ICCJ. Decizia nr. 569/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 569/2009
Dosar nr. 3992/30/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
În al doilea ciclu procesual, Tribunalul Timiş, secţia comercială, a admis în parte acţiunea promovată de reclamanţii PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TIMIŞOARA şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA în contradictor cu pârâţii SC V.A. SRL, TEATRUL DE STAT C.G. şi TEATRUL GERMAN DE STAT TIMIŞOARA, precizată, şi în consecinţă a constatat încetat contractul de asociere nr. 953 din 12 iunie 1998, a respins cererea de evacuare a pârâtei SC V.A. SRL şi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 328.158.600 lei cu titlu de despăgubiri pentru perioada 1 iunie 2001 – 1 decembrie 2004.
Instanţa de fond, în raport şi de recomandările din Decizia de desfiinţare a societăţii nr. 2421 din 14 noiembrie 2006 a Tribunalului Timiş prin Decizia nr. 88 din 3 aprilie 2007 a reţinut că, în condiţiile în care părţile nu au încheiat un procesul verbal de predare-primire al spaţiului data la care pârâta a părăsit spaţiul este data de 1 decembrie 2004 susţinută de către reclamantă şi necontestată probator de către pârâtă.
În contra sentinţei au declarat apel atât reclamanţii cât şi pârâta SC V. SRL TIMIŞOARA, criticile apelanţilor vizând temeinicia hotărârii apelate sub aspectul evacuării spaţiului aflat în litigiu şi al datei la care acesta a fost eliberat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 59 din 1 aprilie 2008 a admis apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei pe care a schimbat-o în parte în sensul că a dispus evacuarea pârâtei SC V.A. SRL din spaţiul în litigiu situat în Timişoara, menţinând în rest dispoziţiile hotărârii apelate. Apelul declarat de pârâta SC V. SRL a fost respins ca nefondat.
Reapreciind probele administrate, înscrisuri şi martori, instanţa de apel a reţinut că în mod greşit prin sentinţa apelată s-a respins cererea reclamanţilor prin care s-a solicitat evacuarea necondiţionată a pârâtei SC V. SRL dar că întemeiat s-a constatat ca fiind încetat contractul de asociere nr. 953 din 12 iunie 1998, faţă de incidenţa HCL nr. 97 din 3 mai 2001 şi în mod corect prima instanţă a obligat-o pe pârâta apelantă la plata despăgubirilor calculate pentru perioada 1 iunie 2001-1 decembrie 2004.
În contra deciziei menţionate a declarat recurs pârâta SC V. SRL fără a indica vreunul din motivele prevăzute în mod limitativ de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor sale recurenta evocă greşita stabilire a situaţiei de fapt, cât priveşte data eliberării spaţiului în litigiu, ca o consecinţă a greşitei aprecieri a probelor cu martori şi înscrisuri precum şi cu privire la obligarea la plata de despăgubiri pentru un spaţiu pe care nu l-a folosit şi pe care l-a eliberat în temeiul unui contract expirat.
Recurenta mai arată că şi în ipoteza în care despăgubirile ar fi reale, pentru perioada 1 iunie 2001-28 februarie 2002, dreptul la acţiune cu privire la acesta de trei ani s-a prescris, ele neavând caracter de creanţe bugetare.
Intimaţii PRIMARUL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA şi CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI TIMIŞOARA precum şi TEATRUL MAGHIAR DE STAT C.G. TIMIŞOARA au depus întâmpinări la dosar prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, probele fiind corect apreciate prin Decizia recurată iar ultimul intimat solicitând că se constate că nu are calitatea procesuală.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 304 C. proc. civ., partea introductivă, instanţa de recurs poate modifica sau casa o hotărâre judecătorească numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de acest text de lege.
Din dezvoltarea în fapt a criticilor formulate de recurenta-pârâtă se constată că numai ultima critică privind prescripţia dreptului la acţiune pentru despăgubiri poate fi încadrată în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. celelalte critici care referă la modul de apreciere a probelor şi la stabilirea situaţiei de fapt vizând temeinicia hotărârii atacate exced controlului de nelegalitate al instanţei de recurs.
Cu privire la motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că problema prescripţiei dreptului la despăgubirile solicitate de reclamantă a fost rezolvată irevocabil, în primul ciclu procesual de instanţa de apel prin Decizia nr. 88 din 3 aprilie 2007, care desfiinţând prima sentinţă a trimis cauza pentru rejudecare cu constatarea că despăgubirile au caracter de creanţe bugetare şi că dreptul la acţiune în ce le priveşte nu este prescris. Cum această decizie nu a fost atacată cu recurs de niciuna dintre părţi ea a intrat în puterea lucrului judecat aşa încât problema prescripţiei, care în apel nu a mai fost ridicată, nu poate forma obiect de critică în actualul recurs din al doilea ciclu procesual.
Aşa fiind, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC V. SRL TIMIŞOARA împotriva deciziei nr. 59 din 1 aprilie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 562/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 577/2009. Comercial → |
|---|
