ICCJ. Decizia nr. 682/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 682/2009
Dosar nr. 1071/1371/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Mureş la data de 10 ianuarie 2005, sub nr. 8/2005 (număr în format vechi; număr dosar nou: 1071/1371/2007), reclamanta SC G. SRL Galaţi a chemat în judecată pe pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige debitoarea SC C.F. SRL la plata sumei de 6.700.000.000 lei, reprezentând contravaloarea ordinelor de plată achitate în avans şi nereturnate:
O.P. nr. 265 din 3 septembrie 2004 – 4.000.000.000 le.
O.P. nr. 284 din 16 septembrie 2004 – 1.000.000.000 lei
O.P. nr. 256 din 1 octombrie 2004 – 700.000.000 lei
O.P. nr. 259 din 7 octombrie 2004 – 1.000.000.000 lei
La data de 11 martie 2005, pârâta SC C.F. SRL Târnăveni a depus la dosar întâmpinare şi cerere reconvenţională, prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă şi nefondată a acţiunii principale, cu cheltuieli de judecată şi admiterea în principiu a se judeca în acest dosar acţiunea reconvenţională şi, pe cale de consecinţă, obligarea reclamantei-pârâte la plata sumei totale de 17.047.397.909 lei cu titlu de preţ, restituire de preţ, penalităţi, dobânzi constând din dobânda de referinţă, cu anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, cu toate actele subsecvente, acestei facturi şi cu plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa comercială nr. 1456, pronunţată la data de 19 octombrie 2007, Tribunalului Comercial Mureş a admis, în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanta reconvenţională SC C.F. SRL Târnăveni, cu sediul în Târnăveni, judeţul Mureş, societate aflată în prezent în faliment, fiind reprezentată de lichidatorul judiciar C.C.I. Târgu Mureş, cu sediul profesional în Târgu Mureş, judeţul Mureş, împotriva pârâtei SC G. SRL Galaţi, cu sediul în Galaţi, , judeţul Galaţi.
A obligat pârâta reconvenţională să restituie reclamantei reconvenţionale suma de 150.000 lei (Ron), la care se adaugă dobânzile legale în cuantum de 38.062,97 lei calculate până la data de 31 octombrie 2006, cât şi în continuare, până la plata efectivă.
A respins ca nefondat capătul de cerere privind restituirea sumei de 51.500 lei (Ron), cu dobânzile aferente.
A admis în parte capătul de cerere „C" (notat astfel în acţiunea reconvenţională), în sensul că:
- anulează notele de recepţie şi constatare nr. 322 din 23 august 2004 faţă de factura nr. 2101147 din 17 august 2004;
- admite excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâta reconvenţională în ceea ce priveşte capătul de cerere privind anularea celor 23 bilete la ordin menţionate în tabelul anexă. Respinge în consecinţă această cerere.
A respins ca nefondată solicitarea de anulare a facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 şi de restituire a sumei de 1.400.000,91 lei (Ron), cu dobânzile aferente.
A obligat pârâta reconvenţională la plata cheltuielilor parţiale de judecată în cuantum de 13.400 lei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen, reclamanta SC G. SRL Galaţi şi pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş.
Prin Decizia nr. 34/A, pronunţată la data de 28 martie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins apelurile SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş şi SC G. SRL Galaţi.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut următoarele aspecte:
Astfel, instanţa de apel reţine ca juste observaţiile instanţei de fond cum că reclamanta reconvenţională, apelantă în prezenta cauză, nu şi-a bazat acţiunea pe temeiul răspunderii contractuale, cu atât mai mult cu cât tocmai neexecutarea contractului este imputat pârâtei reconvenţionale – intimate.
Din aceste motive, întreg eşafodajul bazat pe argumentele de fapt de care a uzat apelanta, reclamantă reconvenţională, nu poate fi primit din moment ce nu există un fapt juridic licit, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 992 şi art. 1092 C. civ., cu atât mai mult cu cât prestaţia pe care apelanta o solicită a-i fi înapoiată a fost făcută în executarea unui contract, pretins nerespectat de cealaltă parte (apelanta impută şi în motivele de apel că intimata nu a procedat la livrarea cantităţii de tablă la care aceasta s-a obligat prin contractul nr. 53773 din 18 mai 2004) şi, ca atare, suntem în domeniul contractual, incidenţa legală fiind cu totul alta, respectiv art. 969 şi urm. C. civ. decât cea invocată de reclamanta reconvenţională.
