ICCJ. Decizia nr. 601/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 601/2009
Dosar nr. 12485/3/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 12485/3/2007 reclamantul I.C.D.I.M.P.H. – H. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 121.732,67 lei reprezentând contravaloare chirie pentru perioada 31 martie 2004 - 30 august 2004 conform contractului de închiriere nr. 192/1994 precum şi penalităţi de întârziere cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12485/3/2007 s-a admis acţiunea formulată de I.C.D.I.M.P.H. H. Bucureşti în contradictoriu cu S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti, a fost obligată pârâta la plata sumei de 121.732,67 lei reprezentând contravaloare chirie neachitată conform facturilor nr. 6230468/2004, 6230486/2004, 6230498/2004, 0606207/2004, 0606216/2004, 0606226/2004 către reclamantă şi a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.680 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că:
Prin contractul de închiriere nr. 192/1994 pârâta a folosit imobilul „Secţia de Producţie I.C.D.V.P.H." din Bucureşti în suprafaţă de 6584,85 mp pentru care urma să plătească chiria convenită la art. 4 din contract.
Pârâta a înregistrat debite în urma relaţiilor comerciale derulate între părţi fapt recunoscut de aceasta prin procesul-verbal de compensare din 16 noiembrie 2004 ce poartă semnătura societăţii pârâte.
Prin acest act pârâta a acceptat că datorează suma de 1.448.897,748 lei facturi neachitate însă a propus ca acestea să fie compensate parţial cu suma de 1.217.326.647 lei contravaloare lucrări de investiţii efectuate de pârâtă la imobilul „Secţia de Producţie I.C.D.V.P.H." Bucureşti şi pentru care aceasta urma să emită factura.
Pârâta nu a dovedit că ar fi plătit debitul acceptat reprezentând contravaloarea facturilor pretinse prin acţiune întrucât propunerea de compensare nu a fost acceptată de reclamantă.
Pârâta nu a depus întâmpinare, nu a administrat probe în apărare sau în combaterea pretenţiilor reclamantului, nu a justificat motivul de neplată astfel că cererea formulată de reclamantul I.C.D.I.M.P.H. – H. Bucureşti este întemeiată conform art. 1429 C. civ.
Împotriva sentinţei comerciale nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 12485/3/2007 a declarat apel pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sub nr. 12485/3/2007 din 27 iunie 2008.
Prin aceiaşi cerere pârâta a solicitat şi repunerea în termenul de apel motivat de faptul că sentinţa apelată a fost comunicată prin afişare la uşa instanţei, cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 şi art. 921 C. proc. civ. şi în mod greşit nu s-a dispus citarea şi comunicarea sentinţei la sediul secundar din Bucureşti sector 3.
În şedinţa publică din 10 septembrie 2008 s-a pus în discuţia părţilor cererea de repunere în termenul de apel şi excepţia tardivităţii apelului.
Prin Decizia comercială nr. 376 din 10 septembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a respins cererea de repunere în termenul de apel şi a respins şi apelul declarat de pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti în contradictoriu cu reclamantul I.C.D.I.M.P.H. – H. Bucureşti.
Pentru a pronunţa această decizie instanţa a reţinut în esenţă că:
Motivarea pârâtei în sensul că instanţa trebuia să dispună citarea respectiv comunicarea sentinţei şi la sediul său secundar este neîntemeiată întrucât din actele aflate la dosar (fila 40 dosar fond) rezultă că sediul societăţii pârâte este în Bucureşti, Sector 4.
Înregistrările de la registrul comerţului sunt opozabile părţii şi terţilor şi nu se poate imputa instanţei că nu a dispus comunicarea sentinţei şi la sediul secundar.
Citarea şi respectiv comunicarea sentinţei s-a dispus de către instanţa de fond în raport de dispoziţiile art. 95 C. proc. civ. având în vedere că procedura de citare de la sediul indicat la Registrul Comerţului a fost returnată cu menţiunea „persoana citată schimbându-şi adresa, nu s-a putut afla nicio adresă" (filele 20-21, 44, dosar fond).
Instanţa de fond prin încheierea din 13 septembrie 2007 (fila 48) a pus în vedere reclamantului să depună la dosar relaţii actualizate de la Registrul Comerţului din care să rezulte sediul actual al pârâtei.
La fila 63 dosar fond se află adresa nr. 417849 din 2 octombrie 2007 din care rezultă că pârâta are sediul în Bucureşti, Sector 1.
Instanţa de apel a constatat că cererea de repunere în termen a pârâtei este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de apel cu privire la excepţia tardivităţii apelului a constatat că aceasta este neîntemeiată deoarece:
Potrivit art. 284 alin. (1) „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii".
În speţă comunicarea hotărârii s-a efectuat iniţial la sediul social indicat la Registrul Comerţului şi având în vedere că procedura de comunicare a fost returnată instanţei (fila 69) s-a dispus comunicarea hotărârii prin afişare la uşa instanţei (fila 76).
De la data de 21 mai 2006 a început să curgă termenul de apel prevăzut de dispoziţiile art. 284 alin. (1) C. proc. civ. iar pârâta a formulat apel la data de 23 iunie 2008 cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de acelaşi act normativ.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs în termen legal motivat şi timbrat pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa de apel a respins cererea de repunere în termen pentru formularea apelului considerând că în cauză sunt îndeplinite condiţiile art. 103 alin. (1) C. proc. civ.
