ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 521/2009
 Dosar nr. 801/105/2007
Şedinţa publică de la 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 386 din 19 martie 2007 a respins cererea de intervenţie formulată de A.C.G. ROMÂNIA cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local al Oraşului Buşteni şi intervenienta SC E.S. SRL cu sediul social în Bucureşti, ca inadmisibilă.
A fost admisă excepţia lipsei calităţii de reprezentant invocată de pârâtă şi intervenienta în interesul acesteia.
A fost anulată acţiunea ca fiind introdusă de o persoană fără calitate de reprezentant.
În final a fost obligată reclamanta să plătească intervenientei suma de 200 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, pe cale de întâmpinare, pârâta a expus că reclamanta se află în procedura de faliment, fiind desemnat un lichidator judiciar, motiv pentru care a invocat lipsa calităţii procesuale active a reclamantei, întrucât numai societatea lichidatoare are calitate procesuală în litigiu. A mai fost invocată excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantei, ea nemaiputând fi titular de drepturi şi obligaţii decât în limita realizării activului şi plăţii pasivului precum şi excepţia lipsei de reprezentant a persoanei care a formulat acţiunea, respectiv a directorului general, întrucât acesta şi-a pierdut orice drept de reprezentare, nemaiputând întreprinde noi operaţiuni.
La termenul de judecată din data de 19 februarie 2007, SC E.S. SRL, în baza art.49 şi următoarele C. proc. civ., a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului, invocând aceleaşi excepţii.
La termenul de judecată din 5 martie 2007 reclamanta A.C.G. ROMÂNIA, prin reprezentant P.D., în calitatea de director şi administrator, a formulat cerere de chemare în judecată a SC A.L. SRL, în calitatea de lichidator judiciar al reclamantei, solicitând să se stabilească calitatea acestuia de intervenient în interes propriu, în cauză hotărârea urmând să-i fie opozabilă.
Cererea de intervenţie formulată de reclamantă, în sensul introducerii în cauză a SC A.L. SRL a fost găsită inadmisibilă.
Împrejurarea că în opinia reclamantei, lichidatorul judiciar nu şi-a îndeplinit obligaţiile reglementate de art. 25 din Legea nr. 85/2006 reprezintă un aspect care nu poate fi analizat în prezentul cadru procesual, ci doar în cadrul producerii insolvenţei deschisă împotriva reclamantei.
Odată cu dizolvarea societăţii, persoana fizică care a avut calitatea de reprezentant îşi pierde orice drept de reprezentare [art. 223 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 31/1990] nemaiputând întreprinde noi operaţiuni, în caz contrar acestea fiind nule [art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2006] situaţie care conduce la admiterea excepţiei lipsei calităţii de reprezentant a persoanei care a formulat acţiunea.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 17 din 25 ianuarie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta A.C.G. ROMÂNIA împotriva sentinţei civile nr. 386 din 19 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, fiind preluate în esenţă, toate argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 17 din 25 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, au promovat recurs reclamanta A.C.G. ROMÂNIA prin lichidator SC A. SRL şi intervenienţii P.D. şi P.C. care au criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate şi pe fond admiterea recursului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a expus că instanţele au făcut o greşită apreciere a datelor procesului, şi-au însuşit susţinerile neîntemeiate ale pârâtei şi ale intervenientului, potrivit cărora, reclamanta după intrarea în faliment, nu mai poate exercita activităţi în nume propriu.
De asemenea, instanţa de apel, în exercitarea obligaţiilor care îi reveneau în temeiul art. 129 C. proc. civ., trebuia să repare omisiunea cu care a acţionat instanţa de fond şi anume aceea de a chema pe lichidatorul judiciar şi să-i atragă atenţia asupra neîndeplinirii atribuţiilor care îi revin conform art. 25 lit. a) şi g) din Legea nr. 85/2006.
Înalta Curte, analizând probele administrate, în raport de toate criticile aduse prin cererile de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondate recursurile reclamantei şi intervenienţilor, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta A.C.G., în faza procesuală a fondului, la termenul din 5 martie 2007 a mai formulat şi o cerere de chemare în judecată a SC A.L. SRL cu sediul social în Bucureşti cu scopul de a se stabili calitatea acesteia de intervenient în interes propriu în prezenta cauză şi să-i fie opozabilă hotărârea judecătorească ce se va pronunţa.
Atât instanţa de fond cât şi cea de apel, au stabilit o corectă situaţie de fapt şi de drept, aplicând un cadru legal raporturilor juridice dintre părţi, considerând că reclamanta nu mai poate sta în justiţie în nume propriu ci doar prin societatea de lichidare desemnată.
Din această perspectivă, relevanţa juridică o impune încheierea din 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială, dată în dosarul nr.1401/2002 prin care judecătorul sindic a dispus în baza art. 77 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 64/1995 intrarea în faliment a SC A.C.G.R. SRL şi în baza art. 77 alin. (2) lit. a) din aceiaşi lege a ridicat dreptul de administrare a debitoarei.
Tot în acest context a mai fost dispusă şi dizolvarea societăţii debitoare, în concordanţă cu art. 77 alin. (29, dispunându-se şi sigilarea bunurilor din averea acesteia.
Ulterior, prin Decizia comercială nr. 590 din 16 iunie 2004 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a constatat perimat recursul declarat de SC A.C.G.R. SRL împotriva încheierii din data de 11 martie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VII-a comercială.
De remarcat că instanţa de apel a manifestat un veritabil rol activ în soluţionarea apelului reclamantei, dispunând la termenul din 18 octombrie 2007 comunicarea unei adrese către SC A.L. SRL, al cărei conţinut viza însuşirea cererii şi motivelor de apel, având în vedere că reclamanta era o societate în faliment.
Prin procesul verbal al Adunării Generale a Asociaţilor SC A.C.G.R. SA, din 4 decembrie 2007, în baza art. 18 din Legea nr. 85/2007 s-a hotărât numirea unui administrator special în persoana domnului P.D. care să continue activitatea privitoare la recuperarea sumelor datorate, în vederea satisfacerii creanţelor.
Lichidatorul judiciar, la rândul său, prin adresa nr. 197 din 18 august 2008 a precizat a se lua act de numirea administratorului special P.D., acesta urmând să participe, în condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 85/2006, în calitatea de reprezentant al societăţii debitoare la judecarea pricinilor care privesc debitoarea şi a-şi exercita atribuţiile derivate din această calitate.
Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate excepţiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte, întâmpinări şi acordate termene pentru a se lua cunoştinţă de fiecare parte de conţinutul lor, precum şi o repetată corespondenţă cu lichidatorul judiciar al reclamantei.
Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.C.G.R. Bucureşti prin lichidator SC A. SRL şi intervenienţii P.D. şi P.C. împotriva deciziei nr. 17 din 25 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamanta A.C.G.R. Bucureşti prin lichidator SC A. SRL şi intervenienţii P.D. şi P.C., împotriva deciziei nr. 17 din 25 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 524/2009. Comercial → |
|---|
