ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Comercial

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 652/2009

Dosar nr. 2576/3/2007

Şedinţa publică din 3 martie 2009

Asupra recursului de faţă:

Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Asupra recursului de faţă :

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC I.F. SRL a chemat în judecată pe pârâta A.D.S. solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea procesului verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie înregistrat la A.D.S. sub nr. 54709 din 28 iulie 2006, anularea procesului verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie, anularea deciziei nr. 20 din 2 august 2006, emisă de Comisia de soluţionare a contestaţiei .

În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta a organizat concesionarea suprafeţei de 2869,386 ha teren cu destinaţie agricolă, din domeniul public şi privat al statului, care s-a aflat în administrarea SC C. SA CIOCĂNEŞTI, prin licitaţie publică cu strigare. Reclamanta a susţinut că procesul verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie din data de 28 iulie 2006 s-a apreciat în mod greşit că nu a respectat condiţiile de formă şi de conţinut prevăzute în caietul de sarcini.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3665 din 14 decembrie 2006, a admis excepţia de necompetenţă materială a instanţei invocată de pârâta şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia comercială.

Pentru a dispune astfel, curtea a apreciat că în raport de obiectul licitaţiei, respectiv concesionarea unei suprafeţe de teren cu destinaţie agricolă, din domeniul public şi privat al statului, licitaţie organizată de A.D.S., instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, dispoziţiile Legii nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, soluţionând cauza în primă instanţă, prin sentinţa comercială nr. 3535 din data de 14 martie 2007 a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat procesul verbal de verificare a documentelor de participare la licitaţie încheiat în data de 28 iulie 2006, prin care s-a hotărât excluderea de la licitaţia privind concesionarea suprafeţei de teren de 2869,386 ha agricol şi a anulat procesul verbal nr. 20 din 2 august 2006 de soluţionare a contestaţiei depusă de către SC I.R.F. SRL, a anulat Decizia Comisiei de soluţionare a contestaţiilor din cadrul A.D.S. nr. 20 din 2 august 2006.

Pentru a dispune astfel, tribunalul a reţinut, în cadrul situaţiei de fapt că pârâta a organizat concesionarea suprafeţei de teren cu destinaţie agricolă, în sup. de 2869,386 ha teren situat în localitatea Ciocăneşti, judeţul Călăraşi, prin licitaţie publică cu strigare. În acest sens pârâta a întocmit caietul de sarcini, iar reclamanta a depus toate documentele de participare prevăzute în caietul de sarcini, însă pârâta a apreciat că reclamanta nu a respectat toate condiţiile de formă şi de conţinut solicitate potrivit caietului de sarcini. Această măsură a fost contestată de către reclamantă , respinsă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor, care a stabilit că reclamanta nu a prezentat acte doveditoare pentru dotarea tehnică corespunzătoare caietului de sarcini, respectiv facturi, contracte de vânzare cumpărare, leasing, acte de donaţie, contracte de prestări servicii, asociere în participaţiune. Tribunalul a apreciat acţiunea întemeiată în raport de depunerea de către reclamantă, în vederea participării la licitaţie a unui contract de prestări servicii şi nu a unui contract de asociere în participaţiune.

Împotriva acestei decizii a declarat apel pârâta, iar Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia comercială nr. 352 din 6 septembrie 2007 a admis apelul pârâtei, a schimbat în tot hotărârea atacată şi pe fond a respins acţiunea ca neîntemeiată.

Curtea de Apel, analizând criticile pârâtei, le-a apreciat fondate având în vedere prevederile Secţiunii III din caietul de sarcini, potrivit cărora ofertantul avea obligaţia de a depune acte doveditoare privind dotarea sa tehnică, dotare care era explicitată a se referi la utilaje necesare exploatării terenului. În raport de aceste prevederi, s-a apreciat că lipseşte condiţia esenţială a dovezii privind dotarea proprie a ofertantului cu utilaje necesare exploatării terenului, pe toată durata concesiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurată, în sensul respingerii apelului pârâtei şi pe fond admiterea cererii de chemare în judecată.

În concret, prin criticile formulate, recurenta a susţinut următoarele :

- au fost îndeplinite în totalitate dispoziţiile conţinute de caietul de sarcini privind dovada dotărilor prin depunerea contractului de prestări servicii ;

- dotarea beneficiarului a fost efectuată prin contractarea serviciului de la un terţ şi prestarea efectivă a serviciului de către acesta, prin intermediul utilajelor proprii ale prestatorului ;

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că instanţa de apel a soluţionat cauza în mod corect raportat la prevederile din caietul de sarcini.

Recursul este nefondat pentru considerentele care urmează :

Prima chestiune ce se impune a fi precizată este cea referitoare la obligaţia prevăzută în sarcina părţii care exercită această cale de atac de a respecta dispoziţiile art. 3021 şi art. 304 C. proc. civ. Exigenţele impuse prin cele două articole au în vedere faptul că recursul în concepţia actuală este cale extraordinară de atac şi în consecinţă, ca ultim nivel de jurisdicţie nu îşi propune rejudecarea fondului ci o examinare a legalităţii hotărârilor în condiţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.

Faţă de aceste considerente se constată că recurenta a făcut trimitere la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., însă din argumentele aduse pentru susţinerea criticilor deciziei pronunţată de instanţa de apel nu rezultă nicio referire la dispoziţii legale pe care instanţa le-a ignorat sau aplicat greşit. Potrivit acestui motiv, hotărârea poate fi casată/modificată dacă este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.

Cu privire la prima ipoteză se constată că Decizia instanţei de apel a examinat corect cauza raportat la cerinţele prevăzute în Secţiunea III, pct. 5 şi Nota VII din caietul de sarcini.

Astfel, în mod corect a interpretat condiţiile impuse prin caietul de sarcini, în sensul că din contractul de prestări servicii nr. 125 din 24 iulie 2006, nu rezultă îndeplinirea cerinţelor impuse de Secţiunea III a Caietului de sarcini.

Nici cea de-a doua ipoteză nu se regăseşte în critica formulată pe acest motiv , întrucât din argumentele aduse în sprijinul criticilor, că s-a aplicat o normă care nu era incidentă în cauză sau că s-a dat o interpretare greşită textului de lege care nu este corespunzătoare situaţiei de fapt. Dimpotrivă, recurenta reia situaţia de fapt cu privire la îndeplinirea dispoziţiilor conţinute de caietul de sarcini privind dovada dotărilor, situaţie analizată în cadrul etapei devolutive a apelului.

Faţă de aceste considerente este evident că nu se regăseşte în criticile formulate nicio ipoteză a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru a admite că dispoziţiile legale referitoare la îndeplinirea cerinţelor impuse de caietul de sarcini şi de scopul concesiunii.

În consecinţă, faţă de cele ce preced, potrivit art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC I.F. SRL BUCUREŞTI împotriva deciziei comerciale nr. 352 din 6 septembrie 2007 Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 martie 2009.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 652/2009. Comercial