ICCJ. Decizia nr. 687/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 687/2009
Dosar nr. 16525/299/2007
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la data de 16 august 2007, reclamanta S.M.D. a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. Bucureşti, solicitând instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.516,59 dolari S.U.A., creanţă încetată plus 817,28 dolari S.U.A. cheltuieli.
Prin sentinţa civilă nr. 14316, pronunţată la data de 18 octombrie 2007, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti şi a declinat competenţa soluţionării cauzei comerciale privind pe reclamanta S.M.D. în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la data de 5 februarie 2008.
La data de 20 martie 2008, pârâta A.V.A.S. Bucureşti a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei procedurii prealabile şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, iar, pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.
Prin sentinţa comercială nr. 92 din 21 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi a respins cererea formulată de reclamanta S.M.D., în contradictoriu cu pârâta A.V.A.S. Bucureşti, ca fiind prescrisă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în speţa de faţă, reclamanta a formulat acţiunea în pretenţii împotriva A.V.A.S. având în vedere sentinţa comercială nr. 36/2005 a Curţii de Apel Bucureşti irevocabilă prin Decizia comercială nr. 508 din 8 februarie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a constatat că dreptul de a cere executarea silită de către A.V.A.S. în baza contractului de credit din 1993 şi contractului de garanţie semnat de S.N. este prescris.
Petenta a luat cunoştinţă de Decizia nr. 508 din 8 februarie 2006 la data de 13 iulie 2006, dată de la care începe să curgă termenul special de prescripţie prevăzut de art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
Petenta a chemat în judecată pe pârâta A.V.A.S. cu acţiunea în pretenţii ce formează obiectul prezentei cauze la data de 16 august 2007 cu depăşirea termenului de 6 luni respectiv 12 luni, prevăzut de art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.M.D. la data de 3 iunie 2008, motivele de recurs fiind depuse în termen, la data de 10 iulie 2008.
În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., reclamanta a arătat că hotărârea recurată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, întrucât simpla existenţă la dosar a copiei conform cu originalul a deciziei civile nr. 508 din 8 februarie 2006 nu dovedeşte faptul că reclamanta a luat cunoştinţă de această deciziei la data de 13 iulie 2006.
Concluzionând, a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei comerciale nr. 92 din 21 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 16525/299/2007 şi, pe fond, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivului invocat şi în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta este nefondat, instanţa de fond dând o rezolvare corectă şi legală excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamantei şi făcând o corectă aplicare a OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 49 alin. (1) din OUG nr. 51/1998, „termenul de prescripţie a acţiunilor îndreptate împotriva A.V.A.S. este de 6 luni de la data la care s-a cunoscut sau trebuia să se cunoască faptul şi/sau actul pe care se întemeiază acţiunea, dar nu mai mult de 12 luni de la data producerii faptului sau încheierii actului, dacă legea nu prevede un termen mai scurt".
În speţă, actul pe care se întemeiază acţiunea este Decizia nr. 508, pronunţată la data de 8 februarie 2006 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, în dosarul nr. 9315/1/2005, iar reclamanta S.M.D. a cunoscut acest act la data de 13 iulie 2006, astfel cum rezultă din viza pentru conformitate cu originalul decizie
Susţinerea recurentei - reclamante, în sensul că simpla existenţă la dosar a copiei conform cu originalul nu dovedeşte faptul că reclamanta a luat cunoştinţă de această decizie la data de 13 iulie 2006, nu poate fi permită, având în vedere faptul că, din moment ce această copie a fost anexată acţiunii formulate şi depusă la dosar de însăşi reclamanta, este fără putinţă de tăgadă că o asemenea copie a fost eliberată numai la cererea reclamantei S.M.D. şi nu pârâtei A.V.A.S. Bucureşti, cum pretinde recurenta.
Aşa fiind, cum acţiunea a fost formulată la data de 16 august 2007, deci cu depăşirea termenului prevăzut de textul legal sus-menţionat, în mod corect instanţa de fond a apreciat că dreptul material la acţiunea al reclamantei este prescris.
Pentru cele ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.M.D. ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.M.D. împotriva sentinţei comerciale nr. 92 din 21 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 686/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 688/2009. Comercial → |
|---|
