ICCJ. Decizia nr. 496/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 496/2009
Dosar nr. 28/57/2008
Şedinţa publică din 18 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1430 din 5 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 1487/107/2006 a fost admisă în parte acţiunea precizată şi formulată de reclamantul D.P.R. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean Alba, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 5.000 lei cu titlu de daune morale, a fost respinsă în rest acţiunea şi obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 1371 alin. (4) din Legea nr. 31/1990 republicată, cu modificările ulterioare administratorul revocat de adunarea generală a acţionarilor este îndreptăţit la plata unor daune interese în cazul în care revocarea s-a realizat fără „justă cauză".
În speţa de faţă s-a constatat că reclamantul a fost ales prin Hotărârea nr. 158 din 26 august 2004 a Consiliului Judeţean Alba în funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de administraţie al SC D.P.L. Alba SA începând cu data de 1 septembrie 2004. Ulterior, la data de 23 septembrie 2004 Consiliul Judeţean Alba a adoptat Hotărârea nr. 180 prin care s-a decis revocarea reclamantului din funcţiile în care a fost desemnat prin Hotărârea nr. 158.
Argumentele menţionate de pârât referitoare la faptul că reclamantul nu îndeplinea criteriile pentru a putea fi considerat un bun manager care să dispună măsuri eficiente pentru redresarea economico-financiară a societăţii nu pot fi acceptate în condiţiile în care anterior datei de 26 august 2004 reclamantul, nu a făcut parte din comitetul de direcţie şi nici din Consiliul de administraţie al societăţii şi nu a avut încheiat contract de performanţă prin care să se stabilească indicatori de performanţă ce trebuiau îndepliniţi. Documentele depuse la dosar de către pârât relevă faptul că anterior alegerii în funcţia de director general şi preşedinte al Consiliului de administraţie reclamantul deţinea funcţia de inginer şef mecanizare, perioadă în care nu a fost sancţionat în vreun fel de societate şi nici nu i s-a imputat nerealizarea sarcinilor de serviciu care erau specifice funcţiei avute. Totodată, este de remarcat că în răstimp de nicio lună de zile s-a conturat o opinie total contrară celei iniţiale referitoare la calităţile manageriale ale reclamantului, deşi nu au apărut elemente noi care să justifice această schimbare de atitudine, documentaţia avută în vedere fiind aceeaşi.
Aşadar, s-a constatat că revocarea reclamantului nu a avut un just temei de drept pentru care acesta putea solicita plata unor despăgubiri în acest sens.
Daunele materiale solicitate de reclamant ca fiind diferenţa dintre veniturile nete realizate şi cele pe care le-a realizat actualul manager al SC D.P.L. Alba SA până în prezent nu pot fi acordate acestuia deoarece veniturile actualului manager nu pot constitui un element de referinţă al pretenţiilor reclamantului. Astfel, s-a observat că, potrivit art. 4 din OUG nr. 79/2001, contractul de performanţă reprezintă acordul de voinţă încheiat între agentul economic şi conducătorul acestuia prin care i se încredinţează acestuia conducerea, organizarea şi gestionarea activităţii unităţii şi este însărcinat cu îndeplinirea obiectivelor şi criteriilor de performanţă în schimbul drepturilor salariale stabilite prin contractul individual de muncă. Ca atare, drepturile salariale pe care urmează să le dobândească managerul se acordă integral numai dacă se îndeplinesc criteriile de performanţă şi sunt diminuate corespunzător cu gradul de neîndeplinire a acestor criterii. Îndeplinirea de către actualul manager a obiectivelor şi criteriilor de performanţă nu poate profita reclamantului care este un terţ faţă de raporturile contractuale intervenite între părţi, din care el nu poate obţine un folos personal.
Faţă de considerentele expuse anterior s-a constatat că pretenţiile materiale ale reclamantului în sumă de 110.000 lei sunt neîntemeiate, astfel că au fost respinse.
Referitor la prejudiciul moral suferit de reclamant ca urmare a revocării din funcţie s-a reţinut că acest subiect a fost dezbătut de mass media, fiind publicate o serie de articole în diverse ziare locale în care s-ar fi făcut afirmaţii în sensul că reclamantul nu ar fi fost un bun manager pe durata deţinerii acestei funcţii.