Mai mult, este de observat că reclamanta reconvenţională solicită anularea unui act, respectiv a unei facturi, fără să solicite anularea contractului sau că în cauză ar fi incidentă o răspundere contractuală a cocontractantului (neexecutare, executare necorespunzătoare a obligaţiilor contractuale), în condiţiile în care înscrisul în cauză, respectiv factura, are rolul doar al unui mijloc de probă, potrivit art. 43 C. com., mijloc de probă menit a demonstra/infirma existenţa/inexistenţa unui act juridic.
În acest context, instanţa de apel reţine ca fiind corectă argumentaţia instanţei de fond, în sensul că sunt incidente dispoziţiile art. 994 C. civ., şi anume că la data primirii sumei nedatorate a fost de rea-credinţă prin aceea că a încasat sume de bani în contul unei facturi emisă unilateral, respectiv factura nr. 2101138 din 20 mai 2004 emisă unilateral şi fără acceptul intimatei – reclamante reconvenţional, care a şi fost anulată ulterior prin stornare de însăşi apelantă.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs, în termen, pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta - pârâtă SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş a invocat, în esenţă, următoarele motive:
Cu privire la modul de soluţionare a capătului de cerere nr. 1/B din acţiunea reconvenţională invocăm dispoziţiile cuprinse în art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., prin încălcarea de către instanţa de fond şi cea de control judiciar a dispoziţiilor art. 992-993, art. 1092, art. 1082-1084 C. civ., a celor cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, cu normele de aplicare aprobate prin HG nr. 704/1993 cu modificările ulterioare şi ale Legii nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, precum şi ale art. 274 C. proc. civ.
La darea soluţiei de respingere privind capătul de cerere pentru suma de 51.500 lei, cu dobânzi şi cheltuieli, atât instanţa de fond cât şi instanţa de control judiciar au interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii, art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că suma de 500.00 lei din O.P. 145/25 iunie 2004, a fost făcută pentru decontarea facturii nr. 4899226 din 25 iunie 2004, în valoare de 520.081,40 lei, privind livrări de carbid de către SC C.F. SRL Târnăveni, lucru neadevărat întrucât din conţinutul facturii din 25 iunie 2004, rezultă că aceasta avea scadenţă pe data de 11 iulie 2004.
Ambele instanţe au ignorat faptul că factura din 25 iunie 2004, emisă de SC C.F. SRL Târnăveni, a fost anulată cu factura nr.7027755 din 30 august 2004, deoarece livrarea de carbid nu s-a efectuat.
Aşa fiind, considerăm că la acest punct sunt îndeplinite motivele de admitere a recursului şi din art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece prin stabilirea unei stări de fapt neconforme cu conţinutul actelor de la dosar, s-au încălcat dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilităţii, cu normele de aplicare aprobate prin HG nr. 704/1993 cu modificările ulterioare, a celor cuprinse în Decizia nr. V din 15 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, ale art. 992-993, art. 1092 şi ale art. 1111- 1113 C. civ.
Cu privire la capătul de cerere nr. 1/C, privind obligarea SC G. SRL Galaţi invocăm ca motive de recurs dispoziţiile cuprinse în art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., a celor cuprinse în Legea nr. 82/1991 a contabilităţii cu normele de aplicare aprobate prin HG nr. 704/1993, a celor din Legea nr. 571/2003 de aprobare a Codului fiscal, ale art. 992-993, art. 1092, art. 1111-1113 şi ale art. 1314-1334 C. civ., precum şi a legilor speciale ce se vor arăta în mod detailat în corpul prezentei motivări.
Instanţa de fond, deşi anulează aceste note de recepţie, capăt de cerere din acţiunea cere reconvenţională, pe motiv că livrarea pieselor auto în valoare de 1.400.000,91 lei, nu anulează şi factura nr. 2101147 din 17 august 2004 cum s-a solicitat prin acţiunea reconvenţională, cu consecinţe asupra restabilirii situaţiei anterioare, respectiv obligarea intimatei-pârâte la restituirea sumei de 1.400.000,91 lei aşa cum s-a solicitat.
