ICCJ. Decizia nr. 679/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 679/2009
Dosar nr. 1207/122/2006
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - prin Primar a solicitat rezilierea forţată a contractului de asociere în participaţiune din 5 august 1993, încheiat cu pârâta SC M. & C. P.C. SRL, reprezentată de d-nul M.B., având drept scop principal realizarea şi exploatarea unui punct de trecere cu bacul a frontierei de stat româno-bulgare, peste fluviul Dunărea, la km 489 – 595, a autovehiculelor de orice tip şi a persoanelor.
Se arată că asocierea a avut loc în baza H.C.L.M. Giurgiu nr. 18 din 4 martie 1993, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI GIURGIU participând în asociere cu suprafaţa de 9 ha, teren situat pe raza MUNICIPIULUI GIURGIU şi pe care asociatul pârât a realizat un punct de trecere cu bacul, suprafaţă ce a fost mărită la 11,51 ha prin act adiţional.
Societatea pârâtă s-a obligat să efectueze lucrări de investiţii necesare realizării obiectului asocierii, respectiv; drum de legătură cu MUNICIPIUL GIURGIU, staţie alimentare şi parcare auto, platformă necesară PCTF şi activităţilor vamale, rampă de acces bac, etc.
Durata contractului de asociere a fost pe o perioadă de 99 ani, CONSILIUL LOCAL al MUNICIPIULUI GIURGIU beneficiind de un procent de 7 % din profitul net realizat din întreaga activitate, iar după încheierea actului adiţional, s-a stabilit ca modalitate de plată, o chirie de 140 lei/m/an, în situaţia nerealizării profitului net.
Cauza înregistrată, iniţial, la Judecătoria Giurgiu la 6 iunie 2006 a fost declinată spre competentă soluţionare Tribunalului Giurgiu, reţinându-se caracterul comercial al contractului.
Prin sentinţa comercială nr. 117 din 17 mai 2007, Tribunalul Giurgiu a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a MUNICIPIULUI GIURGIU reprezentat de Primar şi excepţia lipsei calităţii de reprezentare a apărătorului reclamantului, iar pe fond a respins acţiunea, ca nefondată.
S-a reţinut, în esenţă că motivele pentru care reclamantul solicită rezilierea contractului, nu sunt imputabile pârâtei.
Apelul formulat de reclamant a fost respins prin Decizia comercială nr. 126 din 7 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
S-a reţinut că hotărârea este legală, probele fiind corect interpretate prin prisma obligaţiilor asumate prin contract şi a condiţiilor în care poate fi reziliat.
Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, pe care l-a completat ulterior cu un motiv de ordine publică, solicitând în principal, admiterea acestuia şi casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de contencios administrativ, competentă cu soluţionarea cauzei, faţă de natura administrativă a contractului, iar pe fond, în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii apelului.
A arătat că obiectul contractului încheiat între o autoritate publică şi o societate comercială pentru organizarea unui serviciu public – organizarea unui punct de trecere a frontierei, este un contract administrativ, iar soluţionarea unui conflict legat de executarea/încetarea unui astfel de contract este de competenţa tribunalelor administrativ fiscale, potrivit art. 10 din Legea Contenciosului Administrativ.
Pe fond, a arătat că, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală cu interpretarea şi încălcarea clauzelor contractului, respectiv a dispoziţiilor art. 948 C. civ., legat de condiţia unui obiect care nu mai există, ceea ce face ca pe viitor convenţia să nu mai poată fi executată pentru lipsa acestuia dar şi pentru neîndeplinirea altor condiţii imperative, precum autorizarea A.N.R.
Totodată, prin contract s-a prevăzut posibilitatea rezilierii în situaţia declanşării stării de faliment a contractorului, în speţă, a pârâtei, astfel că, acţiunea în reziliere trebuia admisă şi nu respinsă.
Analizând recursul se găseşte fondat în limitele care se vor arăta în continuare.
Prin motivul de ordine publică, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a invocat încălcarea competenţei materiale determinat de interpretarea naturii contractului, care este un contract administrativ şi nu comercial, ceea ce atrage aplicabilitatea art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată.
Analizând contractul şi plecând de la principiile reieşite din art. 2 din Legea nr. 554/2004, modificată rezultă că una dintre părţile contractante este o autoritate publică, iar obiectul vizează executarea unui serviciu public, încât contractul dedus judecăţii este un contract administrativ şi nu de drept privat, supus jurisdicţiei speciale, prevăzută de art. 10 din Legea nr. 554/2004 în vigoare la momentul sesizării instanţei şi nu jurisdicţiei de drept comun.
Aşa fiind, hotărârile pronunţate sunt afectate de nulitate absolută şi găsind întemeiate aceste critici, subsumate motivelor de recurs precizate, recursul urmează a fi admis, în baza art. 313 C. proc. civ., fără a mai fi utilă cauzei şi analizarea celorlalte motive de recurs privind fondul.
Pe cale de consecinţă, hotărârile vor fi casate şi cauza va fi trimisă Tribunalului Giurgiu, spre competentă soluţionare, în primă instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul MUNICIPIUL GIURGIU - PRIN PRIMAR împotriva deciziei comerciale nr. 126 din 7 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Casează Decizia comercială nr. 126 din 7 martie 2008 şi sentinţa comercială nr. 117 din 17 mai 2007, pronunţată de Tribunalul Giurgiu, secţia civilă, şi trimite cauza spre competentă soluţionare, în primă instanţă, Tribunalului Giurgiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 658/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 706/2009. Comercial → |
|---|