Este evident faptul că în acest context s-a creat un prejudiciu de imagine reclamantului şi un disconfort psihic, fiind în concediu medical mai multe luni.
În consecinţă, s-a apreciat că reclamantul este îndreptăţit la plata unor daune morale în cuantum de 5.000 lei, sumă considerată corespunzătoare pentru repararea prejudiciului moral cauzat acestuia.
În baza art. 274 C. proc. civ. pârâtul a fost obligat la plata sumei de 150 lei cheltuieli de judecată corespunzător pretenţiilor admise.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul Consiliul Judeţean Alba şi reclamantul D.P.
Pârâtul Consiliul Judeţean Alba a solicitat schimbarea în parte a sentinţei atacate, admiterea excepţiilor invocate şi respingerea acţiunii reclamantului cu motivaţia lipsei calităţii procesuale a părţilor în litigiu, iar în subsidiar respingerea în totalitate a capătului de cerere privind daunele morale şi exonerarea de plata sumei de 5.000 lei şi a cheltuielilor de judecată.
Reclamantul D.P.R. a solicitat prin apelul declarat să fie schimbată sentinţa nr. 1430/2007 în sensul admiterii acţiunii pentru plata daunelor interese şi a daunelor morale aşa cum a fost precizată.
Curtea de Apel Alba Iulia, prin Decizia nr. 31 din 21 martie 2008, a admis apelul pârâtului Consiliul Judeţean Alba şi a modificat în tot sentinţa atacată, respingând acţiunea reclamantului. În acelaşi timp a respins apelul declarat de reclamantul D.P.R.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 18 octombrie 2006 instanţa de fond a stabilit că reclamantul are calitate procesuală activă, iar Consiliul Judeţean Alba are calitate procesuală pasivă întrucât este emitentul hotărârii prin care reclamantul a fost revocat din funcţie şi are calitate de mandant întrucât hotărârea a fost adoptată în calitate de acţionar unic al SC D.P.L. Alba SA Alba.
Potrivit art. 72 din Legea nr. 31/1990 „Obligaţiile şi răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat şi la cele special prevăzute de această lege".
Reclamantul a chemat în judecată în calitate de pârât pe Consiliul Judeţean Alba care este acţionarul unic al SC D.P.L. Alba SA, solicitându-i plata de daune interese şi morale, fără a se îndrepta împotriva societăţii comerciale.
Chiar în absenţa încheierii unui contract de performanţă reglementat de art. 4 alin. (2) din OUG nr. 79/2001 care prevede că acesta este acordul de voinţă încheiat între agentul economic şi conducătorul acestuia prin care se conferă expres calitatea de mandant societăţii comerciale, acţionarul, în speţă Consiliul Judeţean Alba, nu poate avea calitatea de mandant, această calitate putându-i reveni doar societăţii comerciale.
În hotărârea de revocare din funcţie a reclamantului din 23 septembrie 2004 se prevede în cuprinsul „notei" că a fost adoptată în exercitarea drepturilor acţionarului unic la SC D.P.L. Alba SA, deci este o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, chiar dacă în cauză este un singur acţionar.
Potrivit art. 132 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 în forma de la data revocării reclamantului „hotărârile luate de adunarea generală în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii …", iar alin. (6) al art. 132 stipulează că societatea va fi reprezentată în justiţie.
Împrejurarea că sentinţa nr.468/CA/2006 a Tribunalului dată în dosarul nr. 3410/2006 prin care a fost respinsă acţiunea pentru anularea Hotărârii A.G.A. nr. 180 din 23 septembrie 2004 nu a fost pronunţată în contradictoriu cu SC D.P.L. Alba SA, iar aceasta a rămas irevocabilă prin neapelare, nefiind supusă verificării de către o instanţă superioară, nu are relevanţă în ce priveşte calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză.
În consecinţă, Consiliul Judeţean Alba neavând calitate de mandant instanţa de fond a soluţionat greşit excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Consiliul Judeţean Alba, eventualele dezdăunări la care face referire Decizia Curţii Constituţionale nr. 47 din 24 ianuarie 2006 putând fi solicitate de la societatea comercială care are posibilitatea să se întoarcă cu acţiune în regres, astfel că a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul D.P.R. solicitând admiterea recursului său şi casarea deciziei atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru examinarea pe fond a apelurilor.
