ICCJ. Decizia nr. 717/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 717/2009
Dosar nr.32507/3/2006
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin sentinţa civilă nr. 5668 din 25 aprilie 2007 a respins acţiunea reclamantei SC I.A. SA Bucureşti prin care a solicitat să se constate nulitatea absolută a tuturor clauzelor convenţiei încheiate la data de 19 septembrie 2001, ca urmare a instituirii în sarcina sa a unor obligaţii patrimoniale cu titlu gratuit, ce exced capacităţii sale de folosinţă.
S-a respins cererea pârâtei SC A.P. SRL Bucureşti pentru cheltuieli de judecată.
Instanţa de fond a reţinut că, convenţia a fost încheiată într-o situaţie specială, ca urmare a înstrăinării de reclamantă către pârâtă a unor imobile situate în Bucureşti, sector 4, ce au făcut parte iniţial din complexul industrial al reclamantei aflat la această adresă.
Că din convenţie rezultă intenţia părţilor de a asigura exploatarea normală a bunurilor, inclusiv în condiţii de siguranţă din punct de vedere al prevenirii şi stingerii incendiilor şi că acest act trebuie interpretat prin prisma intenţiei părţilor, constând în asigurarea utilităţilor pârâtei urmare a plăţii preţului pentru bunurile vândute.
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate de pârâtă s-a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că plăţile s-au făcut în temeiul contractului de asistenţă juridică din 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, prin Decizia comercială nr. 497 din 26 octombrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi a anulat apelul declarat de pârâta SC A.P. SRL Bucureşti împotriva sentinţei comerciale a instanţei de fond ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.
A respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta SC I.A. SA Bucureşti împotriva aceleiaşi decizii.
Cu privire la apelul pârâtei s-a reţinut că acesta este semnat de SCA M.A., care nu poate să semneze cererea de apel în nume propriu, ci numai printr-o persoană fizică cu identitate precizată, astfel că s-a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant a pârâtei şi pe cale de consecinţă apelul SC A.P. SRL Bucureşti a fost anulat ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant.
În ceea ce priveşte apelul reclamantei s-a reţinut motivarea instanţei de fond, apreciindu-se că potrivit art. 969 C. civ. convenţia făcută exprimă voinţa părţilor, că ea are valoarea unui act adiţional la actele de vânzare - cumpărare încheiate şi nu a unui contract de prestări servicii, prin care reclamanta i-a asigurat accesul la utilităţi, astfel că motivul invocat drept cauză de nulitate absolută nu-şi are aplicabilitatea în speţă.
Împotriva menţionatei decizii au declarat recurs ambele părţi.
Recurenta - reclamantă SC I.A. SA Bucureşti prin recursul declarat întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale.
În criticile formulate recurenta - reclamantă susţine în esenţă următoarele:
- Decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, în sensul că semnarea şi ştampilarea convenţiei nu înlătură cauza de nulitate absolută invocată, aspect ce nu poate fi acoperit nici prin confirmare, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
- instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, fără să ţină cont de faptul că, convenţia este un act de sine stătător, a cărui valabilitate trebuia examinată separat de actele de vânzare - cumpărare încheiate în cauză; convenţia menţionată nu este un act adiţional la contractele de vânzare - cumpărare încheiate şi chiar dacă ar fi clauzele cu titlu gratuit pe care le conţine ar fi nule, art. 304 pct. 8 C. proc. civ.,
- că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, că aceasta conţine motive contradictorii cu privire la aşa zisa instituire a servituţilor ce vizau imobilele izolate aspect ce nu a fost pus în discuţia părţilor încălcându-se principiul contradictorialităţii, acestea fiind instituite prin contractele de vânzare - cumpărare. Se mai susţine încălcarea dreptului la apărare şi al rolului activ al instanţei, cu privire la imobilele izolate şi servituţi, aspecte ce impuneau efectuarea unei expertize topografice, cu atât mai mult cu cât art. 620 C. civ. exclude din conţinutul dreptului de servitute faptele personale (drepturi subiective de creanţă).
Recurenta - reclamantă susţine că încheierea unui act juridic, cu titlu gratuit, de o persoană juridică, pe termen nelimitat, cazul convenţiei de faţă, încalcă principiul specializării capacităţii de folosinţă a persoanei juridice prevăzut de art. 34 alin. (1) şi (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice, a cărui încălcare este sancţionată cu nulitatea absolută.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat.
