ICCJ. Decizia nr. 624/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 624/2009
Dosar nr. 2807/1285/2007
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 197 din 7 noiembrie 2007 a Tribunalului comercial Cluj a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii SC B.I.L. în constatarea nulităţii absolute a Hotărârii AGEA nr. 1 din 30 aprilie 2007, invocată de pârâta SC A. SA Cluj, iar pe fond a fost admisă în parte cererea reclamantei, astfel cum a fost precizată la 7 noiembrie 2007, şi s-a constatat nulitatea absolută a Hotărârii AGEA în ceea ce priveşte menţiunea referitoare la anularea actului constitutiv existent, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea privind constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv aprobat de AGEA.
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că în cuprinsul hotărârii atacate s-a folosit expresia de „anulare" a actului constitutiv existent şi aprobarea unui nou act constitutiv, terminologie juridică echivocă, de natură a crea confuzii, aşa încât, având în vedere şi dispoziţiile art. 204 din Legea nr. 31/1990 a apreciat că se impune constatarea nulităţii hotărârii adoptate, doar sub acest aspect.
Instanţa de fond nu a primit motivele de nulitate invocate de reclamantă cu privire la încălcarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 reţinând că reclamanta este cea care nu a prezentat procura de reprezentare cu cel puţin 48 de ore înainte de adunarea generală, caz în care i s-a permis accesul dar nu i s-a permis să voteze; că hotărârea a fost luată cu cvorumul legal prevăzut de art. 115 din Legea nr. 31/1990, fiind luată la a doua convocare; că mandatul acordat de adunarea generală consiliului de administraţie de a solicita credite şi de a garanta aceste credite cu activele societăţii s-a încadrat în dispoziţiile art. 241 din Legea 297/2004, iar răscumpărarea de acţiuni, aprobată la pct. 4 din hotărâre cât şi majorarea de capital, aprobată la pct. 3, s-au adoptat cu respectarea dispoziţiilor legale necreându-se discriminare între acţionari şi neîncălcând dreptul de preferinţă al acţionarilor societăţii.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apeluri atât reclamanta cât şi pârâta.
Prin Decizia civilă nr. 88 din 17 aprilie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei, fiind admis apelul pârâtei iar sentinţa de fond schimbată în tot în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca nefondate.
Pentru a hotărî astfel instanţa de apel a reţinut că, în fapt, adunarea generală extraordinară a acţionarilor din SC A. SA, a decis la 30 aprilie 2007 modificarea actului constitutiv existent şi aprobarea unui text nou al acestui act constitutiv, operaţiune juridică permisă de dispoziţiile art. 204 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, nefiind obligatorie forma autentică deoarece, potrivit art. 204 alin. (2) din acelaşi act normativ, o asemenea formă este cerută doar atunci când majorarea capitalului social include ca aport în natură terenuri, cerinţă neîndeplinită în speţă, majorarea capitalului social făcându-se în numerar.
Deşi în cuprinsul hotărârii s-a făcut menţiunea „anulării" a actului constitutiv, din întreaga hotărâre rezultă că voinţa societară a fost de modificare, pct. 1 din hotărâre, astfel cum a fost publicată în M. Of. aflat la fila 19 fond probând acest fapt.
„Acurateţea exprimării juridice" reţinută de instanţa de fond, nu justifica soluţia adoptată, cu atât mai mult cu cât s-a respins cererea în constatarea nulităţii absolute a actului constitutiv adoptat.
Cât priveşte celelalte motive de nulitate a aceleiaşi hotărâri, invocate de reclamantă şi analizate la fond, instanţa de apel a apreciat că ele au fost temeinic şi legal respinse, neprimind nici una dintre criticile apelantei reclamante pe aceste aspecte.
Mai mult, instanţa de apel a reţinut că respectivele motive sunt motive de nulitate relativă şi nu absolută a hotărârii acţionarilor, deoarece normele pretins a fi fost încălcate protejează un interes al acţionarilor şi nu un interes public, obştesc, aşa încât devin incidente dispoziţiile Legii nr. 31/1990 potrivit cărora hotărârile luate de adunarea generală, în limitele legii sau actului constitutiv sunt obligatorii pentru acţionarii care nu au luat parte la adunare sau au votat împotrivă, ele neputând fi anulate decât atunci când se dovedeşte de cel interesat vătămarea propriilor interese, vătămare ce nu se presupune a priori.
