ICCJ. Decizia nr. 595/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 595/2009
Dosar nr. 28121/3/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, sub nr. 28121/3/2007, reclamantul H.M.I. a chemat-o în judecată pe pârâta SC E. SA, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună nulitatea absolută a divizării societăţii pârâte aprobată prin Hotărârea AGEA nr. 94 din 22 ianuarie 2007; radierea menţiunilor efectuate la Oficiul Registrului Comerţului Bucureşti în baza acestei hotărâri şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, s-a admis excepţia de insuficientă timbrare şi s-a anulat acţiunea formulată de reclamant, ca insuficient timbrată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 20 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat; dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acţiunii sau cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată; neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea acţiunii sau a cererii.
Pentru aceste motive, instanţa a admis excepţia invocată de pârâtă şi a anulat acţiunea ca insuficient timbrată.
Prin Decizia comercială nr. 100 din 7 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de reclamantul H.M.I., împotriva sentinţei mai sus menţionate.
În considerentele acestei decizii, curtea de apel a reţinut că, în cazul de faţă, nu se poate reţine nelegalitatea sau netemeinicia sentinţei pronunţate de prima instanţă, întrucât hotărârea a fost pronunţată cu respectarea normelor aplicabile în vigoare. Reclamantul, la momentul invocării excepţiei de netimbrare a cererii sale de chemare în judecată, nu a afirmat că ar fi plătit anterior taxa judiciară de timbru şi nici n-a cerut un termen pentru a proba acest fapt. Prin avocatul care îl reprezintă, a solicitat un termen exclusiv pentru „studierea dosarului", astfel că, instanţa de judecată s-a pronunţat în mod corect asupra excepţiei de netimbrare, având în vedere probele aflare la dosarul cauzei, dintre care lipsea dovada achitării taxelor judiciare de timbru.
Motivele apelantului referitoare la angajarea cu întârziere a societăţii de avocaţi pentru a-i face o apărare în dosar sunt nerelevante în ceea ce priveşte timbrarea cererii de chemare în judecată, întrucât aceasta reprezintă o obligaţie legală, care poate şi trebuie să fie satisfăcută independent de asigurarea unei asistenţe juridice specializate.
Chitanţele cu nr. 7537051/1 şi 7537060/1 emise de CEC SA, Unitatea Mircea Vodă, nu pot înlătura sancţiunea impusă de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 pentru netimbrarea cererii de chemare în judecată la termenul stabilit de către instanţă. Pe de altă parte, chitanţele depuse nu conţin nici un element care ar putea proba că taxele de timbru plătite ar fi aferente cererii de chemare în judecată în discuţie.
De altfel, art. 1169 C. civ. cere ca „cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească". Din aceste dispoziţii rezultă că proba trebuie făcută la momentul afirmaţiei şi al judecăţii, iar nu la un moment ulterior.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamantul H.M.I., întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 312 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În susţinerea recursului, reclamantul a formulat următoarele motive de recurs:
1. Apelul este o cale devolutivă de atac, în sensul de a provoca o nouă judecată în fond, fără restricţii în privinţa administrării probelor, or, în apel, reclamantul a făcut dovada achitării taxei de timbru corespunzătoare cererii de chemare în judecată.
Din dovada privind achitarea taxei de timbru depusă la dosar în apel rezultă că, deşi dovada taxei de timbru nu a fost depusă la dosarul cauzei în prima instanţă, taxa de timbru a fost plătită anticipat, conform prevederilor legale.
Cererea a fost introdusă la Tribunalul Bucureşti la data de 17 august 2007, a avut un prim termen de 5 octombrie 2007, iar taxa de timbru a fost plătită la 5 septembrie 2007.
2. Decizia curţii de apel încalcă principiul liberului acces la justiţie, având un caracter profund formalist şi dând o interpretare rigidă dispoziţiilor legale privind plata taxei de timbru, în sensul că solicită ca însăşi dovada plăţii taxei de timbru să fie făcută anticipat, iar nu numai plata taxei de timbru, cum prevede legea, or, aşa cum s-a menţionat şi dovedit, în apel, reclamantul-apelant a făcut dovada plăţii anticipat a taxei de timbru.
În aceste condiţii, curtea de apel a încălcat dreptul fundamental privind accesul liber la justiţie, stabilit de art. 21 din Constituţie şi art. 6 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată că, reclamantul, la introducerea cererii de chemare în judecată, a ataşat cererii un timbru judiciar de 0,3 lei, precizând că taxa judiciară de timbru, apreciată de acesta, ca fiind în cuantum de 39 lei, o va depune până la primul termen de judecată.
