ICCJ. Decizia nr. 581/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 581/2009
Dosar nr. 26097/3/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 20 iulie 2007, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, a chemat în judecată pe pârâta SC P.T. SRL Bucureşti, solicitând instanţei ca, pe baza probelor ce vor fi administrate în cauză, să pronunţe o hotărâre judecătorească prin care să oblige pârâta la prezentarea documentelor necesare analizării respectării clauzelor 7.3, 7.3.1, 7.4, 7.6 din contractul de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 480 din 22 august 1995, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti ce se va pronunţa.
La termenul de judecată din data de 28 septembrie 2007 pârâta SC P.T. SRL Bucureşti, a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, excepţie respinsă de către instanţa de fond, ca neîntemeiată, la termenul din data de 2 noiembrie 2007.
La termenul de judecată din data de 7 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a invocat, din oficiu, excepţia lipsei de interes cu privire la obligarea pârâtei de a depune documentele referitoare la analizarea respectării clauzelor în legătură cu care s-a invocat excepţia prescripţiei.
Prin sentinţa comercială nr. 14954, pronunţată la data de 12 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia lipsei de interes cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării următoarelor clauze contractuale: 7.4 alin. (2) teza I, 7.4 alin. (2) teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 şi 7.3.1, şi în consecinţă,
A respins acţiunea ca lipsită de interes cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării acestor clauze.
A respins acţiunea formulată de reclamanta A.V.A.S., cu sediul ales în Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta SC P.T. SRL, cu sediul în Bucureşti, sector 2, ca neîntemeiată cu privire la obligarea pârâtei de a prezenta documentele necesare analizării respectării celorlalte clauze.
În motivarea hotărârii, tribunalul a constatat ca fiind prescrise obligaţiile instituite în sarcina pârâtei prin clauzele 7.4 alin. (2) teza I, 7.4 alin. (2) teza a II-a, 7.4 alin. (2) teza a V-a, 7.6 şi 7.3.1.
Astfel, potrivit art. 7.4 alin. (2) teza I, cumpărătorul s-a obligat, în solidar cu cumpărătorii din contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 şi 482 să crească cifra de afaceri cu 300 % în următorii 5 ani, de la semnarea contractului.
În aceste condiţii termenul de prescripţie s-a împlinit la data de 22 august 2003.
Prin clauza inserată în art. 7.4 alin. (2) teza a II-a din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni, pârâta s-a obligat în solidar cu cumpărătorii din contractele de vânzare - cumpărare nr. 479, 481 şi 482 să crească numărul de salariaţi cu circa 400 persoane în următorii 3 ani de la semnarea contractului, astfel încât dreptul material la acţiune cu privire la îndeplinirea acestei obligaţii s-a prescris la data de 22 august 2001.
Totodată, dreptul material la acţiune cu privire la îndeplinirea obligaţiei stabilite în sarcina cumpărătorului prin clauza 7.4 alin. (2) teza a V-a, respectiv aceea de a efectua investiţii în valoare de 800 milioane lei în următorii 3 ani (eşalonate astfel: 160 milioane lei – 1996, 400 milioane lei – 1997, 240 milioane lei – 1998), s-a prescris la data de 31 decembrie 2001.
Obligaţiile stipulate prin această clauză contractuală dispoziţiile art. 7.6 din contract sunt strâns legate de aprobarea şi discutarea în adunarea generală a acţionarilor societăţii privatizate a bilanţului aferent anului 1995 care urma a fi realizată în anul 1996, astfel încât dreptul material la acţiune s-a prescris cel mai târziu la 31 decembrie 1999.
Întrucât dreptul material la acţiune, cu privire la îndeplinirea acestor obligaţii s-a prescris, în conformitate cu cele analizate anterior, reclamanta nu justifică un interes legitim şi actual cu privire la solicitarea de a se prezenta documentele necesare analizării respectării acestor obligaţii.