Nemulţumită de această decizie reclamanta a declarat recurs solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. critică reţinerea instanţei de apel în sensul că voinţa societară a fost aceea de a modifica actul constitutiv şi nu de a îl anula, teza erorii terminologice neavând temei, cu atât mai mult cu cât secretarul adunării generale era jurist.
În realitate scopul adunării a fost acela de a anula vechiul act constitutiv şi aprobarea unui alt act nou, ceea ce echivalează cu crearea unei noi persoane juridice pentru care era necesar acordul tuturor acţionarilor.
De asemenea, instanţa de apel a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al hotărârii adunării generale din 30 aprilie 2007, aplicând nepermis instituţia modificării actului juridic şi validând astfel un act lovit de nulitate.
Prin cea de-a doua critică, întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că instanţa de apel a respins nelegal apelul său, reţinând greşit că sancţiunea nulităţii actului juridic este condiţionată de vătămare deşi a fost de acord, ca şi prima instanţă, că i s-a încălcat dreptul de a participa la adunarea generală.
Ori, condiţia vătămării trebuie întrunită doar pentru aplicarea nulităţilor procedurale (art. 105-108 C. proc. civ.) nu şi pentru cele de drept substanţial.
Greşită este şi argumentarea instanţei de apel privind imposibilitatea ca prin votul său – reprezentând 6,83% din capitalul social – să fi putut influenţa rezultatul în cazul când ar fi participat deoarece, chiar dacă ea nu deţinea votul decisiv, ar fi putut convinge pe ceilalţi acţionari de nelegalitatea hotărârii şi ar fi putut atrage votul negativ al celorlalţi.
Prin cea de-a treia critică, argumentată pe motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. recurenta critică încălcarea dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 care nu permit împuternicirea generală a administratorilor pentru încheierea actelor juridice ci condiţionează aprobarea prealabilă a însuşi actului juridic concret din partea adunării generale.
De asemenea instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 1031 din Legea nr. 31/1990 referitoare la răscumpărarea acţiunilor proprii întrucât în hotărârea acţionarilor validată nu este precizat numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite şi nici nu este precizată contravaloarea minimă şi maximă a acţiunilor ce urmează a fi dobândite.
În final recurenta critică încălcarea dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 referitoare la dreptul de preferinţă deoarece, pct. 3 din hotărârea AGEA atacată, instituie două drepturi de preferinţă succesive la subscrierea acţiunilor din majorarea capitalului social şi nu o singură dată, cum prevăd dispoziţiile legale. Oferirea acţiunilor către vechii acţionari după metoda „primul venit primul servit" creează o discriminare între acţionari, fiind favorizaţi cei ce acţionează rapid, ori dreptul de preferinţă se exercită întotdeauna de către toţi vechii acţionari ai societăţii.
Prin întâmpinare intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Recursul este nefondat urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta.
Criticile recurentei referitoare la interpretarea înţelesului pct.1 din Hotărârea AGEA din 30 aprilie 2007 sunt nefondate deoarece, aşa cum rezultă din procesul verbal al adunării (fila 60 fond) pe ordinea de zi – la pct. 1 – a figurat „aprobarea actului constitutiv nou al societăţii comerciale şi anularea actului constitutiv vechi", obiectiv ce concorda şi cu cel menţionat în convocatorul adunării, publicat în M.Of. nr. 1001 din 26 martie 2007 (fila 13 fond) când s-a menţionat şi că aprobarea noului act constitutiv este impusă de modificările intervenite în Legea nr. 31/1990, fiind publicat în convocator întregul conţinut al noului act constitutiv.
