ICCJ. Decizia nr. 998/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 998/2009
Dosar nr. 3016/110/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 479 din 11 aprilie 2007, Tribunalul Bacău a respins ca nefondată acţiunea formulata de SC M. SA în contradictoriu cu parata SC A.M.
S-a reţinut de prima instanţă că prin cererea înregistrată sub nr. 2708 din 02 martie 2006 la Judecatoria Bacău, reclamanta SC M. SA a chemat în judecată pârâta SC A.M. Bacău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se oblige pârâta la desfiinţarea paravanului despărţitor edificat fără drept în spaţiul comercial.
Împotriva sentinţei a formulat apel reclamanta.
Prin Decizia nr. 132 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, s-a respins, ca nefondat, apelul reclamantei cu motivarea că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă şi a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale, fără a schimba obiectul acţiunii cu care a fost învestită.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta care a invocat prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ. învederând că instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină, apreciind greşit actele deduse judecăţii, Decizia fiind lipsită de temei legal şi dată cu aplicarea greşită a legii.
Înalta Curte analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Susţinerile recurentei conform cărora instanţa de apel a pronunţat o hotărâre care nu cuprinde motivele pe care se sprijină este nefondată şi contradictorie deoarece în cuprinsul aceleiaşi susţineri recurenta arată că instanţa de apel a facut o apreciere superficială. În consecinţă, indiferent dacă motivarea instanţei de apel este mai mult sau mai puţin elaborată, ea este o motivare legală şi temeinică şi prin care s-a dat o corectă dezlegare pricinii.
Aşadar, analizând Decizia atacată în raport de motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se observă lesne că el a fost invocat în mod nefondat deoarece hotărârea cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei şi conţine suficiente elemente care fac posibil controlul hotărârii în căile de atac. De altfel, judecătorul nici nu trebuie să răspundă în mod separat fiecărui argument, fiecărei nuanţe date de părţi textelor pe care şi-au întemeiat cererile.
Susţinerile recurentei că instanţa de apel a interpretat greşit actele deduse judecăţii sunt în vădită contradicţie cu cererea de chemare în judecată formulată iniţial şi care face obiectul cauzei. Astfel, instanţa de apel a avut în vedere prevederile imperative ale art. 294, alin. (1) C. proc. civ.: „ în apel nu se poate schimba calitatea parţilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată şi nici nu se pot face alte cereri noi".
Este evident că prin cererea de chemare în judecată, nemodificată şi neprecizată s-a solicitat: "desfiinţarea paravanului despărţitor ( ... ) sau autorizarea reclamantei să ridice acest paravan pe cheltuiala pârâtei, partajarea în mod proporţional a spaţiului". Mai mult s-a invocat ca temei în drept art. 728 C. civ. Aşadar instanţa de apel nu a apreciat greşit actele deduse judecăţii, ci doar a constatat că instanţa de fond a judecat în mod legal şi temeinic cauza cu care a fost investită. Dimpotrivă, apelanta-recurenta, a încercat în apel să schimbe obiectul cererii de chemare in judecată.
Aşadar, Curtea găseşte nefondat şi motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. în condiţiile în care instanţele de fond şi de apel s-au pronunţat în raport de probele administrate şi în limitele învestirii.
Susţinerile recurentei că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu aplicarea greşită a legii este formulată în aceeaşi manieră speculativă deoarece hotărârea pronunţată în apel este temeinic şi legal motivată iar aplicarea legii s-a facut corect, recurenta face aprecieri cu caracter general care însă nu pot acoperi lipsa unor critici concrete şi fondate.
Aşadar, Curtea găseşte nefondat si motivul de recurs invocat de recurentă si prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în condiţiile în care în cauza de faţă nu rezultă că instanţa de fond ar fi recurs la încălcarea unor texte de lege aplicabile spetei sau că a aplicat greşit dispoziţii legale, interpretându-le prea extins sau prea restrâns ori cu totul eronat. Recurenta aduce în discuţie greşita stabilire a situaţiei de fapt, ceea ce nu poate face obiect al controlului de nelegalitate în calea de atac folosită. Analizând hotărârea atacată se constată că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare şi aplicare a legii în raport de situaţia de fapt temeinic stabilită în baza probelor administrate în cauză.
Având in vedere cele expuse mai sus, conform art. 312 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. BACĂU împotriva deciziei nr. 132 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M. BACĂU împotriva deciziei nr. 132 din 27 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 997/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 717/2009. Comercial → |
|---|
