ICCJ. Decizia nr. 631/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 631/2009
Dosar nr. 615/2/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea arbitrală nr. 198 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a fost admisă în parte acţiunea reclamantei SC B.O. SA Bucureşti iar pârâta SC S.C.I. SRL a fost obligată la plata sumei de 23.533,17 lei contravaloare lucrări efectuate de reclamantă în spaţiul folosit de pârâtă în temeiul contractului de asociere în participaţiune nr. 5708 din 19 decembrie 1995 în Complexul comercial B.O.
Prin aceeaşi hotărâre arbitrală au fost respinse cererile privind penalităţile de întârziere, rezilierea contractului şi evacuarea pârâtei.
Acţiunea în anularea acestei hotărâri arbitrale a fost respinsă ca nefondată prin sentinţa comercială nr. 102 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, cu obligarea petentei la 5.000 lei cheltuieli de judecată către intimata pârâtă.
În esenţă instanţa a reţinut că tribunalul arbitral corect a fost investit în temeiul art. IX din contract, că hotărârea pronunţată respectă ordinea de drept, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii, aşa încât acţiunea în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 364 lit. a) şi i) C. proc. civ. a fost respinsă ca nefondată.
Cât priveşte cheltuielile de judecată instanţa a reţinut, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. că deşi onorariul avocatului intimatei a fost de 8.330 lei, în raport de valoarea pricinii acesta este nepotrivit de mare aşa încât l-a redus la 5.000 lei, sumă la plata căreia a fost obligată petenta către intimată cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC B.O. SA criticând-o pentru nelegalitatea reducerii cheltuielilor de judecată, aşa încât a solicitat modificarea ei şi acordarea în totalitate a onorariului avocatului.
În dezvoltarea criticilor, întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta apreciază că soluţia de fond prin care s-a redus onorariul avocatului este lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. deoarece posibilitatea judecătorului de a reduce onorariul avocatului era posibilă doar în raport de tabloul onorariilor minimale.
Ori, potrivit dispoziţiilor art. 133 din Statutul profesiei de avocat este interzisă fixarea de onorarii minime sau maxime recomandate de organele profesionale, de formele de exercitare a profesiei sau de către avocaţi, aşa încât dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. trebuie considerate abrogate implicit, dispărând criteriul diminuării onorariului avocatului.
De asemenea, dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ. fac referire şi la „valoarea litigiului sau munca avocatului", dar reducerea onorariului în raport de aceste criterii trebuie motivată şi întotdeauna pusă în discuţia părţilor, cerinţe nerespectate în speţa de faţă, diminuarea dispusă nefiind nici măcar solicitată de partea potrivnică.
Recursul este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta:
Potrivit dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. judecătorii au dreptul să micşoreze sau să mărească onorariile avocaţilor, potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mari sau de mici, faţă de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Onorariul avocatului reprezintă, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, un drept al acestuia şi el se stabileşte, potrivit art. 133 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat, liber, între avocat şi client, în limitele legii şi ale statutului profesiei, fiind interzisă fixarea de onorarii minime, recomandate sau maxime de către organele profesiei.
Aşadar, conform actualelor reglementări profesionale, nu mai există un tablou al onorariilor avocaţiale minimale în raport de care judecătorii pot mări sau micşora onorariile avocaţilor, ceea ce nu echivalează însă cu abrogarea implicită a dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., cum susţine recurenta, ci cu dispariţia unui criteriu în raport de care judecătorul să decidă reducerea sau majorarea onorariului.
Împrejurările în care judecătorul poate dispune reducerea sau mărirea onorariilor avocaţilor au rămas nemodificate în reglementările Codului de procedură civilă chiar şi după adoptarea Statutului profesiei de avocat, respectiv atunci când constată motivat că ele sunt nepotrivit de mari sau de mici în raport de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat.
În speţă onorariul apărătorului intimatei, recurenta de faţă, a fost de 7.000 lei, plus TVA 1.330 lei, în total 8.330 lei conform dovezii de la fila 77 fond, iar instanţa l-a redus considerându-l nepotrivit de mare în raport de valoarea pricinii, fără ca instanţa să motiveze care a fost valoarea la care s-a raportat.
Ori, Curtea apreciază, ţinând cont de valoarea pricinii de 23.533,17 Ron şi de aspectele pe care le-a implicat soluţionarea cauzei, că nu se impunea reducerea onorariului avocatului, aşa încât va admite recursul în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. coroborat cu art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va modifica în parte sentinţa recurată în sensul că va obliga reclamanta şi la plata diferenţei de 3.330 lei cheltuieli de judecată.
Conform dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ. intimata reclamantă urmează să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de recurentă în recurs.
Cât priveşte cuantumul acestor cheltuieli, deşi recurenta a făcut dovada că a suportat un onorariu de avocat de 4.760 lei (fila 12 recurs) Curtea apreciază că respectivul onorariu este nejustificat de mare în raport de valoarea pentru care s-a declarat recursul, 3.330 lei, de munca prestată de avocat şi de complexitatea cauzei, aşa încât, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ. va acorda aceste cheltuieli în limita sumei de 1.000 lei, sumă la plata căreia va fi obligată intimata către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC B.O. SA Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 102 din 2 iulie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că obligă reclamanta SC S.C.I. SRL Bucureşti şi la plata sumei de 3.330 lei diferenţă cheltuieli de judecată.
Obligă intimata reclamantă SC S.C.I. SRL la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către recurenta pârâtă SC B.O. SA Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 627/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 633/2009. Comercial → |
|---|