Instanţa a dispus citarea reclamantului la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, respectiv la domiciliul procesual ales Cabinet de avocatură C.B., cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru de 12 lei plus 8 lei, (fila 13 dosar fond).
În acest context procedural, constatând procedura îndeplinită, prima instanţă a pus din oficiu în discuţia părţilor excepţia de timbrare a acţiunii şi a procedat la anularea acesteia ca insuficient timbrată, soluţie ce a fost menţinută de instanţa de apel, prin respingerea apelului reclamantului, ca nefondat.
Aceasta, cu toate că, la termenul din 5 octombrie 2007 când s-a soluţionat cauza, apărătorul reclamantului, altul decât cel angajat iniţial, respectiv avocatul M.C., solicitase acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoştinţă de lucrările dosarului, având în vedere data emiterii împuternicirii avocaţiale şi, apoi, respingerea excepţiei de netimbrare, faţă de împrejurarea că nu a avut cunoştinţă de faptul că i s-a pus în vedere reclamantului să achite taxa de timbru, fiind angajat să asigure reprezentarea acestuia în instanţă la data de 29 septembrie 2007 (fila 20 dosar fond).
Pe aceeaşi linie de conduită, instanţa de apel nu a luat în considerare dovezile depuse la dosar, respectiv chitanţele CEC care atestă achitarea taxelor de timbru datorate la fond, respectiv 12 lei plus 8 lei, la data de 5 septembrie 2007 (filele 7, 8 dosar apel), înaintea primului termen de judecată, stabilit de instanţă la 5 octombrie 2007, când s-a şi soluţionat cauza, prin anularea apelului, ca insuficient timbrat.
Instanţa de apel nu a luat în considerare nici susţinerile pertinente ale avocatului ales, (în locul celui revocat din motive de imposibilitate de a reprezenta interesul clientului său), în sensul că din momentul angajării sale, la data de 29 septembrie 2007 şi până la primul termen de judecată, stabilit la 5 octombrie 2007, nu a avut la dispoziţie un timp rezonabil pentru a lua cunoştinţă de cuprinsul dosarului, iar clientul neavând cunoştinţe juridice, nu a fost în măsură să-i comunice niciun detaliu referitor la dosar şi nici să-l pună în posesia chitanţelor cu care achitase taxele de timbru.
Faţă de toate aceste circumstanţe ale speţei, Înalta Curte apreciază ca fiind întemeiate ambele motive de recurs, deoarece:
Referitor la primul motiv, se constată că textul de lege incident, respectiv art. 20 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 146/1997 prevede că plata taxei de timbru se face anticipat alin. (1), iar nu dovada, şi neîndeplinirea obligaţiei de plată până la termenul stabilit se sancţionează cu anularea cererii alin. (3).
În acord cu dispoziţiile art. 1169 C. civ., plata taxelor de timbru trebuia dovedită în momentul judecăţii la fond, dar în apel s-au depus dovezi că taxele de timbru au fost plătite în timpul procesului la fond, respectiv anterior primului termen stabilit de instanţa de fond. Tot astfel, în dosarul primei instanţe există ataşat la cerere timbrul judiciar, precum şi precizarea reclamantului că va depune taxa judiciară de timbru, într-un cuantum mai mare, 39 lei, greşit faţă de cel datorat, - de aici rezultând atât lipsa de cunoştinţe specializate privind timbrajul cererii, cât şi că nu a existat intenţia reclamantului de a se sustrage de la plata taxelor de timbru, al cărui cuantum este oricum mic, fiind vorba despre taxe fixe.
În ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs se constată că este de asemenea întemeiat, întrucât din aspectele prezentate privind apărarea părţii, respectiv a reclamantului, rezultă că, în aplicarea dispoziţiilor art. 156 C. proc. civ., pentru asigurarea respectării dreptului la apărare şi pentru a preîntâmpina o aplicare formalistă şi o interpretare rigidă a dispoziţiilor legale privind plata taxelor de timbru, în detrimentul accesului liber la justiţie şi al soluţionării pe fond a procesului, s-ar fi impus ca instanţa de fond să acorde termenul solicitat de avocatul reclamantului, pentru lipsă de apărare.
În consecinţă, se va admite recursul declarat de reclamantul H.M.I., vor fi casate Decizia curţii de apel şi sentinţa tribunalului şi se va trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a V a comercială.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul H.M.I. împotriva deciziei comerciale nr. 100 din 7 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială.
Casează Decizia atacată şi sentinţa comercială nr. 11007 din 5 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 591/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 604/2009. Comercial → |
|---|
