ICCJ. Decizia nr. 584/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 584/2009
Dosar nr. 6748/118/2007
Şedinţa publică din 24 februarie 2009
Asupra recursurilor de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa la data de 10 iulie 2007 reclamanta SC P.S. SRL a chemat în judecată pe pârâta SC A. SA, sucursala Constanţa, solicitând instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 266.400 Euro, reprezentând beneficiu nerealizat, conform contractului de execuţie lucrări nr. 250 din 20 noiembrie 2006 pentru perioada 15 februarie 2007-10 mai 2007 şi să permită reclamantei efectuarea lucrărilor stabilite conform contractului de execuţie lucrări.
Prin cerere reconvenţională, pârâta a solicitat instanţei să constate rezilierea contractului de execuţie de lucrări nr. 230 din 20 noiembrie 2006, iar în motivare s-a susţinut că, în baza art. 39 din contract, la data de 6 august 2007, pârâta a notificat reclamanta cu privire la rezilierea contractului, în baza pactului comisoriu din contract, întrucât nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate de executare şi finalizare a lucrărilor.
Prin sentinţa civilă nr. 6325/COM din 11 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa, atât acţiunea principală cât şi cererea reconvenţională au fost respinse, ca nefondate.
În urma compensării cheltuielilor de judecată până la limita sumei mai mici, pârâta a fost obligată către reclamantă la plata sumei de 7.398 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termen, au declarat apel:
Reclamanta SC P.S. SRL a formulat apel, solicitând admiterea lui, schimbarea în parte a acţiunii, în sensul admiterii acesteia astfel cum a fost formulată şi a menţinerii dispoziţiilor referitoare la respingerea cererii reconvenţionale.
Pârâta A. SA, sucursala Constanţa, solicitând admiterea acestuia, schimbarea hotărârii şi admiterea cererii reconvenţionale, respectiv respingerea capătului de cerere privind obligarea ei la plata sumei de 7.398 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, cât şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii, în ceea ce priveşte cererea principală.
Prin Decizia civilă nr. 102/COM din 9 iunie 2008, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ambele apeluri, ca nefondate.
Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut, în esenţă, cu privire la apelul formulat de reclamantă că nu a făcut dovada, în sensul cerut de art. 1169 C. civ., a pretenţiilor sale, constând în beneficiu nerealizat pe perioada 15 februarie 2007-10 mai 2007, care nu se confundă cu contravaloare lucrări, iar cu privire la apelul formulat de pârâtă că, deşi părţile au prevăzut prin art. 39 din contract modalitatea de încetare a contractului, printr-un pact comisoriu de gradul IV, conform adresei din 1 februarie 2007, aceasta a făcut o ofertă reclamantei de continuare a contractului ceea ce echivalează cu renunţarea la beneficiul clauzei şi cum nu se poate reţine culpa reclamantei în neîndeplinirea obligaţiilor, legal au fost respinse ambele acţiuni.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs ambele părţi.
Reclamanta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi a arătat, în esenţă, că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină soluţia de respingere a apelului formulat de aceasta şi din această perspectivă, respingerea apelului apare ca fiind lipsită şi de temei legal.
Totodată, din probele de la dosar rezultă că pârâta a încercat să întrerupă unilateral relaţiile contractuale, fără o bază legală, împiedicând-o anterior să-şi îndeplinească obligaţiile ceea ce a condus la un prejudiciu care constă chiar în preţul contractului, neîncasat.
Pârâta a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., şi a arătat că soluţia este nelegală din perspectiva apelului formulat de aceasta, deoarece nu s-a dat eficienţa cuvenită notificării de reziliere din 6 august 2007, emisă în baza pactului comisoriu de gradul IV din contract.
Analizând recursurile se constată că recursul formulat de reclamantă este nefondat, iar recursul formulat de pârâtă este fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Cu privire la recursul formulat de reclamantă, primul motiv se referă la nemotivarea hotărârii, or din analiza acesteia rezultă că instanţa de apel a răspuns la motivele de apel formulate de reclamantă cu raportare la ceea ce a făcut obiectul învestirii instanţei de fond, reclamanta solicitând plata unor despăgubiri civile cu privire la care instanţele au reţinut că nu le-a dovedit.
Cel de al doilea motiv vizează nelegalitatea, or aşa cum s-a arătat hotărârea cuprinde motivele pe care se bazează, nefiind, nicicum, încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ., iar pe fondul pretenţiilor deduse judecăţii se fac aprecieri asupra situaţiei de fapt în raport de probele administrate care nu poate face obiectul cenzurii în casaţie ci numai cele privitoare la nelegalitatea hotărârii sub aspectul drepturilor deduse judecăţii, or recurenta-reclamantă, tinde de fapt să repună în discuţie probele, ceea ce nu este posibil faţă de caracterul nondevolutiv al acestei căi de atac.
Aşa fiind, recursul reclamantei va fi respins, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În privinţa recursului pârâtei, se constată că potrivit art. 39 din contract părţile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV, care nu permite instanţei să analizeze culpa părţii sau oportunitatea măsurii, ci doar să constate dacă acesta a operat în condiţiile contractului, părţile prin voinţa lor convenind să renunţe cu anticipaţie la caracterul judiciar al rezilierii.
Or, examinarea conduitei părţilor, în raport de adresa din 1 februarie 2007 şi nu aceea din 6 august 2007 când s-a notificat rezilierea convenţională invocându-se neexecutarea obligaţiilor conform graficului şi care nu a fost contestată judiciar de către reclamantă, este nelegală faţă de forţa juridică a acestei clauze, fiind încălcate dispoziţiile art. 969 C. civ. cu raportare la art. 39 din contractul părţilor.
Aşa fiind, recursul pârâtei va fi admis, în baza art. 312 alin. (2) şi (3) C. proc. civ. şi hotărârea modificată, în parte, în sensul admiterii apelului acestei părţi şi a schimbării hotărârii instanţei de fond, în parte, în sensul admiterii cererii reconvenţionale şi a constatării rezilierii contractului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC P.S. SRL Tuzla împotriva deciziei civile nr. 102/COM din 9 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Admite recursul declarat de pârâta A. SA GRECIA, sucursala Constanţa, împotriva aceleiaşi hotărâri, pe care o modifică în parte, în sensul că admite apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei civile nr. 6325/COM din 11 decembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, menţinând restul dispoziţiilor deciziei.
Schimbă în parte sentinţa, în sensul că admite cererea reconvenţională formulată de pârâtă şi constată reziliat contractul de execuţie de lucrări nr. 230 din 20 noiembrie 2006, încheiat între părţi, menţinând restul dispoziţiilor sentinţei, cu privire la acţiunea principală.
Obligă recurenta-reclamantă SC P.S. SRL Tuzla să plătească recurentei-pârâte A. SA GRECIA, sucursala Constanţa, suma de 17.668 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 583/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 585/2009. Comercial → |
|---|