Soluţia instanţei de fond a fost criticată în apel, dar instanţa de control judiciar nu răspunde de această critică, fapt ce face ca Decizia recurată să fie nemotivată, încălcându-se astfel dispoziţiile cuprinde în art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
Ambele instanţe au interpretat în mod greşit actul juridic dedus judecăţii la pct. 1/C din acţiunea reconvenţională, reţinând numai culpa SC C.F. SRL Târnăveni la întocmirea celor 23 buc. bilete la ordin în data de 28 iulie 2004, când nu s-a pus problema livrării de piese auto de către SC G. SRL Galaţi în favoarea societăţii noastre.
În acest fel, ambele instanţe au schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al plăţilor făcute cu cele 23 buc. bilete la ordin, dând putere juridică valorii facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, care nu a fost semnată de societate pentru primirea mărfii, dovadă fiind faptul că instanţa de fond a anulat notele de constatare şi recepţie nr. 3220 din 23 august 2004 întocmite de SC C.F. SRL Târnăveni, ca fiind formale.
În mod greşit, ambele instanţe au respins capătul de cerere din acţiunea reconvenţională privind anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 emisă de intimata-pârâtă privind livrări de piese auto, din moment ce aceleaşi instanţe au anulat notele de recepţie şi constatare nr. 3220 din 23 august 2004, între aceste două soluţii existând contradicţii ireconciliabile, deoarece o factură nu poate avea valoare juridică din moment ce nu-şi găseşte corespondent în recepţia produselor de către cumpărător.
Prin darea acestei soluţii, au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilităţii şi ale art. 6 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 704 din 1993, astfel cum au fost modificate prin HG nr. 871/1997 şi a celor cuprinse în Codul fiscal aprobat prin Legea nr. 571/2003.
În cazul în care Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie consideră că starea de fapt nu a fost pe deplin lămurită în vederea aplicării corecte a legii, solicităm ca în baza art. 314 C. proc. civ. să se dispună casarea deciziei recurate, cu trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru o nouă rejudecare, în vederea stabilirii adevăratelor raporturi comerciale dintre părţi.
Este necesar a se stabili o stare de fapt reală şi cu privire la calitatea pieselor auto facturate de SC G. SRL Galaţi la data de 17 august 2004, decontate cu valoarea celor 23 bilete la ordin, calitate ce se poate stabili numai printr-o expertiză tehnică în specialitate auto, la bază fiind obiectivele depuse pentru termenul din 26 martie 2007 prin cererea de probaţiune, asupra căreia instanţa de fond s-a pronunţat numai la 24 septembrie 2007 prin respingerea ei.
Examinând recursul pârâţii prin prisma motivelor invocate şi a temeiului de drept indicat, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Prin primul motiv de recurs formulat, deşi recurenta pârâtă invocă dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs, deoarece nu se referă la interpretarea greşită a vreunui act juridic dedus judecăţii, ci la greşita interpretare a probelor, care nu constituie motiv de casare ori de modificarea a deciziei.
Interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta reconvenţională (pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş) şi-a întemeiat pretenţiile menţionate la capătul de cerere nr. 1/B pe contractul cu nr. 53773 din 18 mai 2004, însă faptul că a considerat că acest act nu a reprezentat obiectul unei eventuale anulări conform art. 953 C. civ., nu înseamnă că instanţa a schimbat natura actului sau înţelesul lămurit al acestuia, ci doar că, din ansamblul probelor administrate în cauză, reiese că recurenta nu şi-a bazat acţiunea pe temeiul răspunderii contractuale, neexecutarea contractului fiind imputată intimatei-reclamante.
Faţă de acestea, nu poate fi primită nici cealaltă critică formulată de recurenta-pârâtă în susţinerea acestui prim motiv de recurs, întemeiată pe pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., căci, de vreme ce instanţa de apel nu a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, prin stabilirea unei stări de fapt neconforme cu conţinutul actelor de la dosar, nu se poate vorbi despre o încălcare de către aceasta a dispoziţiilor textelor legale menţionate de recurentă.
Cel de-al doilea motiv de recurs formulat este, de asemenea, nefondat.
