ICCJ. Decizia nr. 587/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 587/2009
Dosar nr. 52/84/2004
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. 2698 din 22 noiembrie 2004 la Tribunalul Sălaj, reclamanta SC P.B. SRL a solicitat obligarea pârâtei SC C.M. SA, la plata sumei de 657.924.057 lei ROL, reprezentând penalităţi de întârziere calculate pentru un număr de 763 zile, ca urmare a neexecutării obligaţiilor contractuale asumate prin contractul de antrepriză nr. 1284, încheiat între părţi la data de 22 august 2001.
La rândul său pârâta a solicitat pe cale reconvenţională obligarea reclamantei la plata sumei de 386.072.794 lei ROL penalităţi de întârziere în plata preţului, calculate de la data de 13 decembrie 2001 şi până la data de 21 octombrie 2003, conform clauzei penale inserate în acelaşi contract (f. 26).
Prin sentinţa civilă nr. 527 din 16 martie 2007, Tribunalul Sălaj admite acţiunea precizată a reclamantei SC P.B. SRL cu sediul în Zalău, judeţul Sălaj şi sediul procesual ales în Zalău, judeţul Sălaj şi obligă pârâta SC C.M. SA, cu sediul în judeţul Sălaj, să plătească suma de 657.924.057 lei ROL, reprezentând penalităţi contractuale de întârziere.
Respinge ca inadmisibilă (autoritate de lucru judecat) cererea reconvenţională pentru obligarea reclamantei la plata sumelor datorate cu titlu de penalităţi, către pârâtă.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 8.584,06 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a dispune astfel, instanţa de fond a reţinut recunoaşterea implicită a pârâtei că nu a mai finalizat lucrările de execuţie în termenul stipulat, situaţie în care intervine răspunderea civilă contractuală sub forma penalităţilor de întârziere, dincolo de orice alte speculaţii de natură extracontractuală, care ar atrage culpa societăţii reclamante.
Cât priveşte cuantumul sumei pretinse, de 657.924,057 lei ROL, acesta a fost calculat de reclamantă la valoarea lucrărilor nerealizate în sumă de 575.186.946 lei, pentru un număr de 763 de zile întârziere şi nu a fost contestat în vreun fel de societatea pârâtă.
De altfel, până la data precizării acţiunii, valoarea penalităţilor de întârziere se ridică la suma de 905.056.220 lei ROL, pentru un număr de 1049 zile de întârziere (în lipsa denunţării contractului) însă reclamanta a înţeles să se limiteze la suma iniţial indicată de 657.924.057 lei ROL, corespunzătoare taxei de timbru achitate.
Cât priveşte cererea reconvenţională a societăţii pârâte, pentru obligarea reclamantei la plata unor sume (nu foarte clar precizate) ce i-ar fi datorate cu titlu de penalităţi pentru întârziere în plată a lucrărilor deja executate, instanţa a constatat că o astfel de cerere a fost soluţionată irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 1092/2006 a Judecătoriei Zalău, în dosarul nr. 6466/2004, hotărâre menţinută prin Decizia civilă nr. 759/2006 a Tribunalului Sălaj.
Prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai 2007, Tribunalul Sălaj admite cererea reclamantei SC P.B. SRL Zalău în contradictoriu cu pârâta SC C.M. SA Zalău şi în consecinţă modifică şi completează sentinţa civilă nr. 527 din 16 martie 2007 a Tribunalului Sălaj, după cum urmează:
Admite în parte acţiunea precizată şi respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 27.869.85 Euro, reprezentând prejudiciul suferit prin nerealizarea obiectului contractului. Menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 206 din 4 octombrie 2007 respinge apelurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău şi pârâta SC C.M. SA Crişeni, judeţul Sălaj, împotriva sentinţei civile nr. 527 din 16 martie 2007 pronunţată în dosarul nr. 52/84/2004 (2698/2004) al Tribunalului Sălaj pe care o menţine în întregime.
Obligă apelanta-reclamantă să plătească pârâtei SC C.M. SA Crişeni suma de 1.669 RON lei, cheltuieli de judecată în apel.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu are interesul să desfiinţeze hotărârea care îi este favorabilă, iar în ceea ce priveşte apelul pârâtei Curtea a constatat că demersul judiciar al reclamantei a avut la bază constatările făcute de Judecătoria Zalău în sentinţa civilă nr. 1092 din 19 aprilie 2006, menţinută prin Decizia civilă nr. 759 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Sălaj în procese anterioare generate de unele aspecte privind executarea contractului de antrepriză şi care sunt opozabile părţilor din prezenta cauză.
Astfel cum rezultă din considerentele sentinţei civile nr. 1092/2006 a Judecătoriei Zalău, data limită de execuţie de către pârâtă a lucrărilor contractate de reclamantă a fost stabilit în corelaţie cu data limită de implementare a proiectului de finanţare, respectiv 31 octombrie 2001 în loc de 20 noiembrie 2001.
Se mai reţine că pârâta nu a reuşit să execute lucrarea în termenul stabilit şi a emis facturi după termenul limită de finalizare a lucrării.
Pe de altă parte, instanţa de recurs a mai reţinut că având în vedere că societatea pârâtă (antreprenorul) nu a respectat termenul limită de finalizare a lucrărilor, retrăgându-se astfel finanţarea investiţiei din fondurile publice, independent de voinţa societăţii reclamante (beneficiarul), instanţa a apreciat că aceasta nu poate fi obligată să suporte penalităţi de întârziere aferente lucrărilor executate şi de societatea pârâtă şi neachitate.
