ICCJ. Decizia nr. 514/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 514/2009
Dosar nr. 151/118/200.
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 octombrie 2005 reclamanta SC R.R. SA a chemat în judecată pârâta S.N.T.F.M.C.F.R.M. SA, sucursala F.B., solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 222.943,12 Ron reprezentând contravaloarea produselor petroliere constatate lipsă la destinaţie precum şi plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Constanţa, prin sentinţa nr. 2505 din 4 mai 2007 a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că la cele 24 vagoane cisternă s-au constatat sigilii lipsă la ventilele vagoanelor, sau la punctele stabilite a fi sigilate, conform dispoziţiilor 373 din 25 ianuarie 2000 şi a adresei nr. 1.3a 48 din 19 iulie 2000.
A mai reţinut că mijloacele de transport au sosit la destinaţie cu urme de violare, sustragere, scurgere şi alte cauze similare, iar din conţinutul înscrisurilor nu rezultă că organele de poliţie care au semnat procesele verbale de constatare în care sunt menţionate lipsurile au efectuat cercetări conform procedurilor legale.
Instanţa de fond, a avut în vedere dispoziţiile art. 61.2 , art. 82,1 şi art. 93.1 din Regulamentul de transport aprobat prin Ordonanţa nr. 7/2005.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel pârâta, invocând încălcarea Regulamentului de transport, şi faptul că i s-a încălcat dreptul la apărare pentru că nu i s-a admis proba cu expertiză pentru a se lămuri situaţia de fapt.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 83 din 8 mai 2008 a respins apelul ca nefondat.
În fundamentarea soluţiei instanţa de control judiciar a reţinut că au fost respectate dispoziţiile OG nr. 41/2007 care reglementează atragerea răspunderii juridice a cărăuşului pentru prejudiciul cauzat proprietarului mărfii, în situaţia în care vagoanele încărcate cu marfa poartă semne vizibile de violare.
Totodată, instanţa de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat în cauză motivat de faptul că instanţa nu este legată de concluziile şi părerile experţilor, aprecierea raportului de expertiză ca şi celelalte mijloace de probă este lăsată la aprecierea instanţei.
Cu petiţia înregistrată la data de 10 iunie 2008 pârâta a declarat recurs criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.
Se susţine că nelegal i-au fost respinse apărările, fiind înlăturate analizele raportului de expertiză administrat în apel, apreciind că situaţia reţinută de expert nu este dovedită.
Aşa cum a stabilit raportul de expertiză nu este posibilă sustragerea de marfa în timpul transportului din conţinutul vagoanelor în condiţiile în care lipsesc un singur sigiliu la doma de încărcare.
Recursul este nefondat.
Prin Regulamentul de transport intenţia legiuitorului a fost aceea de a legifera o prezumţie de vinovăţie în sarcina cărăuşului în condiţiile în care vagoanele ajung la destinaţie fără sigiliile aplicate la momentul expedierii.
Prezumţia prevăzută în norma legală aplicabilă şi reţinută de instanţă a fost esenţială în aprecierea responsabilităţii juridice a recurentei care a avut calitatea de cărăuş.
Din momentul preluării vagoanelor încărcate pentru a fi transportate la destinaţie cărăuşul are detenţia precară a mărfii pe care trebuie să o transporte, având obligaţia să asigure poza juridică a mărfii încredinţate spre transport.
Referitor la proba cu expertiză tehnică, justificat instanţa de apel a reţinut că potrivit art. 201 C. proc. civ., instanţa de judecată poate dispune administrarea unei asemenea probe când pentru stabilirea adevărului este nevoie de lămurirea unor împrejurări pentru care se cer cunoştinţe de specialitate, expertul având posibilitatea să-şi exprime părerea, să dea lămuriri ca om de specialitate.
Concluzia personală a expertului potrivit căruia vagoanele nu sunt încărcate la cantitatea consemnată în actele de însoţire, iar deteriorarea sigiliilor este un act de diversiune cu premeditare ce se face din staţia de încărcare sau pe traseul vagoanelor, a fost înlăturat justificat de instanţa de apel, atâta timp cât situaţia reţinută nu a fost dovedită în cauză.
S-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale în materie, având în vedere că în cauză operează prezumţia instituită de art. 83.3 din Regulamentul de transport aprobat prin OG nr. 41/1997 „în cazul în care coletul sau mijlocul de transport a fost violat pe parcurs, sau poartă urme de violare, se presupune, până la proba contrară că mărfurile au fost avariate din vina căii ferate".
In aceste condiţii, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Constanţa, împotriva deciziei civile nr. 83/COM din 8 mai 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 509/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Comercial → |
|---|
