ICCJ. Decizia nr. 723/2009. Comercial
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 723/2009
Dosar nr. 5739/30/2007
Şedinţa publică din 5 martie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia comercială contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1448 din 4 decembrie 2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Timişoara şi a A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiş, cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi în consecinţă, a respins acţiunea formulată de reclamanta C.C.I.A. Timişoara în contradictoriu cu pârâţii SC U. SA Timişoara, Primăria Municipiului Timişoara şi O.C.P.I. Timiş având ca obiect acţiune în constatare şi obligaţia de a face.
Pentru a hotărî astfel Tribunalul Timiş a reţinut că reclamanta prin cererea de chemare în judecată intitulată acţiune în constatare şi obligaţia de a face, a solicitat instanţei constatarea existenţei dreptului său de a administra întreg spaţiul cu altă destinaţie situat în Timişoara, în suprafaţă de 930 mp aferentă terenului pe care este situat imobilul cu cinci etaje, parter şi subsol, înscris în Cartea Funciară, constatarea existenţei acestui spaţiu ca fiind situat în imobilul de la adresa menţionată la nr. 3 şi nu la nr. 5, şi a unei spărturi în zidul de rezistenţă al clădirii ce face posibil accesul în imobilul menţionat, constatarea inexistenţei în extrasul de carte funciară al imobilului a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării unei părţi din acesta şi obligarea pârâtelor să respecte prevederile HG nr. 914/1996 privind transmiterea unui imobil proprietate publică a statului, în administrarea C.C.I.A. Timişoara pentru asigurarea legalităţii, pentru suprafaţa de 73,08 mp pe care o foloseşte pârâta ce deţine posesia fără just titlu.
În raport de obiectul cererii reclamantei instanţa de fond a constatat că Primăria Municipiului Timişoara şi A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiş, nu au calitate procesuală pasivă întrucât spaţiul situat la parterul imobilului din Timişoara a fost vândut prin contractul de vânzare - cumpărare din 23 iulie 2003 şi predat prin procesul - verbal din 13 august 2003 către SC U. SA. Timişoara, iar potrivit art. 12 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 213/1998, în litigiile privind dreptul de administrare, drept pe care îl revendică reclamanta, unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale, care dau mandat scris în fiecare caz primarului, şi nu de primării, instituţie care a fost chemată în judecată.
S-a mai reţinut că pârâta A.N.C.P.I., O.C.P.I. Timiş, nu are calitate procesuală pasivă în raport de prevederile Legii nr. 7/1996, calitatea de pârât fiind recunoscută numai în litigiile care au ca obiect operaţiuni de carte funciară, efectuate conform competenţelor conferite de actul normativ menţionat.
Tribunalul Timiş a reţinut că în speţă nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 111 C. proc. civ., că reclamanta a solicitat doar constatarea existenţei dreptului său de administrare, fără să facă dovada că acest spaţiu i-a fost dat în administrare conform art. 12 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, că pentru pretenţiile sale are deschisă calea acţiunii în realizare.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de constatarea inexistenţei în extrasul de carte funciară al imobilului menţionat a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării uneia din părţi, acest aspect putând fi realizat în condiţiile în care dovada existenţei sau inexistenţei înscrierii se poate realiza prin extrasul de carte funciară, fără intervenţia instanţei şi cererea de obligare a pârâtelor la respectarea H.G nr. 914/1996.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială, prin Decizia nr. 74 din 15 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva hotărârii instanţei de fond, păstrând aceiaşi motivare.
Împotriva menţionatei decizii, reclamanta C.C.I.A. Timişoara a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. criticând-o pentru nelegalitate, solicitând în concluzie admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii sale astfel cum a fost formulată.
În criticile formulate recurenta-reclamantă, după o prezentare amănunţită a situaţiei de fapt, susţine în esenţă că:
- Decizia din apel cuprinde motive contradictorii fapt ce echivalează cu o nemotivare, art. 304 pct. 7 C. proc. civ. în sensul că deşi se reţine că, C.C.I.A. Timişoara este titulara dreptului de administrare a întregului imobil, se menţionează că pentru suprafaţa de 73,08 mp titular al dreptului de proprietate este SC U. SA Timişoara căreia i-a fost vândut în condiţiile în care în fapt acesteia i-a fost vândut imobilul situat la nr. 5, nu cel de la nr. 3, care nu a fost intabulat, că faţă de această situaţie greşit i s-a respins cererea de efectuare în cauză a unei expertize tehnice judiciare, singura în măsură să clarifice situaţia reală a imobilului;
- invocând motivul de recurs întemeiat în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta - reclamantă susţine că instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, că deşi instanţa statuează că societatea sa este titulara dreptului de administrare a întregului imobil de la nr. 3, titularul dreptului de proprietate al suprafeţei de 73,08 mp aflată în litigiu este pârâta, căreia i-a fost vândut, omiţându-se nerespectarea prevederilor Legii nr. 7/1990 privind cadastrul şi publicitatea imobiliară, referitoare la procedura dezlipirii unui spaţiu dintr-un imobil, art. 42 şi art. 43;
- hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire expresă la art. 43 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, la Decretul - Lege nr. 115/1938 şi la HG nr. 914/1996, fără să ţină cont de Decizia nr. 3019 din 16 decembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara prin care s-a dispus evacuarea pârâtei din spaţiul în litigiu ocupat abuziv.
