ICCJ. Decizia nr. 650/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 650/2009
Dosar nr. 11639/3/2006
Şedinţa publică din 3 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 19 ianuarie 2006, reclamantul D.G. a chemat în judecată pârâta SC G.P.D.A. SRL, solicitând pronunţarea unei hotărâri prin care pârâta să fie obligată să ridice de pe terenul proprietatea lui, din comuna Baloteşti, 3 motoare de avion şi autoalimentatorul marca Fiat Viberti, precum şi arhiva şi să-i plătească suma de 100 RON pe zi, cu titlu de cheltuieli de depozitare şi lipsă de folosinţă a terenului, începând cu data de 11.07.2005 până la data ridicării bunurilor, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat în fapt că bunurile indicate în cerere se află în comuna Baloteşti pe terenul său, deoarece pârâta şi-a desfăşurat activitatea în acest loc până la mutarea sediului social.
La data de 27 aprilie 2005 a predat arhiva societăţii şi alte bunuri ale acesteia în baza unui proces verbal de predare-primire. Ulterior, în lunile mai, iunie şi iulie a notificat pârâta pentru a desemna o persoană care să ridice bunurile rămase pe terenul său, dar aceasta nu a dat curs notificării, invocând lipsa mijloacelor necesare pentru transportarea lor.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la a preda societăţii cele trei motoare de avion şi autoalimentatorul marca Fiat Viberti, la punctul de lucru al societăţii, din comuna Dunăreni, judeţul Constanţa; obligarea reclamantului de a preda societăţii, parte din arhiva societăţii, rămasă în posesia sa, precum şi a tuturor bunurilor mobile, aparţinând societăţii, ce se regăsesc în inventarul contabil şi nu au fost predate acesteia, cu cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 1105 din 26 ianuarie 2007 a respins acţiunea principală şi a admis în parte cererea reconvenţională astfel cum a fost precizată şi a fost obligată reclamanta-pârâtă să predea pârâtei-reclamante bunurile mobile şi înscrisurile menţionate cu cererea precizatoare (filele 63-66 din dosarul nr. 11639/2006) cu obligarea reclamantei pârâte la 883,3 lei, cheltuieli de judecată.
S-a reţinut, în pronunţarea sentinţei, că reclamantul-pârât, în calitate de asociat şi fost administrator al SC G.P.D.A. SRL, are obligaţia predării bunurilor în litigiu.
Apelul declarat de reclamantul-pârât D.G. împotriva sentinţei primei instanţe a fost admis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 492 din 30 octombrie 2007, hotărârea atacată fiind schimbată în parte în sensul admiterii în parte a acţiunii principale şi obligării pârâtei reclamante să ridice de pe terenul situat în comuna Baloteşti, judeţul Ilfov, cele trei motoare de avion şi autoalimentatorul de 45 tone fiind păstrate restul dispoziţiilor sentinţei.
S-a reţinut de către instanţa de apel că obligaţia ridicării bunurilor din imobilul reclamantei revine pârâtei-reclamante care şi-a asumat această obligaţie prin procesul-verbal din 27 aprilie 2005, dar că, la data stabilită, 31 mai 2005, nu s-a prezentat să ridice bunurile.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamantul, D.G., în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., s-a susţinut că greşit nu s-au acordat despăgubiri, pentru a sancţiona neîndeplinirea de către pârâtă a obligaţiei de a face, de a ridica de pe terenul proprietatea recurentului a bunurilor menţionate prin acţiune.
Aceste despăgubiri constau în lipsa de folosinţă a terenului, care formează prejudiciu efectiv cauzat şi că, acordarea acestor daune, constituie mijlocul de constrângere a debitorului pentru executarea obligaţiei.
Recursul este nefondat, pentru următoarele motive:
Obiectul acţiunii este o obligaţie de a face, de a fi obligată pârâta, la ridicarea unor bunuri de pe terenul reclamantului.
S-a invocat de către recurent, greşita aplicare a art. 1075 C. civ.
Potrivit art. 1075 C. civ., orice obligaţie de a face sau a nu face se schimbă în dezdăunare în caz de neexecutare din partea debitorului.
În acelaşi sens art. 1073 C. civ., prevede că creditorul obligaţiei neexecutate are dreptul să fie despăgubit în măsura prejudiciului suferit de pe urma neexecutării.
Despăgubirea constă în daune interese şi anume o sumă de bani reprezentând paguba încercată de creditor.
Dar, pentru acordarea daunelor interese, este necesar ca să se facă dovada că, prin neexecutarea obligaţiei de a face, s-a pricinuit o pagubă.
În speţă, reclamantul nu a făcut dovada daunelor, respectiv ce suprafaţă de teren a ocupat produsele neridicate de pârâtă, natura termenului, dacă era cultivabil, producţia de care a fost lipsit sau chiria din zonă pe care ar fi putut să o obţină.
În lipsa oricăror dovezi, întemeiat instanţa de apel a respins cererea privind plata daunelor moratorii.
Aşa fiind, hotărârea pronunţată fiind legală, recursul urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.G. împotriva deciziei comerciale nr. 492 din 30 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 65/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 651/2009. Comercial → |
|---|