În analiza cererii de repunere în termen, instanţa de apel a avut în vedere numai relaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului aflate la fila 46 dosar fond cu toate că a reţinut în considerentele deciziei că prin încheierea din data de 13 septembrie 2007 (fila 48) instanţa de fond a pus în vedere reclamantului să depună relaţii actualizate de la Registrul Comerţului din care să rezulte sediul pârâtei.
Instanţa de apel a analizat greşit adresa nr. 419849 din 2 octombrie 2007 aflată la fila 63 dosar fond cu toate că prin această adresă s-a arătat că SC A. SRL avea declarat pe lângă sediul principal din Bucureşti, sector 4 şi un sediu secundar în Bucureşti, sector 1 şi în mod nelegal instanţa de apel a reţinut ca fiind legală comunicarea sentinţei de fond la sediul principal şi că cererea de repunere în termen este neîntemeiată.
Comunicarea sentinţei nu s-a realizat la sediul din sector 4, ci prin afişare la uşa instanţei aşa cum rezultă din rezoluţia instanţei din data de 12 mai 2008 şi din dovada comunicării, conform procesului-verbal întocmit de agent V.I.
Comunicarea sentinţei comerciale nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 prin afişare la uşa instanţei s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor art. 90 şi art. 921 C. proc. civ. şi în mod nelegal prin afişare la uşa instanţei în condiţiile în care aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului aflate la fila 63 din dosar, pârâta SC A. SRL avea declarat pe lângă sediul principal din sector 4 şi un sediu secundar în Bucureşti, sector 3.
Instanţa, în condiţiile în care considera că nu poate comunica sentinţa la sediul principal trebuia să dispună comunicarea sentinţei la sediul secundar din Bucureşti, sector 3 şi numai după aceea dacă nu s-ar fi putut realiza comunicarea sentinţei la acest sediu secundar, putea să dispună comunicarea prin afişare la uşa instanţei.
Reclamantul a comunicat pârâtei convocarea pentru conciliere directă la acest sediu secundar iar pârâta a răspuns la convocarea pentru conciliere directă, dar reclamantul a ascuns instanţei acest aspect solicitând comunicarea sentinţei cu nerespectarea dispoziţiilor art. 90 şi art. 921 C. proc. civ., prin afişare la uşa instanţei.
În mod nelegal instanţa de apel a respins cererea de repunere în termenul de declarare a apelului formulat de SC A. SRL, termen care a început să curgă de la data de 16 iunie 2008, când aceasta a luat cunoştinţă de hotărâre, odată cu primirea somaţiei nr. 72 din 12 iunie 2008 a B.E.J. T.G. privind executarea silită mobiliară a sumei de 121.732,67 lei.
Pe fond pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii conform art. 304 pct. 8 C. proc. civ. respectiv procesul-verbal de compensare din 16 noiembrie 2004 încheiat între părţi deoarece în mod nelegal instanţa de fond a reţinut că prin acest proces-verbal s-au născut obligaţii numai în sarcina SC A. SRL
Prin cele trei sentinţe judecătoreşti (sentinţa civilă nr. 6595 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei sector 4, sentinţa civilă nr. 1459 din 6 martie 2006 a Judecătoriei sector 4; sentinţa comercială nr. 2416 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială) instanţele au reţinut cu autoritate de lucru judecat că între I.C.D.I.M.P. H. şi SC A. SRL a intervenit la 16 noiembrie 2004 o compensare a datoriilor conform procesului-verbal de compensare încheiat respectiv a sumei de 1.488.897.748 lei Rol contravaloare chirie neachitată cu suma de 1.217.326.647 lei ROL contravaloarea lucrării de reparaţii efectuate de SC A. SRL la imobilul proprietatea I.C.D.I.M.P.H. H. rămânând un rest de plată de 360.461.717 lei ROL la care pârâta SC A. SRL a fost obligată prin sentinţa comercială nr. 6595 din 17 noiembrie 2005 a Judecătoriei sector 4.
Pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti a solicitat în baza art. 304 pct. 8, 9 C. proc. civ. admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei recurate, admiterea cererii de repunere în termenul de apel, respingerea excepţiei tardivităţii apelului şi trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar în situaţia în care instanţa de recurs casând hotărârea va considera că este ea însăşi competentă să judece cauza a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, casarea deciziei atacate, admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei comerciale nr. 14220 din 29 noiembrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, iar pe fond respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosarul cauzei prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod greşit a interpretat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză.
Instanţa de apel în mod greşit a reţinut ca fiind legală comunicarea sentinţei instanţei de fond la sediul principal deoarece din actele depuse la dosarul cauzei (adresa nr. 419849 din 2 octombrie 2007, aflată la fila 63 dosar de fond) rezultă că pârâta SC A. SRL Bucureşti avea declarat pe lângă sediul principal din Bucureşti, sector 4 şi un sediu secundar în Bucureşti, sector 1.
Comunicarea sentinţei s-a făcut în mod nelegal prin afişare la uşa instanţei, în condiţiile în care aşa cum rezultă din relaţiile furnizate de Oficiul Registrului Comerţului aflate la fila 63 dosar fond, pârâta SC A. SRL Bucureşti avea declarat pe lângă sediul principal din Bucureşti, sector 4 şi un sediu secundar în Bucureşti, sector 3.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va admite recursul declarat de pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti, va casa Decizia atacată şi va trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, pentru rejudecarea apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta S.C.C.S.G. A. SRL Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 376 din 10 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 598/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 603/2009. Comercial → |
|---|