În aceste condiţii, în situaţia în care societăţii privatizate i s-ar fi eliberat certificatul de atestare a dreptului de proprietate anterior datei de 31 decembrie 1999, obligaţiile instituite în sarcina cumpărătorului prin clauza menţionată s-ar fi prescris cel mai târziu la data de 15 ianuarie 2003.
Reclamanta a solicitat, prin adresa nr. VP4/872 din 26 martie 2007, anumite documente referitoare la analizarea respectării clauzelor 7.3, 7.4 alin. (2) teza III şi IV, fără a solicita anterior în conformitate cu dispoziţiile art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002 depunerea unui raport din partea cumpărătorului şi/sau reprezentanţilor legali ai acestuia.
Pe de altă parte, tribunalul reţine că în exercitarea atribuţiilor în domeniul controlului postprivatizare, autoritatea are dreptul şi obligaţia de a urmări derularea contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni, precum şi modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate de cumpărător [art. 10 lit. a) din OG nr. 25/2002], inclusiv prin verificări scriptice şi după caz faptice realizate la societatea privatizată [art. 8 alin. (2)], în speţă nefăcându-se dovada efectuării acestor verificări.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii menţionate şi, pe cale de consecinţă, admiterea acţiunii formulate.
Prin Decizia comercială nr. 250, pronunţată la data de 12 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta A.V.A.S. Bucureşti, împotriva sentinţei comerciale nr. 14954 din 12 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 26097/3/2007, în contradictoriu cu intimata SC P.T. SRL.Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de control judiciar a reţinut, în esenţă, următoarele aspecte:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că obligaţiile instituite prin art. 7.4 alin. (2) teza I, art. 7.4 alin. (2) teza II, art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6, art. 7.3.1 din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidenţa prescripţiei, în conformitate cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) coroborat cu art. 3 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, interesul, ca o condiţie de exercitare a unei acţiuni civile dispare în momentul în care obligaţiile sunt prescrise.
Nu se poate reţine ca fondată nici cea de-a doua critică conform căreia în mod greşit s-a respins acţiunea ca neîntemeiată, fără a se analiza motivele de fapt şi de drept ce trebuiau realizate în perioada anterioară sesizării instanţei, întrucât potrivit dispoziţiilor temeiului de drept pe care se întemeiază acţiunea, OG nr. 25/2002, întrucât contractul de vânzare - cumpărare s-a derulat pe intervalul 22 august 1995 – 22 august 2004.
Întrucât derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeaşi dată a încetat şi monitorizarea post privatizare, iar cererile formulate de apelanta A.V.A.S. în anul 2007 nu mai intră sub incidenţa OG nr. 25/2002.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamanta A.V.A.S. Bucureşti, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, admiterea apelului şi schimbarea hotărârii de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de A.V.A.S. în contradictoriu cu SC P.T. SRL
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a considerat că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea şi greşita aplicare a legii, respectiv art. 3, art. 4 şi art. 8 din OG nr. 25/2002 şi a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Curtea de Apel Bucureşti, în considerentele hotărârii atacate, în mod greşit a reţinut că derularea contractului a încetat la 22 august 2004, la aceeaşi dată a încetat şi monitorizarea postprivatizare a contractului, iar cererile formulate de apelanta A.V.A.S. în anul 2007 nu mai intră sub incidenţa OG nr. 25/2002.
Chiar dacă ultima scadenţă a fost 22 august 2004, contractul urmează a fi monitorizat până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate, efectele juridice producându-se în continuare.
Prin urmare, A.V.A.S. are dreptul de a solicita raportul prevăzut la art. 8 din OG nr. 25/2002 împreună cu documentele justificative de la data împlinirii scadenţei obligaţiilor cuprinse în contractul de privatizare şi până la data îndeplinirii tuturor obligaţiilor cuprinse în acest contract, textul legal nefăcând nicio distincţie cu privire la data la care era scadentă fiecare clauză ori dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligaţiei pentru care sunt solicitate documentele.