Împrejurarea că în hotărârea publicată în M. Of. nr. 1833 din 18 iunie 2007 (filele 18-19 fond) apare că la pct.1 s-a aprobat anularea actului constitutiv existent şi redactarea unuia nou, conform modificărilor survenite în Legea nr. 31/1990 a fost corect interpretată de instanţa de apel ca datorându-se unei terminologii deficitare în redactare, procesul-verbal al adunării probând că voinţa societară a fost aceea de a modifica vechiul act şi de a-l adapta noilor modificări legislative şi nicidecum de a anula vechiul act şi de a adopta unul nou pentru o nouă persoană juridică, cum susţine recurenta.
Cea de-a doua critică a recurentei este de asemenea nefondată deoarece instanţa de apel a reţinut, făcând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 că, deşi reclamanta a invocat nulitatea absolută a hotărârii AGEA, neprezentarea procurilor de reprezentare cu 48 de ore înaintea adunării sau în termenul prevăzut de actul constitutiv, nu este sancţionată cu nulitate absolută ci cu nulitate relativă, acţionarul respectiv fiind luat în calculul cvorumului dar fiind sancţionat – potrivit art. 125 alin. (3) - cu pierderea exerciţiului dreptului de vot în acea adunare.
Interpretarea instanţei de apel este în concordanţă cu textul legal invocat aşa încât, în acest context - apreciind că motivul invocat este unul de nulitate relativă - a reţinut că apelanta reclamantă nu a făcut dovada vreunui prejudiciu suportat, susţinerile recurentei privind incidenţa vătămării în cazul nulităţii absolute, neavând suport în argumentarea deciziei recurate.
Nici susţinerea că dacă i s-ar fi permis să participe la dezbateri ea ar fi reuşit să influenţeze votul celorlalţi, chiar dacă nu avea un vot decisiv, nu poate fi primită deoarece această participare viza exerciţiul dreptului de vot, exerciţiu pierdut ca urmare a sancţiunii aplicabile în temeiul şi pentru motivul prevăzut de art. 125 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.
Neîntemeiată este apreciată şi cea de-a treia critică referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 241 din Legea nr. 297/2004 deoarece, cum corect a reţinut şi instanţa de apel, consiliul de administraţie al pârâtei a fost abilitat să contracteze credite în funcţie de nevoile societăţii şi nicidecum de a încheia acte de înstrăinare, dobândire sau schimb a unor active, acte vizate de dispoziţiile art. 241 din Legea 297/2004.
De asemenea Curtea apreciază ca nefondată şi critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 1031 din Legea nr. 31/1990 referitoare la răscumpărarea acţiunilor deoarece, numărul maxim de acţiuni ce urmează a fi dobândite este exprimat în cotă procentuală – „până la 10% din capitalul social" – aspect de natură a proba respectarea cerinţelor art. 1011 lit. a) din Legea nr. 31/1990, stabilindu-se la pct. 4 din hotărâre şi durata pe care urma să se facă răscumpărarea şi sursa de finanţare, aspecte corect reţinute de instanţa de apel.
Critica recurentei privind încălcarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor art. 216 din Legea nr. 31/1990 nu poate fi reţinută deoarece metoda „primul venit primul servit" pentru acţiunile rămase nesubscrise nu creează discriminare între acţionari, cum susţine recurenta, ci impune ordinea în care se vor distribui acţiunile rămase nesubscrise de acţionari, după expirarea termenului de preferinţă şi care – potrivit art. 216 alin. (2) teza finală – pot fi oferite publicului.
În consecinţă, Curtea apreciază că Decizia din apel este legală şi temeinică motiv pentru care recursul urmează a fi respins ca nefondat conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Cererea intimatei pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, formulată prin întâmpinare, urmează a fi respinsă ca nefondată deoarece în cauză nu s-au produs dovezi privind efectuarea acestora, delegaţia avocatului semnatar al întâmpinării (fila 26 recurs) nefiind însoţită şi de dovada onorariului perceput.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.I.L.N., împotriva deciziei civile nr. 88/2008 din 17 aprilie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea intimatei pârâte SC A. SA de acordare a cheltuielilor de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 604/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 637/2009. Comercial → |
|---|
