ICCJ. Decizia nr. 686/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 686/2009
Dosar nr. 4594/3/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa comercială nr. 1022 din 24 ianuarie 2008, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea principală formulată de reclamanta SC B. SA, prin lichidator judiciar P.E.; a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta SC S. SRL, s-a dispus rezoluţiunea contractului de livrare - montaj încheiat de părţi şi obligarea reclamantei să achite pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 14.288,3 lei.
Apelul declarat de reclamantă a fost respins prin Decizia comercială nr. 277 din 23 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de Apel a reţinut că prima instanţă a soluţionat cauza în limitele învestirii, dând posibilitate reclamantei să îşi completeze acţiunea, cerere căreia aceasta a înţeles să nu îi dea curs, prin precizările depuse la data de 6 septembrie 2007 astfel că, nu se poate reţine obligaţia instanţei de a se pronunţa, din oficiu, asupra repunerii părţilor în situaţia anterioară în condiţiile în care s-a dispus rezoluţiunea.
Repunerea părţilor în situaţia anterioară nu este o măsură pe care instanţa să o dispună din oficiu, ci doar la cererea uneia din părţi, având în vedere, pe de o parte, principiul disponibilităţii procesului civil, iar pe de altă parte, faptul că această cerere se timbrează separat de cererea privind rezoluţiunea contractului şi în funcţie de valoarea pretenţiilor şi cum acesta este singurul motiv de apel, s-a conchis că hotărârea instanţei de fond este legală.
Reclamanta a formulat recurs, în termenul legal, împotriva acestei din urmă hotărâri şi a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. arătând, în esenţă, că hotărârea este nelegală, deoarece prin admiterea cererii în rezoluţiune instanţa de apel trebuia să dea eficienţă efectelor rezoluţiunii şi să admită apelul cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară, faţă de obligaţia instanţelor de judecată de a manifesta rol activ.
Intimata - pârâtă a formulat întâmpinare solicitând în principal constatarea nulităţii recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., excepţie respinsă cu motivarea deja arătată, iar în subsidiar respingerea pe fond cu motivarea că instanţa nu poate încălca, în baza rolului activ, principiul disponibilităţii.
Analizând recursul se găseşte nefondat.
Prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ., se consacră principiul disponibilităţii care guvernează principiul civil, în toate cazurile, judecătorul neputând hotărî decât asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
Principiul disponibilităţii cuprinde prerogativa dreptului părţilor de a determina limitele judecăţii atât din punct de vedere al cererii de chemare în judecată cât şi al apărărilor şi obligaţia instanţei de a se pronunţa în limitele acestei investiri, excepţiile fiind limitativ prevăzute de lege.
În aplicarea acestui principiu instanţa nu poate să depăşească obiectul cererilor cu care a fost investită, iar în situaţia în care o face hotărârea este susceptibilă de a fi atacată pe căile legale şi supusă desfiinţării.
Pe de altă parte, rolul activ al judecătorului aşa cum rezultă din aplicarea art. 129 alin. (4) C. proc. civ. nu poate încălca acest principiu, părţile interesate la rândul lor fiind ţinute să-şi exercite drepturile procesuale, cu bună - credinţă, din nicio dispoziţie nerezultând posibilitatea instanţei de a se pronunţa asupra unei chestiuni necerută de părţi.
Întrucât niciuna din părţi nu a solicitat repunerea în situaţia anterioară, faţă de principiul disponibilităţii această cerere urmează a fi soluţionată pe cale separată.
Aşa fiind, recursul este nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B. SA Timişoara, prin lichidator P.E., împotriva deciziei comerciale nr. 277 din 23 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 684/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 687/2009. Comercial → |
|---|
