ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 562/2009
Dosar nr. 483/2/2008
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 101 din 2 iulie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a respins ca nefondată acţiunea în anulare a sentinţei arbitrale formulată de petenta SC G.B.S. SRL BUCUREŞTI, în contradictoriu cu intimata SC HG SRL BUCUREŞTI, împotriva sentinţei arbitrale nr. 269 din 10 decembrie 2007 a Curţii de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, în dosarul nr. 215/2007.
Tribunalul arbitral a fost învestit cu o cerere prin care reclamanta SC HG SRL BUCUREŞTI a solicitat evacuarea de urgenţă şi fără trecerea vreunui termen a pârâtei SC G.B.S. SRL BUCUREŞTI, precum şi oricăror alte persoane fizice şi juridice din spaţiul pe care îl ocupă potrivit contractului semnat la 1 aprilie 2002, spaţiu situat în incinta imobilului care găzduieşte hotelul J.W.M., precum şi obligarea pârâtei la predarea spaţiului.
Prin sentinţa arbitrală nr. 269 din 10 decembrie 2007, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a respins excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâtă şi a admis acţiunea reclamantei, dispunând evacuarea de îndată a pârâtei din spaţiul de 29,51 mp, aflat la parterul imobilului situat în Bucureşti, axele B-C/7-8.
Împotriva acestei hotărâri SC G.B.S. SRL a formulat acţiune în anulare, invocând prevederile art. 364 lit. i) C. proc. civ. şi art. 358 C. proc. civ.
În considerentele sentinţei atacate, instanţa fondului a reţinut că tribunalul arbitral a stabilit în mod corect că nu există autoritate de lucru judecat întrucât, prima acţiune a avut ca obiect evacuarea şi ca temei expirarea contractului prin ajungere la termen, iar cea de a doua a avut ca obiect evacuarea, fiind întemeiată pe faptul că a operat pactul comisoriu inserat în contract prin notificarea comunicată petentei.
S-a constatat astfel, că deşi exista identitate de părţi şi obiect, nu a existat identitate de cauză.
S-a reţinut că derularea procedurii la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional s-a făcut cu respectarea principiilor fundamentale referitoare la asigurarea egalităţii de tratament, respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, pârâta fiind citată la fiecare termen, iar faptul că nu s-a prezentat la niciunul dintre acestea contrazice susţinerile acesteia conform cărora ar fi fost împiedicată să-şi formuleze şi să-şi susţină apărările.
Cu privire la incidenţa prevederilor art. 364 lit. i) C. proc. civ. s-a constatat că, în cuprinsul acţiunii în anulare nu s-a arătat în ce mod s-a încălcat prin hotărârea arbitrală: ordinea publică, bunele moravuri sau dispoziţiile imperative ale legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs SC G.B.S. SRL care a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5, 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora susţine următoarele:
1. În cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 5 C. proc. civ., în condiţiile în care a invocat prin acţiunea în anulare prevederile art. 358 C. proc. civ. motivat de faptul că reprezentantul său şi apărătorul nu a avut acces în sala de şedinţă a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
Recurenta consideră că faţă de acest motiv se impunea încuviinţarea probei cu înscrisuri şi martori pentru a putea dovedi cele susţinute.
2. Sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea legii, respectiv a Codului de procedură civilă – Cartea IV, capitolul IV şi cap. V referitoare la: sesizarea tribunalului arbitral, cuprinsul cererii de arbitrare, întâmpinarea, cererea, recursul, procedura arbitrală.
Se susţine că în cuprinsul reglementărilor menţionate nu este prevăzută posibilitatea reclamantei de modificare a cererii arbitrale astfel că dispoziţiile menţionate, ce au caracter imperativ, au fost încălcate (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.).
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Recurenta susţine în mod nefondat că, în cadrul procedurii arbitrale, nu i-ar fi fost respectat dreptul la apărare şi că s-ar fi încălcat principiile egalităţii de tratament şi contradictorialităţii, în condiţiile în care a fost legal citată la fiecare dintre termenele stabilite şi nu s-a prezentat.
Mai mult, cauza a rămas în pronunţare la data de 30 noiembrie 2007 şi s-a dispus amânarea pronunţării de două ori până la 10 decembrie 2007, perioadă în care petenta a avut posibilitatea de a depune concluzii scrise, lucru pe care la şi făcut.
În atare situaţie, în cauză nu este incidentă sancţiunea reglementată de art. 358 C. proc. civ. astfel încât să fie de natură a atrage aplicarea prevederilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
2. Nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondată.
Astfel, în cuprinsul cărţii a IV-a „Despre arbitraj" este reglementată întreaga procedură arbitrală care conţine reguli precise derogatorii de la procedura specifică instanţelor de judecată dar, cu care se completează.
Nu pot fi primite susţinerile recurentei în sensul cărora, câtă vreme în cuprinsul reglementărilor din Cartea IV, cap. IV şi cap. V, nu este prevăzută expres posibilitatea modificării cererii arbitrale, reclamantei din acţiunea arbitrală îi este închisă o astfel de posibilitate, întrucât o asemenea concluzie nu are fundament.
Prima instanţă a statuat corect că s-a procedat în conformitate cu dispoziţiile art. 35812 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora – „orice alte cereri al părţilor .... vor fi depuse cel mai târziu până la primul termen de înfăţişare", dispoziţii se ce corelează cu norma generală cuprinsă în art. 132 C. proc. civ.
Înalta Curte nu poate reţine încălcarea dispoziţiilor menţionate, ci doar respectarea lor, motiv pentru care urmează să respingă ca nefondat recursul, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC G.B.S. SRL Bucureşti împotriva sentinţei nr. 101 din 2 iulie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 1831,66 lei cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 547/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 569/2009. Comercial → |
|---|
