ICCJ. Decizia nr. 543/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 543/2009
Dosar nr. 11077/63/200.
Şedinţa publică din 20 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Reclamanta SC S. SRL Craiova a solicitat prin acţiune introductivă înregistrată la data de 30 mai 2007 pe rolul Tribunalului Dolj şi precizată la data de 13 iunie 2007 obligarea pârâtei sucursala Regională C.F.R. Craiova, Divizia Patrimoniu, la executarea în natură a obligaţiilor asumate prin contractul de închiriere nr. 62/1/44/2006 precum şi obligarea pârâtei SC C.I.C. SRL să sisteze şi să desfiinţeze orice lucrări de natură a împieta buna desfăşurare a activităţii în spaţiul comercial închiriat sub sancţiunea de daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi.
Pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova a formulat la data de 26 iunie 2007 cerere reconvenţională solicitând să se dispună evacuarea reclamantei din spaţiul închiriat urmare constatării încetării de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006.
II. Prin sentinţa nr. 4234 din data de 4 decembrie 2007 Tribunalul Dolj, secţia comercială, a respins excepţia lipsei calităţii procesual pasive a pârâtei SC C.I.C. SRL şi pe fond a respins acţiunea principală formulată de reclamantă ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenţională formulată de pârâta sucursala Regională C.F.R. Craiova în sensul constatării încetării de drept a contractului de închiriere nr. 62/1/44/2006 cu consecinţa evacuării reclamantei din spaţiul comercial închiriat.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că obiectul contractului de închiriere l-a constituit un spaţiu de 28 mp situat în staţia C.F.R. Craiova, părţile convenind expres în clauza inserată la art. 21 din contract că în situaţia în care interesele de exploatare şi modernizare a spaţiului şi clădirilor locatorului necesită eliberarea acestora, contractul îşi încetează valabilitatea fără acordul locatarului, după expirarea preavizului de 15 zile.
Din examinarea înscrisurilor depuse în probaţiune, instanţa fondului a constatat că, în fapt au intervenit împrejurările ce determină o încetare a raporturilor contractuale, spaţiul fiind supus unor lucrări de modernizare, sens în care reclamanta a fost notificată să elibereze spaţiul, refuzul său fiind nejustificat.
Faţă de circumstanţele de fapt statuate, constatând totodată încetarea raporturilor contractuale dintre părţi, instanţa a reţinut cu privire la acţiunea principală inexistentă pentru viitor a oricăror obligaţii contractuale în sarcina pârâtelor, cu consecinţa respingerii acesteia ca neîntemeiate.
III. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 64 din data de 11 martie 2008.
Răspunzând motivelor de apel formulate de reclamantă, motive care au vizat netemeinicia şi nelegalitatea hotărârii adoptate de prima instanţă cu privire la cererea principală şi cea reconvenţională, instanţa de control apreciază că reclamanta avea obligaţia să evacueze spaţiul închiriat din momentul notificării, deoarece şi-a dat acordul la încheierea contractului asupra acestui mod de încetare în situaţia modernizării clădirilor aparţinând locatorului, reclamanta având cunoştinţă la data începerii locaţiunii despre existenţa unui contract de modernizare a staţiei C.F.R. încheiat de locator cu o societate de construcţii.
Referitor la natura pur potestativă a obligaţiei instituită în art. 21 lit. c) din contract, instanţa apreciază că nu sunt îndeplinite cerinţele impuse de art. 1006 cu referire la art. 1010 C. civ., după care obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie pur contestativă din partea celui ce se obligă.
IV. Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs la data de 10 aprilie 2008 pentru motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 teza II C. proc. civ. privind încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în temeiul căruia a solicitat casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare în principal, iar în subsidiar modificarea deciziei în sensul admiterii cererii principale şi respingerii cererii reconvenţionale formulate de pârâtă.
Argumentele recurentei în susţinerea motivului de nelegalitate invocat au vizat următoarele aspecte:
- instanţa de apel a soluţionat apelul cu încălcarea dispoziţiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., care impuneau desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului în condiţiile în care prima instanţă nu a analizat apărarea principală formulată cu referire la clauza conţinută în art. 21 alin. (1) lit. c) din contract care instituie o obligaţie pur potestativă.
- clauza înscrisă în art. 21 lit. c) din contract de denunţare prin voinţa unilaterală a uneia din părţi reprezintă o condiţie pur potestativă din partea debitoarei obligaţiei de a asigura folosinţa paşnică a imobilului închiriat deoarece referirea în clauză doar la interesele locatorului îi conferă un caracter pur potestativ.
