ICCJ. Decizia nr. 997/2009. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 997/2009
Dosar nr. 2456/107/200.
Şedinţa publică din 25 martie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă, din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1314/CA din 31 octombrie2007 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, au fost respinse excepţiile necompetenţei materiale a Tribunalului Alba şi excepţia netimbrării acţiunii.
A fost admisă excepţia prematurităţii acţiunii pentru lipsa procedurii concilierii directe şi a fost respinsă acţiunea reclamantei formulată prin administrator social şi desemnaţi de judecătorul sindic, cu ocazia declanşării procedurii prevăzută de Legea nr. 85/2000. Totodată s-a dispus disjungerea cererii reconvenţionale formulată de pârâta SC J. SRL JIDVEI, ALBA şi s-a fixat termen pentru soluţionare la 28 noiembrie 2007 cu citarea obligatorie a părţilor.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a avut în vedere că art. 6 din CEDO conferă oricărei persoane dreptul la un proces echitabil, motiv pentru care instanţa arbitrală menţionată şi contractul de închiriere nu asigură posibilitatea unui recurs la o instanţă naţională, constatând că tribunalul este competent pentru a soluţiona cauza.
Referitor la excepţia netimbrării acţiunii, tribunalul a avut în vedere că aceasta a fost promovată prin administrator social şi judiciar, desemnaţi de judecătorul sindic, cu prilejul declanşării procedurii insolvenţei devenind incidente dispoziţiile legale înscrise în Legea nr. 85/2006, şi, potrivit cărora acţiunile introduse de administratorul judiciar sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru.
În legătură cu prematuritatea acţiunii formulată de reclamantă, tribunalul a arătat că procedura prealabilă a concilierii directe nu era necesară, deoarece litigiul este guvernat de legile comerciale, motiv pentru care şi răspunderea delictuală a pârâtei priveşte fapte ilicite săvârşite în legătură cu obiectul de activitate al societăţii, aşa încât sunt incidente dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
S-a avut în vedere necunoaşterea reclamantei privind neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii care este obligatorie anterior sesizării instanţei, situaţie în care tribunalul a admis excepţia prematurităţii acţiunii, în temeiul art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
S-a dispus disjungerea cererii neconvenţionale formulată de pârâtă şi s-a fixat termen de judecată la 28 noiembrie 2007, cu obligarea pârâtei de a-şi preciza cuantumul pretenţiilor în vederea stabilirii taxei judiciare de timbru.
Nemulţumită de această soluţie reclamanta - societate în procedura insolvenţei, a declarat apel în argumentarea căruia a arătat că acţiunea a fost promovată de administratorul judiciar în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 este de competenţa judecătorului sindic conform art. 77 din aceeaşi lege. Prin urmare, tribunalul a judecat cauza cu încălcarea normelor de competenţă materială, iar în ceea ce priveşte faptele menţionate de pârâtă în cererea reconvenţională nu se regăsesc în art. 2 C. com. în sensul că pârâta primind în custodie plantaţia de viţă de vie de la organele de urmărire penală, fapta de însuşire a acestor fructe nu are caracterul unei fapte de comerţ.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin Decizia nr. 47/A din 11 aprilie 2008 a respins ca nefondat apelul reclamantei reţinându-se, în esenţă, în considerente că obiectul cauzei dedus judecăţii nu se încadrează printre acţiunile prevăzute expres în competenţa judecătorului sindic înscrise în art. 11 din Legea nr. 85/2006 fapt pentru care nu sunt incidente dispoziţiile art. 80 din aceeaşi lege; s-a apreciat că obiectul contractului de închiriere nr. 1341 din 30 noiembrie 1999 este un act de comerţ, situaţie în care intră sub incidenţa legii şi faptele licite sau ilicite săvârşite de comercianţi în legătură cu activitatea lor comercială, aşa încât procedura prealabilă prevăzută de art. 7201 C. proc. civ. trebuia îndeplinită cum în mod corect tribunalul a înlăturat susţinerile reclamantei că această operaţiune nu era necesară.
În contra celei din urmă hotărâri reclamanta - societate în insolvenţă, a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 8 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de casare prevăzute de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., recurenta a arătat, în esenţă, că au fost încălcate normele de competenţă materială înscrise în art. 20 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, în opinia sa competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Alba prin judecătorul sindic, iar textele de lege evocate de instanţa de apel nu sunt aplicabile speţei. Prin urmare, cauza având ca obiect cererea de insolvenţă comercială a societăţii reclamante trebuia soluţionată de judecătorul sindic.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. recurenta a susţinut, în esenţă, că faptele menţionate în cererea introductivă nu sunt fapte sau acte de comerţ, situaţie în raport de care procedura prealabilă în art. 7201 C. proc. civ. nu se impunea.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Potrivit art. 6 din Legea insolvenţei, toate procedurile prevăzute de această lege sunt de competenţa tribunalului şi sunt exercitate de judecătorul sindic. Sub raportul competenţei materiale, tribunalul este competent să judece astfel de proceduri şi datorită dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., întrucât procedurile de insolvenţă sunt cereri sau litigii comerciale neevaluabile în bani, care se subsumează competenţei generale a tribunalului în materie comercială.
Tribunalul este competent să judece atât cererea de deschidere a procedurii insolvenţei cât şi cererea de închidere a procedurii, precum şi toate cererile şi acţiunile aferente sau care derivă din procedura insolvenţei.
Unele acţiuni sunt date expres prin lege în competenţa tribunalului care a deschis procedura. Art. 11 alin. (1) din Legea insolvenţei stabileşte enumerativ o listă de atribuţii ale judecătorului-sindic, listă care precizează competenţa materială.
Prin urmare, hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de competenţă materială privind procedura insolvenţei prevăzută expres de art. 11 alin. (1) lit. e) din Legea 85/2006 norme imperative, încălcarea acestora atrăgând casarea hotărârii pronunţate.
Întrucât, obiectul cauzei dedus judecăţii priveşte procedura insolvenţei comerciale prevăzută de art. 11 alin. (1) lit. l) din Legea nr. 85/2006, competenţa soluţionării cauzei revine în primă instanţă Tribunalului Alba, judecătorul-sindic.
În consecinţă, Înalta Curte constată incidente dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., în sensul admiterii recursului, casării deciziei curţii de apel precum şi a sentinţei comerciale nr. 1314/CA din 3 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în primă instanţă, la Tribunalul Alba, judecătorul-sindic.
Cu ocazia rejudecării cauzei, tribunalul va examina şi celelalte critici formulate de recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta SC S.I. SRL Jidvei prin Casa de I.T. S.P.R.L. împotriva deciziei nr. 47/A din 11 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia comercială.
Casează Decizia atacată precum şi sentinţa nr. 1314/CA din 31 octombrie 2007 a Tribunalului Alba, secţia comercială şi de contencios administrativ, şi trimite cauza Tribunalului Alba, Judecătorului sindic.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 995/2009. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 998/2009. Comercial → |
|---|
