ICCJ. Decizia nr. 604/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 604/2009
Dosar nr. 4427/1/2008
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 22 mai 2008 sub nr. 129 pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, contestatoarea SC M.E. SRL Medgidia a formulat contestaţie în anulare în temeiul art. 318 C. proc. civ. împotriva deciziei nr. 1483 din 6 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 116/118/2006 solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei atacate şi rejudecarea recursului.
În motivarea contestaţiei în anulare contestatoarea SC M.E. SRL Medgidia a arătat că instanţa de recurs a omis din greşeală să cerceteze toate motivele de recurs astfel instanţa de recurs a considerat că prin adresa nr. 2650 din 26 iulie 2006 emisă de intimată, aceasta a anunţat concediul contractului de închiriere „cu obligaţia SC M.E. SRL Medgidia de a restitui terenul şi că instanţa de recurs nu a analizat motivul de recurs formulat de SC M.E. SRL Medgidia în conformitate cu care pe terenul închiriat intimata i-a impus SC M.E. SRL în anul 1995 realizarea unor construcţii cu caracter definitiv, situaţie în care evacuarea terenului nu se putea dispune pur şi simplu fără a fi analizată cauza prin prisma instituţiei „ construcţii pe terenul altuia" şi a dispoziţiilor art. 494 C. civ.
Instanţa de recurs a considerat numai că „indiferent de caracterul definitiv sau provizoriu al construcţiilor edificate", SC M.E. SRL Medgidia i-ar reveni sarcina de a elibera terenul închiriat.
Instanţa de recurs a omis apărarea SC M.E. SRL Medgidia în sensul că „caracterul definitiv al construcţiilor nu este o manifestare de voinţă a acesteia ci a fost o condiţie impusă de intimata SC I. SA Medgidia prin „planul de restructurare urbană a spaţiului precizional SC I. SA Medgidia".
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei în data de 2 februarie 2009, intimata SC I. SA Medgidia a solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca inadmisibilă.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prin sentinţa civilă nr. 406 din 23 ianuarie 2007 pronunţată de Tribunalul Constanţa s-a admis acţiunea şi s-a dispus evacuarea pârâtei de pe suprafaţa de teren de 184,2 mp cu consecinţa ridicării construcţiei provizorii şi a obligat-o la 318,30 lei cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia civilă nr. 93/COM din 12 aprilie 2007.
Prin Decizia nr. 1483 din 6 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, s-a respins recursul declarat de pârâta SC M.E. SRL Medgidia, ca nefondat.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa de recurs a reţinut în esenţă că:
În condiţiile în care contractul cu termen determinat s-a prelungit tacit, prin folosinţa de către chiriaş a bunului şi primirea de către proprietar a preţului intervine tacita relocaţiune, care însă încetează o dată cu notificarea concediului [art. 1436 alin. (2) C. civ.].
Reclamanta prin adresa 2650 din 24 iulie 2006 a anunţat concediul contractului cu obligaţia de a restitui terenul „ în starea corespunzătoare în care l-a primit, adică liber".
Indiferent de caracterul definitiv sau provizoriu a construcţiilor edificate pe terenul închiriat, obligaţia chiriaşului era, conform art. 10 lit. e) din contract să restituie terenul liber, astfel încât în sarcina acestuia incubă toate celelalte îndatoriri privind eliberarea suprafeţei de teren de 184,2 mp.
Contestaţia în anulare este nefondată pentru următoarele considerente.
Conform art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. care reglementează contestaţia în anulare specială sunt de strictă interpretare şi au în vedere numai greşeli materiale cu caracter procedural, în legătură cu aspecte formale ale judecăţii, pentru verificarea cărora să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Contestatoarea în conţinutul motivelor cererii sale invocă nelegalitatea şi netemeinicia deciziei pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi necidecum o greşeală materială în sensul legii.
Cum în cauza de faţă nu se pot identifica greşeli materiale ale instanţei de recurs care să deschidă contestaţiei în anulare, fiind invocate greşeli de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor legale de către instanţa de recurs ce nu pot fi analizate în această fază procesuală, Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC M.E. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 1483 din 6 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009 .
| ← ICCJ. Decizia nr. 595/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 624/2009. Comercial → |
|---|