În motivarea recursului său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamantul susţine că Decizia recurată este nelegală, fiind dată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii întrucât instanţa de apel trebuia să reţină faptul că pârâtul Consiliul Judeţean Alba are calitate procesuală pasivă şi să se pronunţe pe fond asupra apelurilor.
Se susţine că deşi în şedinţa din 23 septembrie 2004 Consiliul Judeţean Alba s-a manifestat şi ca adunare generală a SC D.P.L. Alba SA, unde acţionar unic este Judeţul Alba, potrivit art. 12 pct. 5 din Legea nr. 213/1998 în litigiile privind dreptul de administrare unităţile administrativ-teritoriale sunt reprezentate de către consiliile judeţene, care dau în acest sens mandat scris preşedintelui consiliului judeţean. Această prevedere legală se corelează cu prevederile art. 104 pct. 1 lit. f), g) şi i), în forma în vigoare la 23 septembrie 2004, având în vedere şi faptul că Hotărârea Consiliului judeţean nr. 180 din 23 septembrie 2004 a fost dată şi cu indicarea art. 104 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 215/2001, care prevedea atribuţiunea de a exercita în numele unităţii administrativ teritoriale toate drepturile acţionarului la societăţile comerciale pe care le-a înfiinţat. Deci pârâtul a dat hotărârea menţionată şi în calitate de autoritate deliberativă a administraţiei publice locale, având atribuţia de a exercita, în numele judeţului Alba, toate drepturile acţionarului unic la SC D.P.L. Alba SA
Recurentul-reclamant concluzionează că instanţa de apel trebuia să coreleze dispoziţiile Legii nr. 31/1990 cu cele ale Legii nr. 215/2001 şi cele ale Legii nr. 213/1998 şi să reţină că pârâtul Consiliul Judeţean Alba are calitate procesuală pasivă în prezentul dosar.
Intimatul-pârât, prin întâmpinare, a cerut respingerea recursului reclamantului.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate de reclamant Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, constatând în mod legal şi întemeiat că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă în cauză şi, drept urmare, nu este dat motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. invocat de recurentul-reclamant.
Hotărârea de revocare din funcţie a reclamantului din 23 septembrie 2004 a fost adoptată de către Consiliul Judeţean Alba (aşa cum rezultă din chiar cuprinsul ei) în exercitarea dreptului acţionarului unic la SC D.P.L. Alba SA, deci este o hotărâre a adunării generale a acţionarilor, chiar dacă în cauză este un singur acţionar. Or, reclamantul a chemat în judecată pentru plata de daune interese şi daune morale doar pe pârâtul Consiliul Judeţean Alba care este acţionarul unic al societăţii comerciale menţionate, fără însă a se îndrepta chiar împotriva acestei societăţi comerciale SC D.P.L. Alba SA care are personalitate juridică proprie, stă în judecată în nume propriu şi răspunde patrimonial pentru eventualele prejudicii, chiar dacă acestea apar ca urmare a manifestării voinţei sociale prin intermediul hotărârii A.G.A., existând în mod evident o separaţie de patrimonii între societatea comercială şi acţionarul său.
Întrucât prin hotărâre A.G.A. s-a decis, conform art. 134 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, în numele societăţii comerciale, cu privire la administrarea acesteia, cererea pentru despăgubiri putea fi formulată doar în contradictoriu cu societatea comercială şi nu cu intimatul-pârât care are calitatea de acţionar unic.
Prevederile art. 104 lit. i) din Legea nr. 215/2001 au abilitat Consiliul Judeţean Alba să se manifeste ca acţionar al societăţii pe care a înfiinţat-o, fapt ce s-a întâmplat, fără însă a-i conferi pârâtului calitate procesuală pasivă într-un proces pentru daune, iar prevederile Legii nr. 213/1998 nu îşi au aplicabilitate în cauză.
Faţă de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat iar, în temeiul art. 274 C. proc. civ., să oblige pe recurentul-reclamant să-i plătească intimatului-pârât cheltuielile de judecată în recurs reprezentând onorar de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul D.P.R. împotriva deciziei comerciale nr. 31/A/2008 din 21 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia comercială şi contencios administrativ, ca nefondat.
Obligă recurentul-reclamant să plătească intimatului-pârât Consiliul Judeţean Alba suma de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 18 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 495/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 502/2009. Comercial → |
|---|
