ICCJ. Decizia nr. 716/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 716/2009
Dosar nr. 19991/3/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 a admis în parte acţiunea formulată de A.V.A.S. cu sediul social în Bucureşti în contradictoriu cu pârâta Asociaţia S.A. Buzescu cu sediul social în comuna Buzescu judeţul Teleorman, în sensul că a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare acţiuni din 1997.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 722.272.354 lei reprezentând daune - interese, formate din 91.909.023 lei contravaloare dobândă la ratele 1 - 5 şi 5.881.399 lei dividende încasate de cumpărător pe perioada 1997 - 1999.
A mai fost respinsă cererea de dividende pentru anul 2003 ca neîntemeiată.
S-a reţinut, în principal, că pârâta nu şi-a respectat obligaţia de plată la scadenţă a sumelor datorate în condiţiile convenite în contract, astfel că reclamanta este îndreptăţită să solicite rezoluţiunea contractului în temeiul art. 1020 şi art. 1021 C. civ.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 134 din 22 martie 2006 a admis apelul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, a desfiinţat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă, cu motivarea că deşi s-a admis conform art. 1020 – art. 1021 C. civ. rezoluţiunea contractului, nu s-a ţinut seama de precizările reclamantei în sensul constatării rezoluţiunii contractului ca urmare a operării pactului comisoriu stipulat de părţi în contract.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa nr. 7659 din 6 iunie 2007 a admis acţiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta A.V.A.S., a constatat rezoluţiunea contractului de vânzare - cumpărare de acţiuni din 1997 încheiat între părţi şi a obligat pârâta la plata sumei de 72.227,23 ron (722.272.354 lei rol) reprezentând daune - interese, formate din 9.190,90 ron penalităţi la ratele 1 - 5 şi 588,13 ron dividende încasate de cumpărător pe perioada 1997 - 1998.
A fost respins ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la cheltuielile aferente anului 2003.
În fundamentarea acestei soluţii s-a avut în vedere principiul non reformatio in peius, cuantumul daunelor interese stabilindu-se potrivit sentinţei nr. 4690 din 17 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, în dosarul nr. 9265/2004.
Conform art. 21 alin. (1) din OG nr. 25/2001 s-a constatat că pârâta datorează cu titlu de daune şi dividendele aferente anilor 1997 - 1998 încasate de cumpărător proporţional cu numărul de acţiuni deţinute la SC A.B. SA, în cuantum de 588,13 ron.
Cu privire la dividendele aferente anului 2003 expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit că în exerciţiul financiar al anului 2003 societatea privatizată a înregistrat o pierdere de 1.806.417.000 lei, valoarea dividendelor fiind zero.
Prin Decizia comercială nr. 112 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a fost respins ca nefondat apelul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva sentinţei comerciale nr. 7659 din 6 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, fiind preluate în esenţă toate argumentele expuse anterior.
Împotriva deciziei nr. 112 din 13 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, a promovat recurs reclamanta A.V.A.S. care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ. admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei fondului şi pe cale de consecinţă admiterea tuturor pretenţiilor A.V.A.S., cu menţinerea celorlalte dispoziţii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a evocat, că deşi a fost efectuată o expertiză contabilă, instanţa nu a dat dovadă de rol activ, ea având obligaţia de a cuantifica toate prejudiciile suferite de A.V.A.S., respectiv şi a altor daune cauzate ca urmare a modului de desfăşurare a activităţii pârâtei pe perioada de valabilitate a contractului de privatizare. Mai mult, instanţa trebuia să dispună comunicarea raportului de expertiză către reclamantă sau să-i indice cuantumul exact al daunelor astfel cum ele rezultau din expertiză.
Înalta Curte, analizând materialul probator administrat în cauză, raportat la toate criticile aduse prin cererea de recurs, constată că acestea sunt nejustificate, urmând a respinge ca nefondat recursul A.V.A.S, pentru următoarele considerente.
Nu poate fi primită teza susţinută de reclamanta - recurentă conform căreia, în soluţionarea cauzei, instanţa a fost lipsită de rol activ.
Astfel, instanţa de fond, la termenul din 1 septembrie 2006, la cererea A.V.A.S. a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile cu toate obiectivele aşa cum au fost propuse de reclamantă, fiind desemnat prin tragere la sorţi expertul contabil G.M.
Este adevărat că, potrivit art. 129 pct. 5 C. proc. civ., judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice. Mai mult, ei pot ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Nu se poate reţine că a fost încălcat principiul rolului activ al instanţei, deoarece au fost puse în discuţia părţilor toate excepţiile invocate, a fost respectat principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, au fost depuse la dosar acte întâmpinări şi acordate termene, pentru a se lua cunoştinţă de fiecare parte de conţinutul raportului de expertiză contabilă, fiind formulate şi obiecţiuni la acest raport, urmat de răspunsurile corespunzătoare.
Rolul activ nu înseamnă, aşa cum a evidenţiat jurisprudenţa, încălcarea principiului disponibilităţii în procesul civil, deoarece obligaţia de a-şi proba apărările revine reclamantului, în condiţiile dispoziţiilor art. 1169 C. civ., instanţa neputând să se substituie voinţei părţilor, judecătorul fiind însă obligat să descopere adevărul şi să dea părţilor, în egală măsură, îndrumare în apărarea drepturilor şi intereselor legitime.
Acelaşi cadrul legal, instituie părţilor îndatorirea ca, în condiţiile legii să urmărească desfăşurarea şi finalizarea procesului, să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să-şi exercite drepturile procedurale conform dispoziţiilor art. 723 [alin. (1)] şi să-şi probeze pretenţiile şi apărările.
De remarcat că reclamanta a lipsit nejustificat la termenele din 24 noiembrie 2006, 19 ianuarie 2007 şi 25 mai 2007, iar raportul de expertiză contabilă a fost depus la data de 9 mai 2007. A existat un interval de timp suficient pentru părţi de a lua cunoştinţă şi studia raportul de expertiză depus.
Este unanim recunoscut că art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului consacră, într-o largă accepţie, asigurarea şi recunoaşterea, aplicarea universală şi efectivă a obligaţiei de a fi respectate drepturile omului, prin aceea că orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţă independentă şi imparţială, instituită de lege care va hotărî asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. În soluţionarea cauzei, instanţa a dovedit pe deplin că a respectat cu rigurozitate spiritul european al echităţii juridice, ţinând cont de toate garanţiile conferite privitoare atât la exercitarea dreptului la apărare, contradictorialitate şi al egalităţii armelor în procesul civil.
Pentru aceste raţiuni, urmează a respinge ca nefondat recursul reclamantei A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei nr. 112 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, nefiind îndeplinită nicio cerinţă prevăzută de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. Bucureşti împotriva deciziei comerciale nr. 112 din 13 martie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 715/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 720/2009. Comercial → |
|---|