De asemenea, în ceea ce priveşte lipsa de interes a A.V.A.S. în promovarea acţiunii faţă de obligaţiile asumate prin clauzele art. 7.4 alin. (2) teza I, art. 7.4 alin. (2) teza a II-a, art. 7.4 alin. (2) teza a V-a, art. 7.6 şi art. 7.3.1 din contractul de vânzare - cumpărare acţiuni nr. 480/1995, considerăm că instanţa de apel, preluând considerentele Tribunalului Bucureşti, a apreciat în mod greşit că dreptul material la acţiune pentru obligarea pârâtei la realizarea obligaţiilor contractuale s-a prescris şi prin urmare A.V.A.S. nu mai justifică un interes cu privire la solicitarea de a fi transmise documentele justificative, pentru următoarele motive.
În cazul de faţă, dreptul la acţiune al A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea obligaţiilor cuprinse la clauzele menţionate începe să curgă la data la care Autoritatea a luat cunoştinţă despre modul de îndeplinire al acestor obligaţii, pe baza documentelor transmise de cumpărător.
Aşadar, din moment ce pârâta nu a transmis niciun act referitor la modul de îndeplinire al obligaţiilor, dreptul A.V.A.S. de a solicita îndeplinirea acestor obligaţii nici măcar nu a început să curgă, cu atât mai puţin să se împlinească anterior introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.
La data de 8 decembrie 2008, intimata-pârâtă SC P.T. SRL Bucureşti, a depus la dosar, întâmpinare, prin care a solicitat instanţei de recurs ca, prin hotărârea ce va pronunţa, să respingă recursul formulat de A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Examinând recursul reclamantei, prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prima critică formulată de recurenta – reclamantă nu este fondată, întrucât instanţa de apel în mod corect a reţinut că derularea contractului a încetat la data de 22 august 2004, la aceeaşi dată încetând şi monitorizarea postprivatizare.
Astfel, în sensul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. c) din OG nr. 25/2002, „perioada de derulare a contractului este perioada până la îndeplinirea oricăreia şi a tuturor obligaţiilor părţilor contractante, conform clauzelor contractuale ... „; dispoziţiile art. 4 alin. (1) din OG nr. 25/2002 prevăd că „Societăţile privatizate prin încheiere de contracte de vânzare – cumpărare de acţiuni sunt supuse monitorizării postprivatizare pe perioada de derulare a acestora".
În speţă, perioada de derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni nr. 480 din 22 august 1995, încheiat între părţi, este perioada cuprinsă în intervalul 22 august 1995 - 22 august 2004, perioada de 9 ani de derulare a contractului rezultând din analiza coroborată a clauzelor înscrise la art. 7.3 din contract, lit. a) şi b).
Susţinerea recurentei – reclamante, în sensul că, deşi ultima scadenţă a fost 22 august 2004, contractul urmează a fi monitorizat până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate, apare, de asemenea, drept nefondată, întrucât, în sensul art. 3 alin. (1) lit. d) din OG nr. 25/2002, scadenţa este termenul până la care debitorul s-a angajat să îşi îndeplinească o obligaţia contractuală.
În speţă, termenul contractual a fost de: 5 ani de la semnarea contractului şi respectiv, de 3 ani de la semnarea contractului, [art. 7.4 alin. (2) din contract], termene care s-au împlinit anterior datei de 22 august 2004, data scadenţei derulării contractului.
Or, aşa cum s-a arătat mai sus, [art. 4 alin. (1) din OG nr. 25/2002] societăţile privatizate sunt supuse monitorizării postprivatizare numai pe perioada de derulare a contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni, şi nu până la îndeplinirea tuturor obligaţiilor asumate, cum în mod eronat susţine recurenta.
Este, de asemenea, nefondată susţinerea recurentei-reclamante A.V.A.S. Bucureşti privind dreptul acestuia de a solicita raportul prevăzut la art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002, drept care a încetat la împlinirea termenului de 30 de zile de la data scadenţei.
