ICCJ. Decizia nr. 579/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 579/2009
Dosar nr. 719/63/2006
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată la data de 3 aprilie 2006 Judecătoriei Craiova, reclamanta SC M.S. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL, să se dispună rezilierea contractului de vânzare - cumpărare nr. 67 din 27 mai 2005 şi obligarea pârâtei la plata penalităţilor contractuale în cuantum de 55.175,92 Ron, cu cheltuieli de judecată.
La data de 8 septembrie 2006 pârâta SC C. SRL a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 4.200 Euro, datorată conform cap. III pct. 2 din contract.
Judecătoria Craiova, constatând incidenţa dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., prin sentinţa civilă nr. 6557, pronunţată la data de 8 septembrie 2006, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Secţiei comerciale a Tribunalului Dolj, instanţă care, prin sentinţa nr. 3765, pronunţată la data de 26 iunie 2007, a respins acţiunea principală ca neîntemeiată; a admis cererea reconvenţională şi a obligat pârâta reconvenţională SC M.S. SRL să plătească reclamantei reconvenţionale SC C. SRL echivalentul în lei la cursul oficial al B.N.R. din data de 8 septembrie 2006, data formulării cererii, a sumei de 4.200 Euro şi suma de 1.475 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Spre a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, cu referire la cererea principală, că nu sunt îndeplinite condiţiile formulării unei acţiuni în rezilierea contractului, reclamanta fiind în culpă cu privire la executarea propriilor obligaţii asumate, iar o cerere ce vizează executarea unui contract nu poate fi formulată în cadrul unei acţiuni care tinde la desfiinţarea acestuia în raport de art. 1020-1021 C. civ., iar, cu referire la cererea reconvenţională, a făcut aplicarea art. 969 C. civ., motivat de faptul că reclamanta reconvenţională şi-a îndeplinit obligaţia de a livra produsele ce au format obiectul contractului de vânzare-cumpărare, iar pârâta reconvenţională a refuzat să achite contravaloarea lor, nemulţumită fiind de modalitatea de montare.
Secţia comercială a Curţii de Apel Craiova, prin Decizia nr. 75, pronunţată la data de 19 martie 2008, a admis apelul formulat de reclamanta pârâtă reconvenţională SC M.S. SRL, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis acţiunea principală, a dispus rezilierea contractului nr. 67 din 27 mai 2005, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 55.175,92 lei, reprezentând despăgubiri, şi suma de 2.592 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, respingând cererea reconvenţională.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de apel a reţinut că, din probele administrate, rezultă fără echivoc că lucrările executate de pârâtă nu au corespuns cerinţelor stabilite prin contract, nici din punct de vedere cantitativ (lipsa cortinei), nici calitativ, în raport de obiectul contractului, situaţie în care acţiunea în reziliere este admisibilă, iar cererea de obligare a pârâtei la plata despăgubirilor întemeiată, conform clauzei penale şi dispoziţiilor art. 1066 şi art. 1082 C. civ. şi a considerat că atât timp cât intimata nu şi-a îndeplinit integral obligaţia de livrare a produselor, nu poate pretinde ca apelanta să plătească a doua tranşă a preţului solicitată prin cerere reconvenţională.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a formulat recurs intimata SC C. SRL, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea acestei hotărâri în sensul respingerii apelului formulat de reclamanta pârâtă SC M.S. SRL în cauză.
În esenţă, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. s-a arătat că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, străine de natura pricinii, faţă de probele administrate, instanţa de apel neanalizând contractul de asociere în participaţiune încheiat la data de 1 ianuarie 2005 între SC C. SRL şi SC D.C. SRL, pe de o parte, şi SC M.S. SRL, pe de altă parte şi interpretând greşit concluziile expertului tehnic B.C., cu referire la peretele cortină, iar, în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a arătat că Decizia pronunţată în apel este „fără temei legal, fiind dată cu aplicarea greşită a legii", întrucât, prin susţinerea făcută de apelantă, pentru prima dată în apel, în sensul că SC C. SRL nu ar fi livrat integral produsele ce au făcut obiectul contractului, s-au încălcat prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ.; prin acordarea penalităţilor de întârziere în cuantumul stabilit prin acţiunea introductivă, ce trebuie diminuat, s-au încălcat prevederile art. 1070 C. civ., iar, prin greşita interpretare a probelor administrate, cu referire la schiţele şi planşele depuse de expert, cu consecinţa nesocotirii valorii juridice probante a acestora, s-au încălcat prevederile art. 969 C. civ., recurenta neprecizând relevanţa criticilor referitoare la superficialitatea instanţei de apel în stabilirea taxei judiciare de timbru sau relevanţa evocării aspectelor vizând fondul cauzei, faţă de Decizia atacată şi de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., care statuează asupra obiectului recursului.
Prin întâmpinarea formulată în cauză intimata a solicitat respingerea recursului, apreciind neîntemeiate criticile formulate în susţinerea acestei cereri.
Recursul este nefondat.
Astfel, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. vizează nemotivarea unei hotărâri judecătoreşti atunci când nu se arată motivele pe care aceasta se sprijină dar şi atunci când hotărârea cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei.
Având în vedere că recurenta nu a indicat motivele contradictorii ori străine de natura pricinii, iar examinarea considerentelor deciziei atacate nu le relevă, aspectele evocate în susţinerea precizatului motiv de recurs referindu-se la probe pretins a fi fost neanalizate sau greşit interpretate de către instanţa de apel, se constată neîndeplinirea cerinţelor acestui text legal.
Potrivit art. 294 alin. (1) în apel nu se poate schimba calitatea părţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată, conform regulii de drept tantum devolutum tantum judicatum, deci prin intermediul apelului nu se poate lărgi cadrul procesual stabilit în faţa primei instanţe, cerinţe respectate de instanţa de apel, aşa încât nu se poate primi critica încălcării evocatelor dispoziţii legale.
Cum stabilirea cuantumului penalităţilor de întârziere este o chestiune de fapt ce excede controlului casaţiei, iar art. 1070 C. civ. instituie o facultate şi nu o obligaţie a judecătorului în diminuarea penalităţii şi cum aspectele invocate în argumentarea nerespectării art. 969 C. civ. vizează situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel urmare a interpretării probelor administrate, nu se poate reţine încălcarea acestor prevederi de către instanţa de apel, aşa încât nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu-şi găseşte incidenţa în speţă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat în cauză şi, constatând neîndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la dovedirea cheltuielilor de judecată efectuate, pe care partea căzută în pretenţiuni este obligată să le plătească, la cerere, părţii îndreptăţite, va respinge cererea intimatei de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată, în lipsa unor astfel de dovezi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta-reclamantă reconvenţională SC C. SRL Craiova împotriva deciziei nr. 75 pronunţată la 19 martie 2008 de Curtea de Apel Craiova.
Respinge cererea intimatei-reclamante de obligare a recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 577/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 580/2009. Comercial → |
|---|
