ICCJ. Decizia nr. 524/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 524/2009
 Dosar nr. 1398/1371/2007
Şedinţa publică de la 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Comercial Mureş prin sentinţa comercială nr. 1694 din 11 decembrie 2007 a admis cererea formulată de reclamanta SC T. SRL cu sediul social în Sâncraiu de Mureş judeţul Mureş în contradictoriu cu pârâta SC A. CRISTEŞTI SA cu sediul social în Cristeşti judeţul Mureş în sensul că a dispus evacuarea pârâtei din imobilul situat în Târgu Mureş, magazinul 29 curte de deservire în suprafaţă de 142 mp şi sala de vânzare a magazinului în suprafaţă de 108 mp., înscris în C.F. 2375/III Târgu Mureş, A+1, top 3511/1406 şi A+2, top 3511/406/3.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în principal, că reclamanta este proprietara imobilului în litigiu iar pârâta îl ocupa fără nici un titlu.
Acţiunea în revendicare a acestui imobil, formulată de SC A. CRISTEŞTI SA împotriva SC T. SRL a fost respinsă, existând hotărâri judecătoreşti definitive.
În prezent pârâta a solicitat rectificarea cărţii funciare a imobilului, acţiunea fiind respinsă în primă instanţă de Judecătoria Târgu Mureş.
Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 51/A din 2 iunie 2008 a respins apelul formulat de pârâta SC A. CRISTEŞTI SA împotriva sentinţei comerciale nr. 1694 din 11 decembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Comercial Mureş, fiind preluate în esenţă toate argumentele instanţei de fond.
Împotriva deciziei nr. 51/A din 2 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta SC A. CRISTEŞTI SA, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în baza art. 304 pct. 3, 5, 8 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare a apelului. În subsidiar s-a mai solicitat admiterea recursului şi modificarea deciziei cu consecinţa respingerii acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat împrejurarea că instanţa de apel a încălcat atât dreptul la apărare cât şi principiul contradictorialităţii, apărarea fiind tratată ca o simplă formalitate. A mai fost încălcat şi Protocolul adiţional al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului vizând dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenţie.
Chiar în aceste condiţii instanţa era obligată să amâne pronunţarea pentru a oferi părţilor posibilitatea de a depune note scrise în condiţiile art. 156 alin. (2) C. proc. civ.
De asemenea au mai fost aduse critici sub aspectele că litigiul este de natură civilă şi nu comercială, că nu au fost stabilite cu exactitate coordonatele identificării imobilului, nu s-a ţinut seama de expertizele care au fost efectuate în cauză, singura concluzie fiind aceea că evacuarea s-a dispus dintr-un alt imobil, care în urma dezmembrărilor nu aparţine în realitate reclamantei.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul pârâtei, pentru următoarele considerente.
Din verificarea întregii documentaţii, rezultă cu maximă certitudine că, în faza procesuală a apelului, instanţa a respectat cu rigurozitate, în egală măsură, toate drepturile procesuale, cu precădere cel la apărare. Astfel, apelanta pârâtă SC A. CRISTEŞTI SRL a cerut amânarea cauzei pentru pregătirea apărării, iar instanţa prin încheierea din 5 mai 2008 a admis cererea apărătorului societăţii comerciale şi a dispus amânarea cauzei pentru data de 2 iunie 2008.
Este adevărat că la termenul din 2 iunie 2008, în lipsa nejustificată a apărătorului apelantei pârâte, instanţa a procedat la judecarea cauzei, făcând în mod corect aplicarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., în sensul că instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată. Amânarea pronunţării are loc, la cererea părţii, în vederea depunerii de concluzii scrise, împrejurare care nu se regăseşte în speţă, instanţa neputând din oficiu, în lipsa părţii să amâne pronunţarea în scopul depunerii concluziilor scrise.
Este de necontestat că art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa de apel a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Nu poate fi primită nici teza acreditată în motivele de recurs, conform căreia litigiul este de natură civilă, deoarece imobilul este proprietate societăţii comerciale reclamante şi se solicită evacuarea unei alte societăţi comerciale din spaţiul ocupat fără titlu. Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. rezultă că procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este sau nu evaluabil în bani, ratione materie, sunt de competenţa jurisdicţiei comerciale.
Au fost administrate suficiente probe, care au demonstrat fără putere de tăgadă că reclamanta SC T. SRL este proprietara imobilului în litigiu, impunându-se evacuarea pârâtei care nu are titlu legal asupra spaţiului pe care îl ocupă, ca o consecinţă a exercitării depline a prerogativelor conferite de dreptul exclusiv de proprietate.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. CRISTEŞTI SA împotriva deciziei nr. 51/A din 2 iunie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, nefiind îndeplinită nici una din cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat recursul declarat de pârâta SC A. CRISTEŞTI SA Cristeşti împotriva deciziei nr. 51/A din 2 iunie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 525/2009. Comercial → |
|---|
