţia publică până la concurenţa sumei de 123.902,5 lei.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din exprimarea concisă şi categorică a art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se evidenţiază faptul că se poate cere casarea unei hotărâri pentru motivele de nelegalitate când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute, sub sancţiunea nulităţii, de art. 105 alin. (2) C. proc. civ. fiind în acest caz vorba de acte îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent, dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
La data de 10 octombrie 2008, recurentul a indicat ca motiv de recurs, fila 14 din dosarul de recurs, textul procedural de mai sus, motivând că Oraşului Oraviţa nu i-au fost comunicate nici acţiunea civilă, nici înscrisurile anexate acesteia, ceea ce i-a adus o gravă vătămare împiedicându-l să se apere în proces.
Acest aspect nu a fost însă evocat în motivele recursului declarat la 15 aprilie 2008, fiind enunţat ca motiv de recurs numai la 10 octombrie 2008 când termenul de motivare a recursului era deja depăşit încă din data de 18 aprilie 2008; în această împrejurare analizarea acestui motiv de recurs nu se mai impune fiind tardiv formulat.
Critica din recurs privind neanalizarea de către instanţa de apel a motivului referitor la lipsa calităţii procesuale pasive a pârâtului nu este întemeiată, întrucât în considerentele hotărârii atacate cu recurs s-a analizat acest aspect, precizându-se concret cine au fost semnatarii contractului nr. 3046 din 14 mai 2001 anexat la fila 33 din dosarul instanţei de fond.
S-a concluzionat cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului, raportat şi la prevederile art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 215/2001şi ale art. 77 din acelaşi act normativ că pârâtul are calitate procesuală pasivă, fiind parte contractantă care şi-a asumat drepturi şi obligaţii concrete.
În ce priveşte analiza criticii din recurs privind neintroducerea în cauză a SC A.C. SA şi această critică este nefondată. Aceasta întrucât introducerea în cauză a societăţii menţionate a constituit şi motiv de apel, analizat detaliat şi corect în hotărârea instanţei de apel. Este de menţionat că sub acest aspect în considerentele acestei hotărâri s-a precizat expres că nu are nici o relevanţă concesionarea serviciilor publice ale Oraşului Oraviţa către această societate întrucât această împrejurare nu este de natură să modifice sau să ducă la lipsirea de efecte a contractului nr. 3046 din 14 mai 2001.
De altfel aşa cum s-a menţionat în hotărârea recurată, convenţiile se pot revoca potrivit art. 969 alin. (2) C. civ. numai prin consimţământul mutual sau din cauze autorizate de lege, ori nici un asemenea caz nu este incident în speţă.
S-a imputat, instanţei de apel prin cel din urmă motiv de recurs că a omis să se pronunţe asupra cererii de compensare a debitelor recurentului cu reclamanta până la concurenţa sumei de 123.902,5 lei.
La data de 21 februarie 2008 când recurentul pretinde că a adresat instanţei de apel solicitare de compensare menţionată mai sus, s-a soluţionat apelul declarat în cauză; din preambulul deciziei nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială, (fila 32 din dosarul de apel) nu rezultă că părţile au pus în discuţie în instanţă problema unor compensări de debite.
Rezultă din cele de mai sus, că recursul pârâtului este nefondat şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâţii PRIMARUL ORAŞULUI ORAVIŢA şi CONSILIUL LOCAL ORAVIŢA prin PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 29/COM din 21 februarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 502/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 542/2009. Comercial → |
|---|