Considerentele reţinute prin hotărâre judecătorească cu autoritate de lucru judecat converg spre concluzia că pârâta se află în culpă pentru neexecutarea întocmai a obligaţiilor asumate prin contractul de antrepriză, respectiv pentru nerespectarea duratei de execuţie a lucrărilor, sens în care devine aplicabilă răspunderea civilă contractuală potrivit clauzei penale înserate în contract la art. 37, pe baza căruia reclamanta şi-a fundamentat primul capăt de cerere din acţiunea introductivă.
Prin cererea de recurs formulată, reclamanta SC P.B. SRL Zalău a susţinut netemeinicia şi nelegalitatea deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, pentru următoarele motive:
Odată cu apelul formulat a depus şi o cerere de completare a sentinţei civile nr. 527 din 16 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Sălaj, în ideea de a remedia eroarea instanţei de fond într-un mod mai simplu şi fără cheltuieli suplimentare.
Pentru evitarea oricărei culpe procesuale SC P.B. SRL a promovat şi apel împotriva hotărârii instanţei de fond invocând aceleaşi motive ca şi în cererea de completare.
Întrucât încheierea nr. 527 din 4 mai 2007 de completare în temeiul art. 281 C. proc. civ. nu a fost comunicată în mod legal nu a fost atacată cu apel.
Instanţa de apel a fost învestită cu soluţionarea motivelor din cererea de completare, respectiv acordarea prejudiciului efectiv suferit în sumă de 27.869, 85 Euro, reprezentând tranşa de finanţare din fonduri Phare pierdută ca urmare a neexecutării lucrărilor de construcţii de către pârâta-intimată.
Hotărârea instanţei de fond este ilegală reţinându-se eronat că apelanta ar fi renunţat la aceste pretenţii, după ce a timbrat corespunzător şi după ce a administrat probatoriul corespunzător, în fapt acest capăt de cerere constituind suma de bază a pretenţiilor solicitate.
Se susţine că încheierea de completare pronunţată de instanţa de fond face parte integrantă din hotărârea instanţei de fond, iar greşeala evidentă a instanţei de fond,trebuia îndreptată de către instanţa de apel, legal sesizată.
Prin cererea de recurs formulată, SC C.M. SA Zalău a susţinut că aceeaşi decizie recurată este netemeinică şi nelegală întrucât contractul de antrepriză nr. 1284 din 22 august 2001 care constituie legea părţilor nu face nicio referire sau trimitere la contractul finanţat din fondurile Phare de care a beneficiat reclamanta. Pârâta-recurentă susţine că s-a obligat conform contractului să execute reclamantei - intimate lucrări de construcţii în limita valorii de 1.000.000.000 lei ROL cu condiţia de a plăti contravaloarea lucrărilor executate pe legea situaţiei de lucrări întocmite de antreprenori şi confirmată de beneficiară în termen de 15 zile de la depunerea facturilor - sub sancţiunea plăţii de majorări de întârziere - clauze exprese în contract.
Contractul-legea părţilor nu face nicio referire sau trimitere la alte clauze, ce trebuie interpretat doar prin clauzele care le conţine.
Tribunalul şi Curtea de Apel Cluj, sub acest aspect au greşit, în sensul că au adăugat la lege (contract).
Temeiul de drept indicat de pârâtă îl constituie art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii nu au depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ.
Recursurile sunt nefondate.
Înalta Curte analizând Decizia recurată în raport de criticile reclamantei, de înscrisurile dosarului şi de dispoziţiile incidente constată că acestea nu sunt de natură să conducă la modificarea hotărârii, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ. pentru a putea dispune modificarea sau casarea hotărârii atacate.
De altfel, însăşi reclamanta - recurentă recunoaşte reiterarea situaţiei de fapt din cererea de completare a hotărârii, admisă prin încheierea civilă nr. 527 din 4 mai 2007 a Tribunalului Sălaj ce nu a fost atacată cu apel.
De asemenea, critica finală a reclamantei nu poate fi primită, întrucât art. 2812 alin. (1) C. proc. civ. prevede; „Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Hotărârea astfel pronunţată este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea în legătură cu care s-a solicitat completarea.
În ceea ce priveşte recursul declarat de pârâtă, referitor la motivul prevăzut în art. 304 pct. 7 C. proc. civ. potrivit căruia hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii, acesta nu poate fi primit, întrucât motivarea hotărârii este clară, precisă, în concordanţă cu probele administrate în cauză, răspunzând în fapt şi în drept la toate pretenţiile formulate, conducând în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Din considerentele deciziei de apel rezultă cu prisosinţă că instanţa şi-a argumentat soluţia atât pe probele dosarului cât şi pe dispoziţiile legale aplicabile.
În ceea ce priveşte critica finală, în sensul că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, recurenta nu a făcut distincţie între caracterul imperativ sau dispozitiv al normei de drept material ce a fost nesocotită.
Privitor la reiterarea situaţiei de fapt, recurenta nu se poate prevala de o analiză a susţinerilor referitoare la netemeinicia deciziei recurate, întrucât a beneficiat deja de căi devolutive pentru cercetarea probelor şi stabilirea situaţiei de fapt în concordanţă cu acestea.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău şi de pârâta SC C.M. SA Crişeni împotriva deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D EC I D .
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC P.B. SRL Zalău şi de pârâta SC C.M. SA Crişeni împotriva deciziei civile nr. 206 din 4 octombrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 585/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 588/2009. Comercial → |
|---|