Astfel, potrivit prevederilor art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002, „cumpărătorul şi/sau reprezentanţii legali ai acestuia sunt obligaţi să transmită, dacă prin contract nu este prevăzut altfel în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenţei sau a solicitării Autorităţii, un raport cu privire la modul respectării clauzelor contractuale".
În speţă, data împlinirii scadenţei este data de 22 august 2004, dată de la care a început să curgă termenul de 30 de zile, înlăuntrul căruia Autoritatea recurentă-reclamantă avea dreptul de a solicita cumpărătorului, intimata-pârâtă din cauză raportul cu privire la modul respectării clauzelor contractuale.
Cum acest termen s-a împlinit, apare nefondată critica recurentei – reclamante A.V.A.S. Bucureşti, în sensul că aceasta ar avea dreptul de a solicita raportul prevăzut la art. 8 din OG nr. 25/2002, împreună cu documentele justificative; nu poate fi primită nici susţinerea acesteia privind faptul că textul legal nu face nicio distincţie cu privire la data la care era scadentă fiecare clauză ori dacă se mai poate solicita sau nu executarea obligaţiei pentru care sunt solicitate documentele, această susţinere fiind greşită, în condiţiile în care însuşi textul legal la care face trimitere recurenta stipulează, în mod expres, „în termen de 30 de zile de la data împlinirii scadenţei sau a solicitării Autorităţii".
Ultima critică formulată de recurenta – reclamantă A.V.A.S. Bucureşti este, de asemenea nefondată, instanţa de apel, ca, de altfel, şi instanţa de fond, reţinând în mod corect că obligaţiile instituite prin art. 7.4 alin. (2) teza I; art. 7.4 alin. (2) teza II; art. 7.4 alin. (2) teza V, art. 7.6 şi art. 7.3.1 din contractul nr. 480/1995 au intrat sub incidenţa prescripţiei, astfel încât reclamanta nu justifică un interes legitim şi actual cu privire la solicitarea de a i se prezenta documentele necesare analizării respectării acestor obligaţii.
Termenele de îndeplinire a obligaţiilor stipulate la articolele mai sus menţionate din contract s-au împlinit la data de 22 august 2000 [art. 7.4 alin. (2) teza I]; 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a II-a] şi, respectiv 22 august 1998 [art. 7.4 alin. (2) teza a V-a], iar termenul de 30 de zile înlăuntrul căruia Autoritatea putea solicita intimatei - pârâte SC P.T. SRL Bucureşti prezentarea raportului cu privire la modul respectării clauzelor contractuale şi a documentelor justificative, s-a împlinit, cel târziu, la data de 21 septembrie 2004, socotit de la data scadenţei, 22 august 2004.
De la această dată s-a născut dreptul la acţiune al recurentei – reclamante A.V.A.S. Bucureşti [art. 8 alin. (1) din OG nr. 25/2002] iar nu de la data la care Autoritatea ar fi urmat să ia cunoştinţă despre modul de îndeplinire a obligaţiilor, pe baza documentelor transmise de cumpărător, cum în mod eronat susţine recurenta.
Mai mult, art. 10 din OG nr. 25/2002, stipulează că „Autoritatea are următoarele atribuţii:
a) urmăreşte derularea contractelor de vânzare - cumpărare de acţiuni, cu privire la clauzele conţinute în acestea, precum şi cu privire la modul de îndeplinire a obligaţiilor asumate de cumpărător;
b) transmite ... rapoarte anuale privind rezultatele activităţii de monitorizare a respectării clauzelor contractuale pe perioada de derulare a contractelor".
Or, faţă de această prevedere legală, nu se poate aprecia ca întemeiată critica ultimă a recurentei - reclamante în susţinerea recursului său, în condiţiile în care aceasta nu a făcut dovada întreprinderii niciunui demers în scopul îndeplinirii atribuţiilor ce-i reveneau în baza acestui text legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 250 din 12 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 583/2009. Comercial → |
|---|
