ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 516/2009
Dosar nr. 13249/3/2005
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 13 aprilie 2005 reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a acţionat în judecată pe pârâta A.S.P.E. ARAD pentru ca prin hotărâre judecătorească să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 959 din 27 iulie 1997, să fie obligată pârâta la plata de daune-interese în sumă de 3.129.159.376 lei în cuantum reactualizat la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti, să fie obligată pârâta la plata sumei de 44.380.000 lei penalităţi aferente investiţiilor nerealizate în anii 2000 şi 2001 şi la plata sumelor încasate de cumpărător cu titlu de dividende pentru anul 2003 precum şi la plata celorlalte daune-interese reprezentând valoarea prejudiciilor aduse reclamantei, altele decât cele solicitate mai sus, a căror valoare va fi stabilită prin expertiză.
Acţiunea reclamantei a fost precizată ulterior, respectiv la 31 mai 2005 şi 6 decembrie 2005, când reclamanta a solicitat să se dispună iar nu să se constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni iar în ce priveşte capătul doi din acţiune a solicitat suma de 361.166,99 lei reprezentând daune-interese calculate la 27 februarie 2005.
Prin sentinţa comercială nr. 13001 din 8 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială, acţiunea precizată a reclamantei s-a admis în parte dispunându-se rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare de acţiuni nr.959 din 27 iunie 1997 încheiat între cele două părţi în proces. Pârâta a fost obligată la plata daunelor-interese compuse din: 16.618,23 lei dobânzi la ratele 3-6, 501.514,5 lei penalităţi calculate la 20 septembrie 2007, 101.105,68 lei dividende şi 1.600 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în ce priveşte contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni că reclamanta a făcut dovada existenţei creanţei; pârâta însă nu a făcut dovada plăţii şi a efectuării investiţiilor cuprinse în anexa 1 la contract, sau a unor eventuale motive de exonerare cu privire la obligaţiile asumate.
Pentru obligarea pârâtei la plata de daune-interese s-au reţinut concluziile din expertiza dispusă şi efectuată în cauză.
Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, care, prin Decizia comercială nr. 154 din 24 martie 2008 a reţinut că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre corectă.
Împotriva acestei din urmă hotărâri reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a declarat recurs, a solicitat admiterea acestuia, modificarea hotărârii recurate prin admiterea şi a apelului său, iar pe fondul cauzei a solicitat să se admită în tot acţiunea sa în sensul de a se obliga pârâta şi la plata sumei de 129.542,5 lei, prejudiciu A.V.A.S., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii instanţei de apel.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Recurenta a criticat hotărârea din apel susţinând că în considerentele acesteia sunt cuprinse motive contradictorii şi străine cauzei. Sub acest aspect, recurenta a susţinut că instanţa de apel în loc de a acorda A.V.A.S. Bucureşti daunele-interese ce trebuiau să îi revină în aplicarea principiului repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului, a analizat un alt motiv, neinvocat de reclamantă în apel ce viza scăderea valorii acţiunilor.
Hotărârea recurată a mai fost criticată şi din perspectiva prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. respectiv că a fost dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii. S-a invocat aplicarea greşită a prevederilor art. 21 din OG nr. 25/2002 cu modificările şi completările ulterioare.
Recursul reclamantei este nefondat.
Prin modul de formulare a primei critici din recurs, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti a stăruit să fie obligată pârâta şi la plata sumei de 129.542,5 lei respectiv, pe fondul cauzei să se admită capătul de cerere având ca obiect alte daune interese decât cele cuantificate provizoriu de reclamantă prin primul petit al acţiunii.
În hotărârea recurată, instanţa de apel reiterând cele reţinute şi la judecarea fondului cauzei, corect a apreciat că pentru antrenarea răspunderii contractuale trebuie dovedită existenţa elementelor acestei răspunderi respectiv prejudiciul, fapta cauzatoare de prejudicii şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu.
S-a apreciat, de asemenea corect că faţă de probatoriul administrat în cauză adică înscrisuri şi expertiză contabilă, reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor legale pentru antrenarea răspunderii contractuale prevăzută de art. 1082 C. civ.
Raportat la cele de mai sus, nu este întemeiat nici motivul de recurs vizând aplicarea art. 21 din OG nr. 25/2002, care la alin. (2) cuprinde prevederea potrivit cu care pentru prejudiciile cauzate societăţii de către cumpărător, acesta poate cere instanţei judecătoreşti daune-interese, iar la alin.3 se statuează că stabilirea prejudiciilor şi a întinderii daunelor interese prevăzută la alin. (2) precum şi a celor provocate AUTORITĂŢII se va face la solicitarea acesteia, pe baza unei expertize.
Susţinerea reclamantei că pierderile suferite sunt imputabile cumpărătorului adică pârâtei A.S.P.S. şi că reprezintă daune-interese cu care trebuie să fie despăgubită, a fost analizată de instanţa de apel, care, a reţinut din raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză concluzia corectă că reclamanta nu a făcut dovada existenţei unui atare prejudiciu ce ar îndreptăţi-o să îl solicite în instanţă.
În aceste împrejurări, recursul reclamantei este neîntemeiat şi în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 154 din 24 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 514/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 517/2009. Comercial → |
|---|