Recurenta - reclamantă mai susţine că expertiza tehnico - judiciară efectuată la 22 octombrie 1998 de expert ing. S.I. în dosarul nr. 3428/1997 al Judecătoriei Timişoara, ce concluzionează că suprafaţa de 73,08 mp face parte din imobilul ce a fost inclusă în contractul de închiriere încheiat între RA U. şi SC U. SA, care pentru a fi utilizat s-a practicat un gol de uşă în zidul magazinului alimentar, dar care nu a fost evidenţiat în anexa 2 a protocolului pentru aplicarea HG nr. 914/1996 ca suprafaţă aflată în chirie la SC U. SA, nu a fost avută în vedere.
Intimatele - pârâte SC U. SA Timişoara şi Primăria Municipiului Timişoara au depus întâmpinări la dosar prin care au cerut respingerea recursului ca nefondat.
Examinând recursul formulat de recurenta - reclamantă Curtea constată că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Astfel se reţine că în raport de obiectul cererii reclamantei şi de situaţia de fapt, avându-se în vedere că reclamanta a solicitat instanţei să constate existenţa dreptului său de a administra întregul spaţiu cu altă destinaţie situat în localitatea Timişoara, în suprafaţă de 930 mp aferentă terenului pe care este situat imobilul cu 5 etaje, parter şi subsol, înscris în Cartea Funciară, constatarea existenţei spaţiului cu altă destinaţie decât aceea de locuinţă ca fiind situat în imobilul de la adresa menţionată, respectiv la nr. 3 şi nu la nr. 5, precum şi a existenţei unei spărturi în zidul de rezistenţă al clădirii ce face accesul din imobilul menţionat, constatarea inexistenţei în extrasul de carte funciară al imobilului a vreunei transcrieri ca urmare a dezmembrării unei părţi din acesta şi obligarea pârâtelor la respectarea prevederilor HG nr. 914/1996 privind transmiterea unui imobil proprietatea publică a statului către reclamantă, în mod corect Curtea de Apel Timişoara a constatat că atât Primăria Municipiului Timişoara, cât şi O.C.P.I. Timiş nu au calitate procesuală pasivă.
Soluţia se impunea, cu atât mai mult cu cât art. 12 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 215/1998 stabileşte regula conform căreia litigiile asupra unui bun aparţinând domeniului public al oraşului referitoare la dreptul de administrare, drept pe care îl revendică şi reclamanta prin prezenta prin acţiune, unităţile administrativ teritoriale sunt reprezentate de consiliile locale care dau mandat scris în fiecare caz primarului, aceste prevederi având un caracter derogator faţă de dispoziţiile generale din art. 21 alin. (1) şi (67) din Legea nr. 215/2001 şi în nici un caz de Primăria Municipiului Timişoara, care a fost chemată în judecată în calitate de pârâtă.
Potrivit Legii nr. 7/1996, nici pârâtul O.C.P.I. Timiş nu poate avea calitate de pârât în cauză, litigiul de faţă neavând ca obiect operaţiuni de carte funciară efectuate de acesta.
Criticile recurentei - reclamante întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. nu pot fi analizate, în raport de dezlegarea dată de instanţa de apel excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Primăriei Municipiului Timişoara şi O.C.P.I. Timiş, Timişoara.
În consecinţă, cum acţiunea reclamantei a fost respinsă pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, examinarea celorlalte critici formulate în recurs este inutilă şi lipsită de interes juridic.
Aşa fiind Înalta Curte constatând că Decizia instanţei de apel este temeinică şi legală, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul reclamantei ca nefondat.
Cum recurenta - reclamantă este în culpă procesuală, în temeiul art. 274 C. proc. civ., aceasta urmează să fie obligată la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC U. SA Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C.C.I.A. Timişoara împotriva deciziei nr. 74 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială.
Obligă recurenta - reclamantă la plata sumei de 3.000 lei cheltuieli de judecată către intimata - pârâtă SC U. SA Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 martie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 722/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 726/2009. Comercial → |
---|