În dezvoltarea criticilor formulate recurenta - pârâtă SC A.P. SRL Bucureşti a susţinut invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. că hotărârea recurată a fost pronunţată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii, cu referire la dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 51/1995, art. 131 şi art. 185 din Statutul profesiei de avocat şi art. 69 alin. (9) C. proc. civ.
Recurenta - pârâtă susţine că greşit instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii de reprezentant al SCA M.A. şi i-a anulat apelul fără să ţină cont de actele de asistenţă juridică prezentate, şi de dovada semnării declaraţiei de apel de unul din membrii societăţii de avocaţi mandatată să-i reprezinte interesele, încălcând dispoziţiile legale menţionate.
Recurenta - reclamantă a depus întâmpinare prin care a cerut respingerea recursului pârâtei.
Recursul reclamantei este fondat.
Înalta Curte analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale incidente, constată că acestea sunt de natură să conducă la casarea hotărârii, în speţă fiind îndeplinite situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Primul motiv de recurs întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. prin care recurenta - reclamantă susţine că Decizia din apel este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, este fondat.
Prin acţiune s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a tuturor clauzelor convenţiei încheiate de părţi la 19 septembrie 2001, pentru încălcarea principiului specialităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice, ori instanţa de apel după o succintă prezentare a clauzelor convenţiei, nu a argumentat în ce a constat reţinerea de către instanţa de fond că, convenţia nu este lovită de nulitate absolută, şi că aceasta a fost interpretată prin intenţia părţilor.
Întemeiată este şi critica prin care susţine că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină cu privire la instituirea servituţilor ce vizau imobilele vândute, aspect ce nu a fost pus în discuţia părţilor, încălcându-se principiul contradictorialităţii.
În virtutea rolului lor activ, potrivit art. 129 alin. (5) C. proc. civ. judecătorii aveau obligaţia să stăruie prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală în aflarea adevărului în cauză, pentru stabilirea corectă a faptelor şi aplicarea corectă a legii, în vederea pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale.
Fiind sesizată ca instanţă de control judiciar, soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, trebuia să reflecte întocmai faptul că s-a declanşat o cale de atac devolutivă care avea scopul de a antrena o rejudecare în fond a pricinii în privinţa administrării probelor, dar şi în limita aspectelor criticate şi judecate de instanţa de fond a cărei hotărâre se atacă.
Cu privire la critica adusă de recurentă, întemeiată pe art. 304 pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanţa de apel a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia, aceasta se impune a fi analizată după stabilirea corectă a situaţiei de fapt, în raport de clauzele menţionate şi de obiectul cererii reclamantei, de contractele de vânzare - cumpărare încheiate de părţi, de voinţa părţilor.
Examinând recursul formulat de pârâta SC A.P. SRL Bucureşti prin prisma criticilor invocate, se constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:
Conform art. 67 C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturi procedurale personal sau prin mandatar.
Mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume.
Potrivit art. 68 alin. (1) din acelaşi cod, procura pentru exerciţiul dreptului de chemare în judecată sau de reprezentare în judecată trebuie făcută în scris sub semnătură legalizată, iar în cazul în care procura este dată unui avocat, semnătura va fi certificată potrivit legii avocaţilor.
Faţă de împrejurarea că pârâta a depus la dosarul cauzei toate înscrisurile necesare dovedirii calităţii de reprezentant al SCA M.A. conform prevederilor Legii nr. 51/1995 şi Statutului profesiei de avocat în promovarea apelului şi de însuşirea semnăturii apelului de către unul din membrii societăţii de avocaţi, pârâta exercitându-şi prerogativele derivate din această calitate prin intermediul avocaţilor colaboratori ai societăţii, soluţia Curţii de Apel Bucureşti este greşită.
În raport de această situaţie este evident că apelul formulat de reprezentanţii convenţionali ai pârâtei în temeiul contractului de asistenţă juridică încheiat nu poate fi apreciat ca fiind declarat de o persoană fără calitate de reprezentant, în condiţiile în care serviciile avocaţiale au fost efectuate în temeiul contractului de asistenţă juridică din 22 mai 2007 şi împuternicirii avocaţiale depuse la dosarul cauzei.
Aşa fiind, cu aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., urmează să fie admise ambele recursuri, Decizia recurată casată şi trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor aceleiaşi instanţe.
Cu ocazia rejudecării apelurilor, instanţa urmează să răspundă criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept, pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor şi apărărilor lor, şi să ceară părţilor să administreze probele pe care le consideră necesare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamanta SC I.A. SA Bucureşti de pârâta SC A.P. SRL Bucureşti.
Casează Decizia comercială nr. 497 din 26 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 998/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 719/2009. Comercial → |
|---|