- în mod nelegal, şi cu încălcarea principiului relativităţii efectelor actului juridic (art. 973 C. civ.) instanţa a acordat eficienţă juridică adreselor constructorului şi celor 9 procese verbale încheiate de pârâtă cu diferite societăţi comerciale.
- invocarea deciziei nr. 699/2007 a Curţii de Apel Craiova nu a vizat chestiunea autorităţii de lucru judecat, cum greşit a reţinut instanţa, ci a constituit un mijloc de probă pentru a dovedi locaţia bunului închiriat care nu afectează lucrările de modernizare.
- prima instanţă nu s-a pronunţat asupra cererii formulate în contradictoriu cu pârâta SC C.I.C. SRL, iar instanţa de apel reţine greşit că în cauză prin respingerea acţiunii în mod implicit s-a soluţionat şi cererea faţă de pârâta SC C.I.C. SRL, în condiţiile în care există raporturi juridice distincte deduse judecăţii.
V- Verificând Decizia atacată în contextul criticilor formulate Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează.
1. Dispoziţiile art. 297 alin. (19 C. proc. civ. a căror încălcare este invocată de recurentă nu îşi găsesc incidenţa în cauză, deoarece prima instanţă a soluţionat cauza pe fond aşa cum rezultă incontestabil din examinarea dispozitivului sentinţei şi a considerentelor care îl explicitează, şi cu care se află în deplină concordanţă.
Poziţia procesuală a pârâtei SC C.I.C. SRL se află într-un raport de interdependenţă cu cea a pârâtei locator, dat fiind calitatea sa de subcontractator în contractul de antrepriză încheiat de locator, privind modernizarea staţiei C.F.R. , aşa încât, în condiţiile respingerii acţiunii faţă de locator şi evacuării reclamantei în spaţiu nu se mai pune problema în viitor a încetării sau desfiinţării unor lucrări de natură să împiedice folosinţa spaţiului închiriat.
Aserţiunea recurentei privitoare la existenţa unor raporturi juridice distincte cu SC C.I.C. SRL constituie o simplă afirmaţie, neexplicitată, în raport de circumstanţele cauzei reţinute de prima instanţă şi confirmate de instanţa de apel.
2. Clauza înscrisă la art. 21 lit. c) din contractul de închiriere constituie o condiţie rezolutorie asumată de părţi cu privire la încetarea de drept a raporturilor locative în circumstanţele statuate.
Producerea evenimentului de natură să ducă la stingerea raporturilor locative nu atârnă de bunul plac al locatorului ci de împrejurări exterioare, expres determinate, legate de evoluţia lucrărilor de modernizare a spaţiului , astfel încât, calificarea acestei clauze ca fiind pur potestativă este lipsită de temei legal.
In sfârşit, după art. 1010 C. civ. condiţia pur potestativă din partea debitorului duce la nulitatea numai dacă ea constituie o condiţie suspensivă şi nu rezolutorie, cu alte cuvinte când perfectarea contractului depinde de un eveniment pe care debitorul poate să-l facă să se întâmple sau să îl împiedice.
Or, în cauză recurenta şi-a manifestat voinţa cu privire la o condiţie rezolutorie, de desfiinţare a contractului în circumstanţe expres determinate, condiţie prevăzută prin clauza de la art. 21 din contract pe care ea este ţinută să o respecte, întocmai, în conformitate cu cele stipulate expres la facerea actului conform art. 977 şi art. 1011 C. civ.
3. Critica recurentei cu privire la încălcarea principiului relativităţii efectelor actului juridic, astfel cum este argumentată nu se referă la actul juridic dedus judecăţii în cauză, respectiv contractul de închiriere, ci la înscrisurile administrate în probaţiune de pârâta locator.
Or, sub acest aspect, principiul relativităţii efectelor actului juridic este fără relevanţă juridică, încuviinţarea şi administrarea probatoriilor într-o cauză fiind guvernată de principiul contradictorialităţii, legalităţii probelor încuviinţate, al concludenţei şi pertinenţei lor.
În realitate, recurenta pornind de la o premiză de analiză incorectă, încearcă să repună în discuţie reaprecierea probatoriilor cu înscrisuri administrate, cu alte cuvinte aspecte de netemeinicie care nu pot forma obiectul controlului de legalitate în actuala reglementare a recursului, după art. 304 C. proc. civ.
Pentru raţiunile mai sus înfăţişate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC S. SRL CRAIOVA împotriva deciziei nr. 64 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 542/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 570/2009. Comercial → |
|---|