Prima critică formulată, întemeiată în drept pe pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., nu poate fi primită, întrucât nu se poate vorbi de o nemotivare a deciziei atacate, aşa cum în mod eronat susţine recurenta pârâtă.
Într-adevăr, conform dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., instanţa de apel trebuie să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situaţiei de fapt şi aplicarea legii de către prima instanţă, judecătorii sunt datori să arate, în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept în temeiul cărora şi-au format convingerea, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor; fără arătarea motivelor şi a probelor, nu se poate exercita controlul judiciar.
Însă, în cauza de faţă, se observă, din analiza deciziei recurate, că hotărârea cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind arătate în considerentele hotărârii motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, aşa cum prevede art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., o astfel de hotărâre făcând posibilă analiza, în cadrul recursului, a legalităţi şi temeiniciei sale pe fond.
Astfel, rezultă din cuprinsul deciziei recurate că instanţa de apel a analizat toate criticile formulate cu privire la anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004, răspunzând punctual şi expres fiecăreia dintre aceste critici şi reţinând, că „susţinerile de fapt ale apelantei în ce priveşte capătul cu privire la anularea facturii nr. 2101147 din 17 august 2004 sunt legate tot de neexecutarea contractuală. Mai mult, „... reclamanta reconvenţională solicită anularea unui act, respectiva unei facturi, fără să solicite anularea contractului ...".
Nefiind, vorba, aşadar, de o omisiune a analizării de către instanţa de control judiciar a vreuneia dintre criticile formulate în apel, nu se poate aprecia ca incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Cât priveşte cea de-a doua critică formulată, de asemenea, în susţinerea celui de-al doilea motiv de recurs, Înalta Curte urmează a o înlătura, această critică neputând fi primită.
Recurenta-pârâtă face trimitere la 23 buc. bilete la ordin, la factura nr. 2101147 din 17 august 2004 şi la notele de constatare şi recepţie nr. 320 din 23 august 2004.
Or, interpretarea dată probelor constituie o chestiune de fapt, care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificarea prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Cea de-a treia critică întemeiată în drept pe prevederile pct. 7 al art. 304 C. proc. civ., este, de asemenea, nefondată, prin soluţia pronunţată de instanţa de fond şi menţinută de către instanţa de apel nefiind încălcate dispoziţiile cuprinse în art. 6 din Legea nr. 81/1991 a contabilităţii şi ale art. 6 din Normele de aplicare, aprobate prin HG nr. 704/1993.
Susţinerea recurentei pârâte, în sensul că nu se putea înregistra în contabilitate factura nr. 2101147 din 17 august 2004, „deoarece ea nu a fost semnată şi ştampilată pentru primirea mărfii", apare ca fiind lipsită de relevanţă, lipsa semnăturii şi a ştampilei putând fi complinită, spre a se asigura legala înregistrare a acesteia în contabilitatea societăţii".
Prin ultimul motiv de recurs formulat, recurenta pârâtă SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş înţelege să critice soluţia de critice soluţia de respingere a cererii sale de probaţiune cu expertiză tehnică în specialitate auto, apreciind că este necesar a se stabili o stare de fapt reală şi cu privire la calitatea pieselor auto facturate.
Un asemenea motiv nu poate fi primit, aspectele invocate vizând însăşi aprecierea unităţii respectivei probe, ori, în calea extraordinară de atac a recursului nu pot forma obiectul examinării probele şi aprecierea utilităţii şi concludenţei lor.
Instanţa de recurs nu poate face o reapreciere a necesităţii şi utilităţii administrativ sau nu a unor anumite probe, pentru a atrage, cu privire la elemente de fapt ale cauzei, concluzii care să le combată pe cele la care s-au oprit prima instanţă şi cea de apel, câtă vreme o asemenea reapreciere nu poate fi circumscrisă vreunuia dintre motivele arătate de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. instanţa de recurs, neputând aprecia, aşadar, asupra hotărârii în Monitorul Oficial; asemenea motive exced limitelor stabilite de lege în cazul exercitării unui recurs şi nu pot fi primite spre analiză.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul declarat de pârâtă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC C.F. SRL Târnăveni, prin lichidator C.C.I. Târgu Mureş împotriva deciziei nr. 34/A din 28 martie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 680/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 684/2009. Comercial → |
|---|
