ICCJ. Decizia nr. 753/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 753/2009
Dosar nr. 1672/30/200.
Şedinţa publică din 6 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Reclamanta SC B.T. SA Timişoara prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate rezilierea contractului nr. 485 din 27 mai 2002, evacuarea pârâtei SC S.C. SRL din spaţiul situat în Timişoara, şi încuviinţarea executării vremelnice a hotărârii privind evacuarea pârâtei.
Tribunalul Timiş prin sentinţa nr. 129/PI din 26 februarie 2008, a admis în parte acţiunea reclamantei SC B.T. SA, a constatat rezilierea contractului de închiriere nr. 485 din 27 mai 2002, a dispus evacuarea pârâtei SC S.C. SRL din spaţiul situat în Timişoara, a respins cererea privind încuviinţarea executării vremelnice a hotărârii şi a obligat pârâta la 39,3 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că reclamanta este proprietara spaţiului ce a format obiectul contractului de închiriere a cărui reziliere a solicitat-o, pentru care pârâta avea obligaţia de plată lunară a chiriei de 2500 Euro în echivalent bănesc, exclusiv TVA dar, neîndeplinind această obligaţie contractuală, la data introducerii cererii avea un debit de 15.040,35 lei. La cap. IX „Răspunderea contractuală" părţile au convenit în mod expres drept sancţiune pentru neplata chiriei, rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere sau altă formalitate, această clauză fiind de altfel, un pact comisoriu de cel mai înalt grad.
Faţă de această stare de fapt instanţa de fond a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 969, art. 1021 şi art. 1429 C. civ. şi a constatat că cererea este întemeiată, admiţând-o sub aspectul rezilierii contractului de închiriere nr. 485/2002 încheiat între părţi şi a evacuării pârâtei din spaţiul închiriat.
Cât priveşte cererea de încuviinţare a executării vremelnice a hotărârii, formulată în temeiul art. 274 C. proc. civ., prima instanţă a respins-o întrucât, potrivit art. 7208 C. proc. civ. hotărârile date în materie comercială sunt executorii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 115/A pronunţată la data de 5 iunie 2008, a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinţei civile nr. 129/PI/2008 a Tribunalului Timiş, a dispus restituirea cauţiunii în sumă de 1500 lei şi a respins apelul pârâtei SC S.C. SRL.
Analizând apelul sub toate aspectele şi conform motivelor invocate, instanţa de control judiciar a reţinut că relevant pentru speţă sunt prevederile art. V, din contractul nr. 485/2002, ce reglementează modul de plată a chiriei şi art. IX cu privire la răspunderea contractuală.
Astfel, deşi plăţile nu s-au făcut în termenul stabilit la art. V alin. (1) din contract, o parte din acestea s-au încadrat în termenul de graţie de 30 de zile prevăzut la alin. (2), la împlinirea căruia, părţile au convenit că intervine rezilierea de drept a contractului de închiriere fără punere în întârziere şi fără vreo altă formalitate, prezenta clauză având semnificaţia unui pact comisoriu expres de cel mai înalt grad.
Prin urmare, dacă părţile au prevăzut că rezilierea va avea loc fără somaţie sau judecată, în acest caz instanţa nu mai poate interveni ci trebuie să constate rezilierea fără a putea acorda nici un termen de graţie. Simplul fapt al neplăţii atrage rezilierea de drept ceea ce însemnă că instanţa a fost chemată numai să constate această reziliere ipso jure.
Cât priveşte suspendarea executării sentinţei apelate instanţa de apel a apreciat că această cerere putea avea ca temei de drept, prevederile art. 280 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., că măsura suspendării executării vremelnice se putea accepta până la soluţionarea cauzei în apel şi nu până la rămânerea irevocabilă aşa cum a solicitat pârâta.
Împotriva deciziei pronunţate în apel, pârâta SC S.C. SRL a declarat în termen legal, recurs solicitând modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului şi pe cale de consecinţă respingerea acţiunii formulate de către reclamantă.
În motivarea recursului său, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de apel a considerat, în mod nejustificat, că reclamanta nu ar fi renunţat în mod tacit la clauza rezolutorie din contract prin acceptarea plăţilor peste termenele contractuale.
Or, în speţă, susţine recurenta-pârâtă, reclamanta nu numai că a acceptat plata efectuată cu întârziere de către SC S.C. SRL, dar a şi emis factura aferentă chiriei pentru luna următoare rezultând în mod incontestabil că aceasta a înţeles să renunţe la clauza rezolutorie.
Recursul este nefondat.
Motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., poate fi invocat pentru a solicita modificarea sau casarea unei hotărâri atunci „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Pentru a răspunde lipsei temeiului legal, recurenta se afla în situaţia de a demonstra lipsa de bază legală a soluţiei cu argumente din care să rezulte că, din conţinutul deciziei recurate, nu se poate determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată.
Indicarea generică a art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nedezvoltarea acestui motiv în sensul precizării normelor legale încălcate sau greşit aplicate de instanţă nu îndeplineşte cerinţele legale pentru promovarea şi susţinerea acestei căi de atac.
Recursul, potrivit reglementării din codul de procedură civilă este conceput ca o cale de atac în care efectele unei hotărâri pot fi înlăturate numai în condiţiile strict impuse de art. 3021 raportat la art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Din expunerea motivării recursului rezultă că s-au antamat chestiuni de fond care nu vizează nelegalitatea, or, în recurs, se examinează soluţia anterior pronunţată numai pentru cauze de nelegalitate care se încadrează în cerinţele art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. astfel că nu este suficient ca partea să facă trimitere la un motiv de nelegalitate fără să respecte cerinţa textului invocat.
Astfel, se constată că recursul a pus în discuţie interpretarea probelor, a clauzei rezolutorii din contractul de închiriere, cu trimitere la fondul litigiului, urmărind ca pe această cale extraordinară de atac să se reconsidere judecata în fond.
Nu în ultimul rând, trebuie reţinut că recursul nu are caracter devolutiv pentru ca instanţa astfel investită să treacă la examinarea fondului litigiului, lucru firesc câtă vreme recurenta a beneficiat de o astfel de cale de atac.
Cât priveşte celelalte critici privind administrarea de probatorii, acestea sunt pe aspecte de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această cale de atac, faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, conform art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta SC S.C. SRL Timişoara împotriva deciziei nr. 115/A din 5 iunie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 760/2009. Comercial → |
|---|
