ICCJ. Decizia nr. 635/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 635/2009
Dosar nr. 6569/1/2008
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare înregistrată la data de 11 august 2008, contestatorul L.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1681 din 16 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, invocând în drept dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., raportat la art. 2821 alin. (1), art. 31 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004.
În motivare, susţine că instanţa de recurs, prin Decizia pronunţată a omis să examineze şi să pună în discuţie conform art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţiile de ordine publică invocate de ambele părţi, respectiv excepţia necompetenţei materiale şi a nelegalei compuneri a instanţei de apel care a soluţionat cauza în complet de doi judecători, deşi raportat la obiectul cauzei, pentru aceasta era prevăzută doar calea de atac a recursului, în complet de trei judecători, conform art. 299-316 C. proc. civ. şi art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Această excepţie a fost invocată verbal de recurent, respectiv contestatorul de azi, în faţa instanţei de recurs şi prin concluziile scrise.
De asemenea, arată contestatorul, şi intimata B.L. România SA, prin întâmpinarea depusă la instanţa de recurs a invocat excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de recurentul L.I., cu motivarea că hotărârea atacată nu era supusă apelului, în conformitate cu dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ. Nici asupra acestei excepţii, instanţa nu s-a pronunţat, în mod explicit, omisiune care constituie o greşeală materială.
Analizând contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate, Curtea constată că este nefondată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Temeiul de drept al contestaţiei în anulare a fost indicat de către contestator ca fiind art. 318 C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii hotărârile instanţei de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea pricinii este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Prevederile invocate, vizează greşeli de fapt, involuntare, iar nu greşeli de judecată, de apreciere a probelor, ori de interpretare a unor dispoziţii legale, pentru că în aceste din urmă situaţii s-ar deschide părţilor dreptul de a provoca rejudecarea căii de atac, astfel încât contestaţia în anulare ar deveni o cale ordinară de atac.
Motivele invocate de contestator nu se circumscriu dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., întrucât nu sunt greşeli materiale, în sensul acestei norme.
Astfel, în privinţa excepţiilor necompetenţei materiale şi a nelegalei compuneri a instanţei de apel, referitor la care instanţa de recurs a omis să se pronunţe, se constată, contrar celor susţinute de contestator că aceste excepţii nu au fost invocate prin motivele de recurs şi nici anterior acordării cuvântului pe fond.
Este real însă, că prin concluziile scrise, recurentul L.I., răspunzând excepţiei inadmisibilităţii recursului, invocată de intimata B.L. România SA a apreciat că instanţa de apel a soluţionat cauza în baza art. 206 şi în condiţiile dispoziţiilor art. 282-298 C. proc. civ., concluzia fiind că recursul său este admisibil.
Cu referire la această excepţie invocată însă de intimată, deşi instanţa de recurs nu s-a pronunţat în mod explicit în sensul respingerii ei, soluţia este evidentă, din moment ce recursul a fost respins ca nefondat, deci ca urmare a examinării fondului.
Pe de altă parte, motivele invocate de contestator privind necompetenţa materială a instanţei de apel şi nelegala compunere a completului de judecată, nu pot fi circumscrise sferei greşelilor materiale avute în vedere de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., invocate de contestator ci, eventual prevederile art. 317 alin. (2) C. proc. civ.
Dar, încălcarea acestei din urmă prevederi legale nu a fost invocată prin recursul pe care această parte l-a promovat, ceea ce conduce la imposibilitatea folosirii acestor motive în calea extraordinară de atac.
În concluzie, contestaţia în anulare este nefondată şi va fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul L.I. împotriva deciziei nr. 1681 din 16 mai 2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 26 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 633/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 65/2009. Comercial → |
|---|
