ICCJ. Decizia nr. 517/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 517/2009
Dosar nr. 641/63/2006
Şedinţa publică din 19 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 12 aprilie 2006, reclamanta SC R.S.G. SRL a chemat în judecată pârâţii C.A.E., C.B.E. şi SC A.C. SRL solicitând ca în baza sentinţei ce se va pronunţa să se dispună încetarea actelor de concurenţă neloială constând în deturnarea clientelei şi încercarea de angajare a salariaţilor reclamantei în scopul dezorganizării activităţii acesteia.
Totodată, reclamanta a cerut să se dispună publicarea hotărârii în presă pe cheltuiala pârâţilor.
În susţinerea cererii reclamanta a arătat că deturnarea clientelei sale a avut loc prin folosirea de către pârâţi a legăturilor stabilite cu această clientelă cât au fost salariaţi ca directori de vânzări la SC R.S.G. SRL (15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006). După încetarea raporturilor de muncă cu reclamanta, pârâţii au înfiinţat SC A.C. SRL care are activitate principală similară cu reclamanta.
Din înscrisurile depuse rezultă că societatea pârâtă a comercializat anvelope către clientela reclamantei, lansând oferte către aceştia, iar scăderea vânzărilor pe perioada 15 noiembrie 2005 - 15 martie 2006 este legată de dezinteresul foştilor directori de vânzări.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 4 alin. (1) lit. g) şi h) din Legea nr. 11/1991.
Tribunalul Dolj, secţia comercială, prin sentinţa nr. 27 din 30 ianuarie 2007 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin probele administrate reclamanta nu a făcut dovada existenţei unei veritabile clientele personale, nici existenţa unei scăderi a veniturilor sale şi, cu atât mai puţin, existenţa vreunei legături între pretinsa conduită lipsită de onestitate a foştilor salariaţi şi această scădere.
De asemenea a înlăturat nota de investigare întocmită de o firmă de detectivi particulari motivat de faptul că legea de organizare a profesiei de detectiv opreşte utilizarea datelor informaţiilor obţinute în exercitarea activităţii specifice în soluţionarea altor litigii decât cele penale.
Împotriva acestei soluţii a promovat apel reclamanta în esenţă criticile făcând referire la faptul că instanţa de fond în mod nejustificat a revenit asupra probei cu expertiza contabilă, că nu s-a luat în considerare probele privind acţiunile nelegale înfăptuite de pârâţi prin racolarea clienţilor; şi că nejustificat a apreciat ca neconcludentă declaraţia martorului audiat în cauză.
În scop probator instanţa de apel a încuviinţat proba cu expertiză contabilă.
Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, prin Decizia nr. 61 din 6 martie 2008 a respins apelul ca nefondat.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că în adevăr reclamanta nu a făcut dovada că intimaţii pârâţi au comercializat acelaşi tip de mărfuri către aceiaşi clientelă în perioada cât au fost angajaţi ai apelantei-reclamante şi că ar fi încălcat clauza de fidelitate către angajator.
Astfel ofertele pretins lansate nu poartă nici o dată, iar livrarea produselor s-a făcut după încetarea rapoartelor de muncă.
În ceea ce priveşte concluziile raportului de expertiză, instanţa de control judiciar a reţinut că acestea nu sunt concludente întrucât nu a lămurit aspectele legate de schimbările intervenite în profilul celor două societăţi şi dacă există o legătură de cauzalitate între acestea, mărginindu-se la a releva doar rulajele pe care părţile le-au avut cu diverşi beneficiari comuni, fără a analiza factorii obiectivi, concurenţi care influenţează profitul unei societăţi comerciale.
S-a mai reţinut că apelanta nu era distribuitor exclusiv a unor anumite mărfuri şi nu există nici o clauză de exclusivitate în convenţiile cu beneficiarii acestor mărfuri, care se puteau aprovizionarea de la oricare distribuitor, în mod liber, în concordanţă cu legea cererii şi ofertei.
Cu petiţia înregistrată la data de 23 aprilie 2008 reclamanta a declarat recurs invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Se susţine că instanţa de apel a făcut confuzie între acţiunea de concurenţă neloială întemeiată pe răspunderea delictuală şi clauza de neconcurenţă prevăzută în Codul Muncii.
De asemenea arată că întreg probatoriul administrat în cauză s-a făcut dovada faptelor ilicite de intimaţii-pârâţi şi implicit a existenţei faptelor de concurenţă neloială.
Se reiau criticile ce au format obiectul apelului soluţionat.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ. modificarea sau casarea unei hotărâri se poate face numai pentru motive de nelegalitate.
În speţă, recurenta critică modul de interpretare a probatoriilor administrate, aspecte semnalate putând fi examinate în raport de netemeinicie şi nu legalitate având în vedere calea de atac a recursului.
Astfel se ştie că concurenţa neleoială (ilicită, interzisă) constă în orice act sau fapt contrar uzanţelor cinstite în activitatea comercială prin practicarea unor astfel de competiţii urmându-se de regulă atragerea şi captarea prin mijloace neoneste a comerciantului lezat.
Potrivit art. 3 şi art. 6 din Legea nr. 11/1991 comerciantul vinovat răspunde pentru faptele de concurenţă neloială în sensul că va fi obligat să înceteze sau să înlăture actul şi după caz să plătească despăgubiri sau să înlăture actul şi după caz să plătească despăgubiri pentru daunele pricinuite.
În speţă, instanţa de apel a constatat având în vedere elementele răspunderii în concurenţă neloială (faptă ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate şi vinovăţia persoanei răspunzătoare) că nu se poate reţine culpa pârâţilor-intimaţi.
În acest context, justificat instanţa de apel a considerat argumentând amplu probele administrate, că nu poate fi recunoscut reclamantei-apelante un drept la clientelă, ca un drept exclusiv de exploatare a clientelei sale, ca element al fondului de comerţ.
Faţă de cele arătate, rezultă că recurenta nu a fost în măsură să demonstreze nelegalitatea hotărârii criticate situaţie în care
Văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC R.S.G. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 61 din 6 martie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 516/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 520/2009. Comercial → |
|---|
