ICCJ. Decizia nr. 530/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALÄ.
Decizia nr. 530/2009
Dosar nr. 291/86/2008
Şedinţa publică de la 19 februarie 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 1.452 din 1 iulie 2008 a anulat ca netimbrată cererea având ca obiect pretenţii formulată de reclamanta SC M. SA prin Cabinetul Individual C.O. â€" Suceava în contradictoriu cu pârâţii D.G.F.P. SUCEAVA, A.F.P. SUCEAVA, R.A.D.P. SUCEAVA şi CONSILIUL JUDEŢEAN SUCEAVA, toate cu sediul social în municipiul Suceava judeţul Suceava.
S-a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata despăgubirilor în sumă de 69 miliarde lei reprezentând prejudiciu creat societăţii prin acţiunile concertate şi nelegale îndreptate împotriva sa, iar potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 146/1997, deşi i s-a pus în vedere reclamantei să achite taxa de timbru în sumă de 69.000,31 lei şi să depună timbru judiciar în valoare de 5 lei, nu s-a conformat acestor dispoziţii.
Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a admis recursul declarat de reclamanta SC M. SA prin lichidator judiciar Cabinet Individual de insolvenţă ec. C.O. împotriva sentinţei nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a decide astfel, s-a apreciat că reclamanta SC M. SA Suceava se află în procedura insolvenţei prevăzută de Legea nr. 85/2006 şi din această perspectivă, art. 77 din Legea nr. 85/2006 stabileşte că toate acţiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidator sunt scutite de taxa de timbru.
Împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, a promovat recurs pârâta D.G.F.P. Suceava, care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în temeiul art. 304 pct. 1 şi 9 C. proc. civ. admiterea recursului, având în vedere că în speţă sentinţa fondului este dată cu apel, greşit s-a constatat că se impune calea de atac a recursului, mai ales că în această materie nu se poate deroga de la dispoziţiile legale imperative.
Intimata reclamantă SC M. SA Suceava prin administrator judiciar a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse de recurenta pârâtă, urmează a admite recursul declarat, în limitele şi pentru considerentele care vor fi expuse.
Este unanim admis, de jurisprudenţă şi doctrină, că instituirea, exercitarea şi efectele căilor de atac vizând hotărârile judecătoreşti în sistemul actual al codului de procedură civilă sunt guvernate de principiul constituţional al legalităţii, consacrat de art. 129 din legea fundamentală, respectiv că mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătoreşti sunt numai cele prevăzute de lege.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile date în primă instanţă de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanţă de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel. La rândul său, art. 2821 alin. (1) stabileşte şi un criteriu valoric, relevant în prezenta cauză, şi anume că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei (Ron) inclusiv, atât în materie civilă cât şi comercială.
Menţiunea greşită făcută în dispozitivul sentinţei nr. 1452 din 1 iulie 2008 pronunţată de Tribunalul Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin aceea că hotărârea este dată cu apel, precum şi greşita calificare a căii de atac exercitate de reclamanta SC M. SA Suceava împotriva acestei sentinţe, ca fiind din recurs, conduc, aşa cum s-a evocat anterior, la încălcarea principiului legalităţii căilor de atac.
Căile de atac trebuiesc exercitate în ordinea dată de lege, raţiuni care determină admiterea recursului declarat de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 5 C. proc. civ. o casează şi va trimite cauza instanţei de apel spre rejudecarea apelului reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta D.G.F.P. SUCEAVA, împotriva deciziei nr. 1143 din 25 septembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, pe care o casează.
Trimite cauza instanţei de apel spre rejudecarea apelului reclamantei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 525/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 546/2009. Comercial → |
|---|
