ICCJ. Decizia nr. 617/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 617/2009
Dosar nr. 3410/180/2006
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 665 din 25 aprilie 2007 a Tribunalului Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, dată în urma declinării competenţei dispusă prin sentinţa civilă nr. 11879 din 4 decembrie 2006 a Judecătoriei Bacău, a fost admisă acţiunea reclamantei SC S.C. SRL Bacău şi în contradictoriu cu pârâta SC E. SRL Bacău s-au constatat terminate la data de 29 iulie 2005 lucrările ce au făcut obiectul contractelor nr. 126 din 18 martie 2005 şi nr. 141 din 31 martie 2005.
Prin aceeaşi sentinţă pârâta a fost obligată să restituie reclamantei garanţia de bună execuţie în valoare de 585,19 lei – sumă corectată ulterior la 23.585,19 lei prin încheierea dată în camera de consiliu la 22 februarie 2008 în temeiul dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., plus penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi întârziere, începând cu 27 iulie 2005 şi până la restituirea garanţiei, cu cheltuieli de judecată aferente taxelor de timbru.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că prin cele două contracte pe care reclamanta şi-a întemeiat acţiunea reclamanta s-a obligat să execute pentru pârâtă lucrările de şarpantă, scara de acces şi înlocuire Sotonyp la mansarda imobilului din Bacău, , până la 15 mai 2005, precum şi faţada aceleiaşi clădiri, până la 22 mai 2005, lucrări pentru care pârâta a semnat devizele de lucrări fără obiecţiuni dar ulterior a refuzat să le recepţioneze.
La 18 iulie 2005 Inspectoratul de Stat în Construcţii a recepţionat structura şarpantei în prezenţa ambelor părţi, încheindu-se procesul-verbal nr. 230, pârâta nedând ulterior curs invitaţiei reclamantei din 13 septembrie 2005 de a recepţiona şi restul lucrărilor convenite, terminate încă din 29 iulie 2005, deşi avea această obligaţie contractuală, ci, din contră, la 22 februarie 2006 împreună cu proiectantul a încheiat în absenţa reclamantei un proces verbal de constatare a unor deficienţe la şarpantă, act înlăturat de instanţă pentru neîndeplinirea cerinţelor art. 1176 C. civ.
Deşi pârâta a pretins reclamantei autorizaţie de ignifugare emisă de Grupul de pompieri „Maior Ene" reclamanta a făcut dovada că are certificat de competenţă în executarea lucrărilor de ignifugare emis de Inspectoratul General al Corpului de Pompieri Militari, inclusiv procesul verbal de recepţie a produsului, aşa încât a apreciat că reclamanta a executat lucrările la care s-a obligat, cu atât mai mult cu cât pârâta a închiriat spaţiul respectiv în care funcţionează în prezent Oficiul Registrului Comerţului Bacău şi a obligat pârâta să restituie garanţia de bună execuţie, conform art. 4.3 din contracte, plus penalităţi aferente, convenite în art. 6.1 din contracte, până la restituirea efectivă.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 20 din 11 martie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere atât probele de la fond cât şi expertiza efectuată în apel.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că deşi pârâta a susţinut că lucrările efectuate de reclamantă la şarpantă au fost deficitare, în fapt, cu ocazia expertizei, nu s-au putut verifica susţinerile pentru că mansarda era lambrisată iar pârâta a susţinut că ar fi remediat respectivele deficienţe cu o altă firmă în construcţii.
Privitor la faţadă s-a reţinut că deşi s-au constatat fisuri, crăpături, exfolieri acestea se datorează atât timpului scurt convenit pentru execuţie în detrimentul tehnologiei tipice de realizare, cât şi modului defectuos de întreţinere şi de protecţie necorespunzătoare, aceste aspecte neţinând însă de execuţie.
Cum pârâta apelantă a semnat fără obiecţiuni recepţia preliminară, devizele de lucrări şi nu a notificat în nici un mod pe reclamantă cum că lucrările n-ar fi fost corespunzătoare s-a considerat ca nejustificat refuzul său de a întocmi recepţia finală aşa încât s-a apreciat că acţiunea reclamantei temeinic şi legal a fost admisă la fond.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta solicitând modificarea ei pentru nelegalitate, iar pe fond respingerea acţiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurenta, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., critică Decizia din apel pentru că s-a pronunţat asupra restituirii garanţiei de bună execuţie fără să fi fost investită cu o cerere privitoare la îndeplinirea condiţiilor pentru restituire, respectiv, că toate lucrările s-au executat şi că ele corespund cantitativ şi calitativ.
Ori, apreciază recurenta, garanţia nu putea fi restituită decât în condiţiile în care s-ar fi dovedit că lucrările sunt în totalitate executate şi sunt corespunzătoare, aspecte contrazise de expertiza efectuată în apel, de adresele prin care ea a solicitat reclamantei remedierea deficienţelor, precum şi de clauzele contractuale, greşit interpretate.
Cum procesul verbal de recepţie finală nu s-a încheiat din culpa reclamantei, care nu a executat corespunzător lucrările, greşit instanţa de apel a respins apelul său şi i-a reţinut pasivitatea şi culpa de a nu fi promovat nici o acţiune în justiţie contra pârâtei, reţineri contrazise de probele administrate de ea.
Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta:
Chiar dacă recurenta, cu ocazia concluziilor orale, a dezvoltat şi critici ce nu se regăsesc în recursul declarat şi motivat în termenul legal, analiza Curţii se va rezuma doar la criticile invocate în termen legal.
În acest context Curtea reţine că potrivit art. 4.3 din contractele nr. 126 din 18 martie 2005 şi nr.141 din 31 martie 2005, clauze identice, părţile au convenit că beneficiarul, pârâta în speţă, va reţine în contul său o garanţie de bună execuţie de 8% din valoarea situaţiilor lunare, garanţie ce va fi restituită în proporţie de 70% la încheierea procesului verbal de recepţie iar restul de 30% la expirarea termenului de garanţie de 1 an.
Deşi recurenta critică restituirea acestei garanţii deoarece instanţa nu ar fi fost investită cu o cerere în sensul verificării îndeplinirii condiţiilor restituirii, Curtea apreciază critica drept nefondată deoarece calitatea lucrărilor a format obiectul apărărilor recurentei în apel şi obiectivele expertizei tehnice dispuse în această fază procesuală prin încheierea din 23 octombrie 2007, probă administrată în prezenţa delegatului recurentei, a se vedea fila 36 apel, şi la care apelanta nu a formulat obiecţiuni.
În consecinţă nu se poate susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 4.3 din contract şi că a dispus restituirea garanţiei fără a exista un proces-verbal de recepţie câtă vreme intimata reclamantă a dovedit că pârâta a fost cea care a tergiversat recepţia, iar reţinerea instanţei de fond că lucrările contractate au fost finalizate la 29 iulie 2005 nu a format obiectul căilor de atac.
În consecinţă, Curtea apreciază că recursul pârâtei este nefondat urmând a fi respins în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu obligarea recurentei, în temeiul dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocatului intimatei reclamante, dovedit cu factura aflată la fila 29 recurs şi O.P. de la fila 30.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SRL Bacău împotriva deciziei nr. 20/2008 din 11 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta pârâtă la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă SC S.C. SRL Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 61/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 620/2009. Comercial → |
|---|
