ICCJ. Decizia nr. 710/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 710/2009
Dosar nr. 5444/1/2008
Şedinţa publică din 4 martie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bihor Oradea, prin sentinţa comercială nr. 862/COM/2006 din 12 octombrie 2006 a admis acţiunea formulată de reclamanta SC R. SA Baia Mare în contradictoriu cu pârâta SC D. SRL Baia Mare, dispunând evacuarea pârâtei din spaţiul proprietatea reclamantei situat în Baia Mare, cu destinaţia de spaţiu comercial.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă în parte şi cererea reconvenţională a pârâtei cu obligarea reclamantei la plata sumei de 486.000 lei cu titlu de contravaloare a investiţiilor efectuate în acel spaţiu comercial, instituindu-se dreptul de retenţie al pârâtei în spaţiu, până la achitarea integrală a sumei de mai sus, în cuantum reactualizat la data plăţii efective.
Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de instanţa de fond, a fost admis de Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Oradea, care, prin Decizia nr. 161/C/2007 din 6 noiembrie 2007, a schimbat în parte hotărârea Tribunalului şi a dispus obligarea reclamantei SC R. SA Baia Mare la plata sumelor de 512.690 lei contravaloare investiţii şi 353.372,2 lei valoare reactualizată a redevenţelor până la 8 februarie 2007, cu menţinerea restului dispoziţiilor sentinţei şi cu plata cheltuielilor de judecată aferente.
Împotriva hotărârii de mai sus, reclamanta SC R. SA. Baia Marea a declarat recurs, soluţionat prin Decizia nr. 1968 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, prin care s-a modificat în parte Decizia instanţei de apel şi s-a înlăturat obligarea reclamantei la plata sumei de 353.372,2 lei dispoziţie a instanţei de fond menţinută nejustificat prin hotărârea instanţei de apel.
Restul dispoziţiilor deciziei din apel au fost menţinute de instanţa de control judiciar.
Nemulţumită de hotărârea pronunţată de instanţa de recurs, reclamanta SC R. SA Baia Marea a formulat contestaţie în anularea deciziei nr. 1968 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, motivată în drept pe art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
A solicitat admiterea contestaţiei în anulare cu consecinţa anulării deciziei nr. 1968/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială, şi stabilirea unui nou termen de judecată pentru rejudecarea recursului acestei societăţi.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a invocat omiterea de către instanţa de recurs a cercetării unor motive de recurs contestatoarea susţinând că:
- instanţa de recurs a soluţionat recursul reclamantei doar prin pronunţarea definiţiei îmbogăţirii fără justă cauză, fără a cerceta concret dacă aceste condiţii erau aplicabile cauzei;
- nu a fost cercetat motivul de recurs vizând invocarea încălcării dispoziţiilor art. 10 lit. i) din OG nr. 51/1997, respectiv nu s-a prezentat un acord expres al SC R. SA privind realizarea investiţiei făcută de pârâtă;
- s-a omis a se cerceta aspectul că investiţiile efectuate au fost amortizate contabil integral, cu consecinţa diminuării profitului şi a impozitului pe profit datorat de pârâtă către bugetul de stat.
Contestaţia în anulare de faţă este nefondată şi se va respinge ca atare.
Potrivit prevederilor art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie în anulare când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau casare.
Este nefondată critica contestatoarei privind omisiunea instanţei de recurs de a cerceta îndeplinirea în speţă a condiţiilor îmbogăţirii fără justă cauză.
Din analiza hotărârii atacată cu contestaţie în anulare rezultă cu prisosinţă analizarea de către instanţa de recurs a îndeplinirii condiţiilor îmbogăţirii fără justă cauză. S-a reţinut astfel că, aşa cum s-a evidenţiat şi în concluziile raportului de expertiză, că investiţiile efectuate de pârâtă au fost evaluate la suma de 512.690 lei.
De altfel, în considerentele deciziei din recurs s-a făcut referire la dispoziţiile art. 27 din OUG nr. 88/1997, care împreună cu menţionarea acordului locatorului exprimat în Nota de fundamentare din 24 februarie 1998 au condus la concluzia că în patrimoniul proprietarului s-a produs o îmbogăţire fără justă cauză, ce a impus obligarea acestuia la restituirea contravalorii investiţiilor deja efectuate de pârâtă.
Instanţa de recurs a reţinut că în ipoteza în care recurenta nu ar fi obligată să restituie contravaloarea investiţiilor efectuate la imobilul în discuţie s-ar produce o îmbogăţire a acesteia cu diminuarea patrimoniului pârâtei.
Critica din contestaţia în anulare că nu s-a cercetat motivul de recurs referitor la încălcarea dispoziţiilor art. 10 lit. i) din OG nr. 51/1997, este de asemenea nefondată, raportat la cele reţinute în Decizia atacată, unde, instanţa de recurs în considerentele hotărârii sale, cercetând susţinerea recurentei a reţinut că din nota de fundamentare menţionată la alineatul precedent, rezultă acordul expres al proprietarului şi a făcut, de asemenea, referire la art. 27 din OUG nr. 88/1997 ce impunea ca o condiţie a încheierii leasingului prin negociere directă ca locatarii sau asociaţii să fi efectuat investiţii în activele pe care le are în folosinţă.
Nici critica vizând omisiunea de a se cerceta aspectul ce priveşte amortizarea investiţiilor nu este de natură a conduce la anularea deciziei pronunţată de instanţa de recurs.
În considerentele acestei hotărâri, aşa cum s-a arătat mai sus s-a analizat aspectul legat de amortizarea investiţiilor, precizându-se că din teza finală a art. 27 din OUG nr. 88/1997 rezultă că în situaţia efectuării de investiţii, din preţul de vânzare se va scade valoarea acestor investiţii, pe bază de raport de evaluare acceptat de părţi.
În consecinţă, nefiind întrunite cerinţele legale prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ., această contestaţie în anulare, se va respinge, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea SC R. SA Baia Mare împotriva deciziei nr. 1968 din 4 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia comercială.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 4 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 707/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 712/2009. Comercial → |
|---|
