ICCJ. Decizia nr. 519/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 519/2009
Dosar nr. 9439/105/2006
Şedinţa publică de la 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 9439/2006 al Tribunalului Prahova, reclamanta SC C.S. SRL Ploieşti a acţionat în judecată pe pârâta SC O. SA, sucursala Prahova, pentru ca prin hotărâre judecătorească pârâta să fie obligată la plata sumei de 219.879 lei despăgubiri urmare producerii a trei evenimente asigurate, contactate la 12 octombrie 2005, 2 decembrie 2005 şi 3 ianuarie 2006, cu cheltuieli de judecată aferente.
În urma probatoriului administrat în cauză, Secţia Comercială şi de contencios Administrativ a Tribunalului Prahova, prin sentinţa nr. 706 din 14 mai 2007 a admis acţiunea reclamantei şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 85.707,3 lei cu titlu de despăgubiri şi 15.085,2 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că între părţile în proces s-a încheiat asigurarea facultativă Seria F nr. 539833 în 24 august 2005, poliţa de asigurare fiind majorată prin act adiţional la data de 3 octombrie 2005 pentru obiectivul Modernizarea SC 60 şi reţea drumuri locale comuna Iordăcheanu, judeţul Prahova. Cum după data asigurării s-au produs inundaţii naturale peste lucrările executate de reclamantă, instanţa a statuat că pârâta datorează daune pentru pagubele produse de aceste evenimente asigurate.
Apelul declarat de pârâta SC O. SA Bucureşti împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 42 din 7 martie 2008, reţinând că nu sunt întemeiate criticile din apel în legătură cu cele trei evenimente asigurate.
Împotriva hotărârii pronunţată de instanţa de apel au declarat recurs reclamanta SC C.S. SRL Ploieşti şi pârâta SC O. SA Bucureşti.
Reclamanta a solicitat admiterea recursului său, modificarea în parte a deciziei recurate în sensul admiterii şi a pretenţiilor sale legate de cheltuielile de judecată.
Au fost invocate în drept prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâta, în recursul său a criticat hotărârea instanţei de apel motivând că este nelegală şi netemeinică deoarece:
- a fost dată cu încălcarea legii, instanţa de apel nesocotind dispoziţiile de drept procesual â€" motiv de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În susţinerea motivului de recurs enunţat mai sus, pârâta a motivat că a solicitat instanţei de apel să dispună anularea sentinţei de instanţa de fond întrucât a avut în vedere o expertiză nulă, aspect pe care instanţa de fond nu l-a analizat;
- hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină â€" situaţia de nelegalitate reglementată de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. â€" ce impune modificarea hotărârii instanţei de apel.
Sub acest aspect a precizat că hotărârea din apel nu s-a pronunţat cu privire la cererea pârâtei de anulare a completării raportului de expertiză, iar motivele pentru care a fost înlăturată această cerere nu sunt cuprinse nici în încheierea de şedinţă din data de 4 martie 2008 şi nici în Decizia recurată;
- în apel s-a interpretat greşit contractul de asigurare încheiat între părţi, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., respectiv instanţa de apel a interpretat că procesul-verbal de constatare a daunelor reprezintă o recunoaştere în loc de a-l fi considerat, cum este legal, ca fiind un document de pornire de la care începe întocmirea dosarelor de daună.
Recursul pârâtei este întemeiat urmând a se admite cu trimiterea cauzei la aceiaşi instanţă de apel pentru rejudecarea apelului acestei părţi.
Nelegalitatea hotărârii recurate sub aspectul încălcării legii art. 304 pct. 9 C. proc. civ. a fost corect subliniată de recurenta-pârâtă.
În Decizia sa, instanţa de apel în ce priveşte raportul de expertiză pe care s-a fundamentat soluţia instanţei de apel a reţinut sumar că întrucât în apel raportul de expertiză s-a refăcut conform cerinţelor procedurale, nu intră în discuţie constatarea nulităţii expertizei.
Cum această expertiză s-a efectuat la judecarea în fond a cauzei cu încălcarea dispoziţiilor art. 208 C. proc. civ. şi ale art. 21 din OG nr. 2/2000 şi întrucât refacerea acesteia în apel, cu convocarea celor două părţi în proces şi a experţilor consilieri pe care părţile i-au desemnat în faţa instanţei de fond nu a respectat dispoziţiile cuprinse în textele precitate, urmează ca instanţa de apel să reanalizeze această critică, ce s-a constituit şi în motiv de apel.
Instanţa de apel în rejudecarea apelului pârâtei se va pronunţa de asemenea şi pe critica vizând anularea hotărârii pronunţate în baza expertizei tehnice efectuate în faţa instanţei de fond şi în baza dispoziţiilor art. 294 alin. (2) teza ultimă să decidă în consecinţă.
Se va ţine totodată seama de dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. urmând totodată a se proceda la rejudecarea apelului pârâtei în raport de contractul de asigurare încheiat de părţi.
În ce priveşte recursul declarat de reclamantă, se va respinge întrucât este neîntemeiat.
Reclamanta a criticat hotărârea instanţei de apel pentru motivul că nu a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, cheltuială efectuată de reclamantă.
Se constată din analiza hotărârii recurate prin prisma motivului de recurs invocat de recurenta-reclamantă â€" art. 304 pct. 9 C. proc. civ. â€" că acest aspect a fost analizat în considerentele hotărârii pronunţată de instanţa de apel.
Cum cheltuielile de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat plătit de reclamantă nu s-au dovedit, corect instanţa de apel a respins, ca nedovedite aceste pretenţii, drept urmare, în baza prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC O. SA Bucureşti împotriva deciziei nr. 42 din 7 martie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecarea apelului pârâtei.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC C.S. SRL Ploieşti, împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 518/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 521/2009. Comercial → |
|---|
